În momentul în care nu mai există idealismul cu care ai intrat în politică, trebuie să predai ștafeta, crede Diana Buzoianu. Diana a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București, iar în timpul facultății a înființat o asociație parte a unei rețele internaționale, The Network for International Law Students (NILS), asociație care în doar 2 ani a ajuns să fie o echipă de peste 100 de colegi. Diana s-a hotărât să intre în politică după protestele contra OUG 13, iar acum candidează pentru parlament pe listele #USRPLUS.
A fi implicat în politică presupune că vrei să schimbi ceva, că vrei, și ești dispus să lupți pentru ceva mai bun în România. Asta presupune, sub o formă sau alta, un grad ridicat de idealism.
Idealismul e bun, am spune noi. Să nu renunțăm la el, măcar la intrarea în politică. Și apoi, fiecare an în care rezistă, e o mică victorie. Despre idealism și realitate, proteste și planuri, vorbește Diana Buzoianu în rândurile de mai jos.
De ce ai intrat în politică
Odată cu ultima zi de proteste contra OUG 13 am văzut că este posibil să fie ignorate 600.000 de voci. Pentru mine asta a fost de neînțeles, aproape de necrezut. Am luat atunci decizia să mă implic politic pentru a influența direct cine ajunge să ne reprezinte și pentru a mă lupta ca reprezentanții noștri să nu mai poată niciodată să ignore vocea oamenilor.
10 august mi-a adus un nou motiv: cei de la putere de 30 de ani încoace nu se vor mulțumi să ne ignore pe cei care vrem să luptăm pentru drepturile noastre. În timp, există riscul să ne lovim de abuzuri care sunt normalizate dacă nu vom pune piciorul în prag.
Ce planuri ai în parlament
În primul rând vreau să rămân eu: un om determinat să lupte pentru drepturile altora. Am intrat în politică pentru a schimba modul de a face politică, nu pentru a mă schimba eu în cadrul ei. Vreau ca în 4 ani românii să aibă imaginea unor politicieni autentici, luptători, competenți, empatici.
În al doilea rând, văd două direcții principale pentru activitatea mea în Parlament: transparență și digitalizare. Transparență pentru că doar având acces la informații putem lupta contra corupției, putem lua decizii obiective, putem lupta contra dezinformării, putem include în activitatea administrației publice românii care doresc să fie cetățeni activi implicați în societate. Digitalizare pentru că timpul nostru trebuie respectat de către stat, pentru că trasabilitatea deciziilor din cadrul administrației este normalitate deja în mai toate țările dezvoltate. În comunitățile unde a merge km întregi pentru a avea acces la un document sau un serviciu public, unde există penurie de medici sau profesori digitalizarea și accesul la instrumente electronice educaționale sau telemedicină poate face diferența între a avea sau nu un drept.
În al treilea rând, îmi doresc să prezint cât mai clar ce presupune concret mandatul unui parlamentar pentru a aduce acest rol mai aproape de oameni. Planific să fiu transparentă în ceea ce privește cheltuielile parlamentare, dar și cu activitatea parlamentară propriu-zisă. Îmi doresc să transform cabinetul parlamentar într-un hub de dezbateri, să am întâlniri periodice cu bucureștenii, cu reprezentanții ONG-urilor active local, cu experții în domeniile în care voi propune proiecte legislative.
Cum rezistă idealismul
Uitându-te la imaginea de ansamblu și la obiectivele pentru care te lupți.
În momentul în care nu mai există acest idealism trebuie să predai ștafeta. A fi implicat în politică presupune că vrei să schimbi ceva, că vrei, și ești dispus să lupți pentru ceva mai bun în România. Asta presupune, sub o formă sau alta, un grad ridicat de idealism.
De ce ți-e teamă
De lipsa încrederii a oamenilor unii în alții. Lipsa încrederii se traduce în imposibilitatea de a forma comunități, în interpretarea cu rea-credință a acțiunilor celor din jurul tău (chiar și atunci când nu este valabil), în gândul că este justificat să minți sau să acționezi contra cuiva preventiv pentru a te proteja pentru că cel de lângă tine îți dorește răul.
Și este și cel mai greu de construit: încrederea. Dar este vitală.
Cum e campania
M-am alăturat PLUS încă de la începutul formării acestui partid și am crescut echipe în ultimii 2 ani în timp de campanie. De aproximativ 1 an și jumătate trăim o continuă campanie: alegerile pentru Parlamentul European, pentru prezidențiale, locale și, acum, parlamentare.
Într-un an și jumătate apar tot felul de evenimente în viața omului, apar până și crize externe (pandemia). Ca în orice proiect pe termen lung îți asumi, obiceiurile sunt cele mai importante: în fiecare zi te trezești și ai responsabilități pe care le duci la bun final. Azi faci puțin, mâine puțin și la final se construiește imaginea de ansamblu.
Așa că pentru mine campania e o căutare de echilibru continuă într-o perioadă care poate fi haotică pentru că politica e un maraton și e important să rezistăm mai mulți ani ca să ducem la final proiectele asumate.
Care sunt surprizele?
Că oamenii care au trecut prin probleme reale, de viață și de moarte, cărora li s-au făcut nedreptăți în raport cu statul, care au pierdut multe din cauza unor greșeli ale administrației publice au, în ciuda acestor realități, speranță că se poate schimba ceva.
