Trecem grabiti, de cele mai multe ori captivi in propriile ganduri, si uitam sa privim orasul din jurul nostru. Dar sunt multe locuri cu povesti care merita stiute si date mai departe si asta face istoricul Anita Sterea. Din 2009 colaboreaza cu Fundatia Calea Victoriei, unde a creat peste 40 de cursuri şi evenimente culturale care pornesc de la redescoperirea spatiului. In 2012, a initiat proiectul “Descopera Bucurestiul cultural”, care consta in vizite la monumente si plimbari pentru elevii de liceu, in cadrul Scolii ALTFEL, cu mai multe licee din capitala.
Anul acesta, pandemia ne-a obligat pe multi sa descoperim Romania si sa privim mai bine locurile din jurul nostru. Plimbarile au fost mai rare, dar mai cu rost.
Anul acesta am continuat aceste promenade în mediul virtual şi am fost foarte fericită să pot să mă plimb virtual pe Calea Victoriei sau prin Mahalaua Mântuleasa alături de români din Florida, Toronto, Arad, Viena, Brăila, Madrid sau Luxemburg.
In randurile de mai jos, vorbim cu Anita despre istorie si frumusete, pandemie, 2020, calatorii virtuale si adaptare.
Cum a fost 2020
Cel mai greu a fost sa accept că nu mai pot să fiu mereu înconjurată de oameni. Iubesc să am alături prieteni, colegi, familie sau cursanţi iar în 2020 asta mi s-a parut cel mai greu.
Cel mai usor mi s-a parut tranziţia spre online. Nu ştiam cum o sa fie predarea online sau susţinerea de evenimente culturale în mediul online. Aveam o teamă privind interacţiunea cu participanţii, însă mi s-a dovedit că socoteala de acasă nu seamănă cu cea din târg aşa că ușurinţa a fost cuvântul de bază în mutarea activităţii online .
Ce a fost bun: cred că activarea creativităţii în predare şi realizarea de evenimente noi pentru mediul virtual.
Ce a fost urât- boala, momentele în care auzeai de cunoscuţi că sunt cu rezultate pozitive la Coronavirus şi nu puteai să le fii alături, dar îi susţineai de la distanţă.
Ce a ajutat
Cred că ne-a ajutat să fim împreună chiar dacă eram distanţaţi. Să înţelegem că suntem toţi în acelaşi punct al vieţii. Şi, fără discuţie, ne-a ajutat internetul.
Cum au fost afectate proiectele de la job
Eu predau, dar lucrez în egală măsură şi cu turişti străini, aşa că adaptarea a fost pe două paliere. În ceea ce înseamă predare online a trebuit să refac mare parte din cursuri astfel încât să am material adaptat platformelor online. Interacţiunea cu participanţii a trebuit crescută şi uneori chiar a fost necesar să învăț specificaţii tehnice pentru a mă putea descurca sau să îi ajut pe cei cu care interacţionez.
Cât priveşte lucrul cu publicul străin acesta a lipsit şi a trebuit să accept că cel puţin pentru un an oamenii nu mai călătoresc în România aşa cum nici eu nu mai pot să călătoresc peste hotare, însă asta mi-a dat timp pentru a citi mai mult şi a descopri locuri noi pe care să le promovez mai apoi publicului român sau străin.
Colaborarea cu Fundatia Calea Victoriei
Colaborez cu Fundaţia Calea Victoriei din 2009, fiind unul din cei mai vechi lectori ai Fundaţiei azi. În tot acest timp am creat peste 40 de cursuri şi evenimente culturale. Programul Descoperă Bucureştiul Cultural este proiectul meu de suflet în cadrul Fundaţiei. Promenadele culturale pe artere sau cartiere bucureştene mi-au arătat şi mie cât de bogat este acest oraş. Avem peste 15 tururi prin oraş pe care le organizăm din martie până în octombrie din 2009 fără întrerupere. Anul acesta am continuat aceste promenade în mediul virtual şi am fost foarte fericită să pot să mă plimb virtual pe Calea Victoriei sau prin Mahalaua Mântuleasa alături de români din Florida, Toronto, Arad, Viena, Brăila, Madrid sau Luxemburg. Pe lângă aceste tururi prin oraş, de care îmi este extraordinar de dor şi sper ca anul viitor să putem să le organizăm în siguranţă, mai am în cadrul Fundaţiei cursuri despre patrimoniul şi istoria naţională. În viitorul apropiat am trei evenimente în programul fundaţiei: cursul Case boiereşti din Bucureşti, Călătorie virtuală pe Calea Victoriei şi Descoperă oraşul Sinaia - oaza de linişte a Familiei Regale.
Toate aceste cursuri şi evenimente au luat naştere din pasiunea mea pentru istorie şi patrimoniu. Eu sunt istoric la bază, aşa că din punct de vedere al cercetării, pregătirea acestor cursuri a început şi se tot continuă de peste 15 ani.
Cursurile şi evenimentele sunt interactive, iar plimbările prin oraş „dau dependenţă”- aşa mi-a spus cândva un cursant. Dacă vii la un tur sau eveniment, se deschide pofta de a descoperi împreună mai mult şi mai divers. Astăzi aceste evenimente sunt oganizate online deci ele sunt accesibile din orice colţ al lumii.
Partea cea mai grea. Si cea mai frumoasa
Partea grea este mai ales la discuţiile despre patrimoniu, că nu este valorificat sau chiar uneori este lăsat intenţionat să se degradeze. Partea frumoasă este să vedem cum idea noastră de a promova Bucureştiul prin tururi pietonale a fost preluată şi de alte ONG-uri care realizează tururi tematice de arhitectură sau istoria artei. Era nevoie de aşa ceva pentru a realiza o conexiune între locuitori şi povestea oraşului. Este minunat când văd azi grupuri şi initiative civice de protejare şi punere în valoarea a oraşului, când pătrundem în mijlocul micilor afaceri locale care integrează instoria locului şi se integrează în peisajul nou al oraşului. Toate aceste lipseau acum 11 ani când am început să ţin tururile prin Bucureşti alături de Fundația Calea Victoriei, însă am văzut cum au apărut şi crescut sub ochii noştri.
Relatia romanilor cu spatiul
Anul acesta am început să descoperim cu toţii ce e în preajma noastra şi să ne mândrim cu asta. Există acel grup pe facebook creat in perioada în care toata lumea era închisă în casă: What do you see from your window, în acest grup am văzut mii de mesaje de la români mândri să posteze ce descopereau în perimetrul din jurul casei. Chiar glumea cineva întrebând dacă acest grup a fost creat ca un canal de promovare pentru România pentru că românii au fost printre cei mai activi în a posta. Am călătorit mai mult în ţară, am început să mai stingem din ideile potrivit cărora România nu e aşa ofertantă pentru o vacanţă, ci doar pentru week-enduri.
Eu despre România anului 2020 am descoperit că este solidară - mă gândesc la mobilizarea în martie unui număr foarte mare de ONG-uri care donau către spitale şi doctori aparatură şi echipamente atât de necesare. Am învăţat să punem umărul la treabă şi nu doar să ne plângem că „statul nu ne dă sau nu ne face” şi aici mă gândesc la sutele de voluntari care lucrează cu DSP Bucureşti. Am descoperit locuri noi presărate cu tineri încrezători în proiecte pe care ei le ridica de la zero, aici am în minute Studio Govora şi restaurarea vilei Ivanovici din Govora. Sunt multe exemple de acest fel. 2020 mi-a scos mulţi oameni noi în cale chiar dacă cu unii nu m-am întânit decât în mediul virtual.
Cat de mult ai imbratisat online-ul
Online-ul este parte din programul meu zilnic, aici predau, aici am şedinţe de lucru sau aici cunosc oameni cu care demarez proiecte. Era şi înainte destul de mult parte din viaţa mea, însă acum totul este aici. Am folosit şi eu online-ul pentru spectacole de teatru sau balet, tururi virtuale în alte oraşe sau vizite la muzee din colţurile lumii.
Cam 10-12 ore pe zi sunt în faţa laptopului, însă recunosc ca de vreo 2-3 săptămâni m-am cam săturat de online, aşa că timpul s-a redus la vreo 6 ore pe zi. Îmi este dor de oameni, de privirele lor calde şi de sunetul vocii lor suprapus peste sunetul oraşului.
Am participat la piese de teatru, operă sau balet online, ceea ce mi-a adus deschidere către orchestre sau săli de spectacole unde nu aş fi putut ajunge asa redepe. Îmi amintesc miniconcertul lui Andrea Bocelli de la Milano din aprilie - era eveniment global. M-am uitat alături de familie, prieteni, cunoscuti la cele 25 de minute de spectacol ca mai apoi să ne sunăm şi să comentăm cele văzute fiecare din propria sufragerie. Întânirile cu familia au fost şi înainte în online, aşa că aici aş zice doar că ne-am întâlnit mai des că eram acasa mereu toţi.
Nu aş putea să traiesc doar în online asta e clar, însă mulţumesc online-ului că ne-a făcut viaţa mai uşoară în acest an atât de greu.
Descoperirile lui 2020
Înţeleg oamenii şi aştept să-i ating, să-i îmbraţizez. Tuturor ne-a fost greu fie că vrem să recunoaştem, fie că nu vrem. A fost un an al readaptării şi aprecierii pentru ceea ce ai şi eşti. Sper că traumele, mai ales în rândul celor mici, să nu fie pe termen lung şi, atunci când se va putea, după vaccinare, să redevenim încet, încet ,noi, cei sociabili şi activi.
Ce ti-a lipsit cel mai mult anul acesta
Mi-au lipsi oamenii din jurul meu şi călătoriile . Îmi doresc ca cel puțin din a doua parte a anului 2021, după ce vaccinarea să-şi fi atins ţelul, să pot să călătoresc şi să reluăm activităţile cu oameni: tururi, cursuri, evenimente. Să avem un 2021 aşezat şi asumat! La mulţi ani!
