![[Viața la țară] Adina Chirica: Ne simțeam undeva la capătul pământului, izolați și având în față marea provocare de a trăi ”off the land” cum se spune, ca odinioară](https://media.iqads.ro/2021/01/pjimage1-cover-850.jpg?v=202101070212)
Adina Chirica s-a mutat la începutul pandemiei într-un sat din Teleorman, pe lânga Videle. Cu câtiva ani înainte, lăsase lumea agențiilor de publicitate și jobul full time pentru un program pe care să și-l facă singură, ca freelancer. Iar în 2020 a dat aglomerația din București pentru libertatea și liniștea naturii.
Dar mutatul la țară nu e joacă de copii sau un gând de weekend în care am văzut prea multe seriale cu downshifteri. Înainte de a face pasul, ar prinde bine o lună de probă în mijlocul naturii, dar și printre problemele care vin la pachet.
Munca la țară nu se termină niciodată. Vremea este aspră, soarele arde și vântul te mișcă din loc uneori, ploile sunt aprige și o casă trebuie mereu „fortificată” în față acestor „inamici” naturali. Am avut de la mucegai, la plouat în casă, la zăpadă până la gleznă în pragul ușii și dogorit de soare cu insolație instantă. Dar cârpim, reconstruim, ne adaptăm.
La țară, amestecul de poezie cu „practic în bucătărie” e un dat, timpul se dilată, iar Adina și-l asumă prin scrierea de cărți pentru copii, desen sau stat pur și simplu pentru că vrea, nu pentru că trebuie. Ca să capete sens și vorba aia cu veșnicia născută la sat.
