De 17 ani predă profesorul Marcel Bartic în învățământul preuniversitar și n-a fost un moment să își dorească să renunțe. Și-a început drumul profesional într-o școală din mediul rural unde a învățat să fie profesor cu adevărat și a conștientizat că rolul lui nu este doar acela de a le preda elevilor cunoștințe, ci și de a-i inspira să fie curioși, să caute, să viseze.
Își amintește că învățământul românesc era puternic politizat pe atunci, iar școlile de la sat, și implicit elevii, erau victime ale indiferenței autorităților locale. Existau locuri unde copiii și profesorii stăteau înfofoliți în clase iarna, până se încălzea soba. Într-o astfel de școală a predat și el, unde primul laborator de informatică a stat multă vreme închis cu cheia ca să “nu strice copiii calculatoarele”.
"Mi-am dorit să fiu profesor. Nu am renunțat nici când nu aveam bani să-mi plătesc chiria, nici când ne-au fost tăiate salariile, nici când părea că nu mai sunt speranțe că voi reuși să supraviețuiesc într-un sistem excesiv de birocratic, pe alocuri corupt și incompetent. Era suficient să intru în sala de clasă și îmi aminteam imediat de ce am ales să fiu acolo."























