Se simte epuizare în aer și în jur. Oricât am încerca să ne redresăm la prezent, să restartăm, cu ultimele resurse, perspectiva, corpul nostru nu e totuși o mașinărie cu ON and OFF. Și chiar dacă apăsăm pe toate butoanele disponibile, s-ar putea să nu mai reacționeze. Din acest punct au pornit Alina Tofan și Oana Arsenoi Monomer, un proiect artistic multidisciplinar al pandemiei, care vorbește despre fragilitatea corpurilor, felul în care au somatizat ele pandemia, conexiunile fine dintre minte, emoție și trup.
Ne propunem să oglindim o realitate interioară a unor ”social misfits” care în sfârșit se simt ca acasă în propriile lor corpuri, deși lockdown-ul global le-a blocat accesul la a lucra cu corpul în diverse scopuri.
Monomer este un proiect cu multe straturi, echipa are background-uri diverse din punct de vedere artistic și testează negocierea și procesul artistic la granița a mai multor domenii artistice, unele încă în formare, cum ar fi scenografia digitală, creative coding, game design, realitatea virtuală, realitatea augmentată, cyber filosofie și multe altele. De altfel, nu mai există artă pură, acum totul e o fuziune între arte, crede Alina Tofan. Despre intersecția acestor straturi, performance, pandemie, corpul nostru și vechile lui obiceiuri, povestesc în rândurile de mai jos Alina Tofan și Oana Arsenoi.
