Când dansează, artista Simona Dabija simte că muncește, și îi place, dar are și senzația aceea relaxantă de vacanță. Așa se întâmplă când meseria se face cu pasiune și drag. Dansează de la 7 ani, a început ca mulți alți copii cu niște cursuri la Palatul Copiilor din orașul natal, iar către finalul liceului a luat decizia de a studia coregrafia. A rămas în domeniul dansului contemporan, experimentează și creează, își antrenează constant corpul și mintea prin coregrafie și performance.
Despre greutățile meseriei sale, Simona zice:
"Eu și colegii mei ne confruntăm cu lipsa unui context cultural în care dansul contemporan să fie “necesar”, ne confruntam cu fonduri culturale mici alocate în special dansului contemporan, cu lipsa unui loc de muncă oficial că și coregraf în România. Ne confruntăm cu a găsi "rețeta ideală" de a face spectacole care să apropie și să deschidă apetitul publicului pentru dans contemporan".
Mai departe, cu Simona Dabija, despre dans contemporan inspirație și inovație în artă.
Sunt din Focșani. Am absolvit licența și masterul la secția de coregrafie din cadrul UNATC. Dansul pentru mine este în același timp și vacanță și muncă. E un domeniu foarte palpitant, emoționant și satisfăcător în care îmi place să lucrez.























