În prima zi la catedră, din urmă cu 21 de ani, profesorul Mihai Vladimirescu le-a predat studenților săi litere din alfabetul grec. Și trecea printre rândurile din sală pentru a-i ajuta pe tineri să scrie, uneori chiar ținându-le mâinile cu mâna sa. Peste ani, a aflat că studenții săi îl numiseră ”Domnu’ Trandafir”.
Mihai predă și astăzi la Universitatea din Craiova, păstrând pasul cu vremurile, iar unul dintre reperele sale este acela că vede profesorul și studenții într-un parteneriat în procesul de învățare. Drept care, la finalul fiecărui curs sau seminar, le cere tinerilor feedback, încurajându-le exprimarea neîngrădită.
”Cel mai important lucru este să generăm în studenți emoția asociată întâlnirii cu o nouă idee. Cel mai bun semn al unei grupe bune este modul în care studenţii reacționează nu la tine, ca profesor, ci între ei, unul faţă de altul. Vorbesc când intri în sală? Dacă da, probabil că sunt bucuroși să fie acolo.”
Cunoașterea ar trebui să fie pe primul plan în învațământul universitar, mai zice Mihai. Iar cei mai buni profesori nu sunt cei care au un răspuns la toate întrebările, ci aceia care învață studentul să își pună întrebări, să caute. În 2007, Mihai Vladimirescu a primit Premiul „Profesor Bologna” oferit de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România. Discutăm în continuare despre studenții noilor generații și aflăm cum formulează el scopul examenelor din facultate.























