Mihaela Georgescu: Improvizația e alchimie. Iei o sugestie și o transformi într-o poveste, într-o lume nouă, într-un Univers paralel și o faci în fața publicului. Instant!

Mihaela Georgescu: Improvizația e alchimie. Iei o sugestie și o transformi într-o poveste, într-o lume nouă, într-un Univers paralel și o faci în fața publicului. Instant!

Ce e diferit la improvizație e unicitatea momentului. Aceeași temă și aceiași improvizatori dau naștere la spectacole diferite, de fiecare dată. Pentru că fiecare show se construiește pe energia momentului, explică Mihaela Georgescu, improvizatoare, actriță & membră în trupa iELE. Pe 18 septembrie, Mihalea face alchimie în ”Stuck in the Middle”, un spectacol care va avea  în premieră o distribuție mixtă Urban Impro si iELE, la Festivalul Național de Improvizație, aflat la a 9-a ediție. Evenimentul se desfășoară între 16 și 19 septembrie, la Teatrul Național „I. L. Caragiale” București și RECUL, și are în program 10 spectacole, la care participă peste 30 de improvizatori, și cinci invitați străini din Italia, Israel, Olanda și SUA, care vor susține ateliere de improvizație.

"Mi-a fost foarte dor să joc și am început să resimt recunoștința faptului ca pot face un lucru care îmi place la nebunie. Am simțit bucuria asta și în public, primele spectacole au fost o nebunie de entuziasm atât din partea lor, cât și din partea noastră, a improvizatorilor. Ne-a lipsit tuturor și sper ca în perioada următoare să rămână o constantă în programul nostru", spune Mihaela

Povestim cu ea în rândurile de mai jos despre improvizație, publicul din România și revenirea la spectacol în 2021.

 

Când te-ai întâlnit prima dată cu improvizația

Primul contact cu improvizația a avut loc undeva prin 2011, cred, la un show al trupei Improvisneyland. O prietenă m-a invitat la show și a fost mind-blowing. pentru mine. Nu mai văzusem așa ceva, nu știam că există teatru de improvizație și la fiecare scenă eram uimită de câtă imaginație și viteza de reacție au actorii. Mi-a și trecut prin cap "ce fain trebuie să fie să poți face așa ceva!".

 

Ce a urmat

La inceputul anului 2012 m-am înscris la cursurile organizate de Improvisneyland și in noiembrie 2012 am avut primul spectacol de impro cu Urban Impro, trupă din care fac parte și azi (trupa e putin spus, de atunci baietii de la Urban au ajuns sa fie o extensie a familiei pentru mine).

În perioada în care am fost cursant nu mi-aș imaginat că o sa fac asta "pe bune", în fața unui public care nu e format din prieteni care vin la lecția noastră deschisă. Îmi plăcea pentru ca timp de 2 ore pe saptămâna nimic din ce ma stresa in restul saptamanii nu mai exista, eram intr-o cu totul alta lume. Fiecare exercițiu scotea câte o particică nouă din mine, în timp ce mă distram alături de alți oameni ca mine, oameni pe care nu îi cunoșteam in urmă cu câteva săptămâni și alături de care acum mă aruncăm în necunoscut fără să mă tem o secundă că ar putea ieși prost.

Și acum țin minte primul spectacol, emoțiile și momentul în care mi-a fost evident ca eu la impro nu renunț si că asta vreau sa fac toată viața, dacă se poate.

Ce mi-a plăcut la impro din prima secundă e faptul că nu mai trebuie să mă hotărăsc ce vreau să fiu când "o să fiu mare" pentru că am acum șansa ca timp de o oră să fiu orice. Pot sa mă joc cu emoții pe care nu le pot exprima zi de zi, mă pot pune în pielea altor tipologii de oameni, pot să cred în orice și să reacționez oricum.  E magic!

 

Ce face improvizația specială

Ce e minunat la fiecare spectacol de impro este că e unic. Poți lua aceiași improvizatori, sa le dai aceeași sugestie și nu o să vezi același spectacol. Pentru că totul depinde de care-i primul gând pe care-l ai în momentul în care intri într-o scenă, cum reacționează partenerul la ideea ta, cum construiți împreună folosind energia celuilalt. E ca un bulgăre de zăpadă doar că în cazul acesta, zăpada e o idee :)

Pentru mine improvizația e alchimie. Iei o sugestie și o transformi într-o poveste, într-o lume nouă, într-un Univers paralel și o faci în fața publicului. Instant! You can`t beat that.

 

Prejudecăți

Cred că prejudecățile via vis de improvizație sunt că e mereu amuzant și că doar pentru că pornește din nimic, nu e nimic serios acolo. Un spectacol de improvizație nu trebuie să fie mereu amuzant, sau cel puțin nu în totalitate. Nu poți fugi de umor și e în firea noastră să găsim partea amuzantă chiar și în situații serioase.

Un spectacol de impro te poate emoționa, te poate face să te regăsești în replicile sau frustrările unui personaj, te poate pune pe gânduri. Și da, te poate face să râzi cu lacrimi. Și chiar dacă totul pornește de la un cuvânt, o stare sau de la o discuție cu publicul, atunci când iese foarte bine și-s toate muzele cu noi, ai senzația că a fost scris înainte. Asta este o altă prejudecată, că nu are cum să nu fi fost ceva pregătit înainte. Well, nu a fost iar ăsta este cel mai mare compliment pe care îl poate primi un improvizator :D

 

Cum se poate pregăti un actor pentru un spectacol de improvizație

Din punctul meu de vedere, ca improvizator te pregătești tot timpul, fără să îți dai seama. De la ce citești, ce asculți, ce hobby-uri ai, toate astea devin mici unelte ale improvizatorului în timpului unui spectacol. Pentru mine cel mai de ajutor e să merg măcar jumătate de oră pe jos până la locul în care jucăm, cu căștile pe urechi și să mă scutur puțin de toata energia zilei respective. Să-mi las grijile și nervii undeva pe drum pentru că în spectacol lucrăm foarte mult cu vibe-ul și energia celorlalți.

Pentru public cred că cel mai util ar fi sa vina cu deschidere și curiozitate. Succesul unui spectacol depinde și de cât de mult e dispus spectatorul să creadă în convenție. Să "vadă" obiectele imaginare pe care le folosim, să creadă în universul pe care îl creăm în fața lui, în speranța că ne facem treaba cum trebuie și nu trebuie decât să ne întâlnească la jumătatea drumului. :))

 

Se poate învăța improvizația?

Poți învăța principiile, poți învăța să asculți fără să vrei să întrerupi, poți învăța să fii cu adevărat atent și prezent. Poti învata ca nu exista ideea ta sau ideea partenerului, doar povestea pe care o spuneti impreuna.

Îți poti antrena niste mușchi nevăzuți astfel încât atunci când intri în scenă nu trebuie sa iei decizia corectă, pur și simplu simți ce are personajul tău de făcut sau de spus. Cu ce trebuie tu să vii la întâlnirea cu improvizația sunt cheful de a te juca, disponibilitatea de a crede 100% în ce faci pe scenă, curajul de a fi vulnerabil și respectul pentru oamenii din public care îți oferă timpul lor.

 

Improvizația în România

Apetitul publicului pentru improvizație exista și din fericire de câțiva ani au început să existe spații dedicate pentru acest fenomen. In București poți vedea spectcacole de impro in Recul, Artist Cafe și Improteca, short-form sau long-form, ale trupelor cu experiență sau ale celor la început de drum. Ajută foarte mult să ai un spațiu in care publicul vine special pentru spectacole de improvizație, să ajungi să ai o "casă a ta".

Din păcate fenomenul nu este atât de cunoscut publicului larg iar promovarea cea mai eficientă, din ce am remarcat eu, vine momentan tot de la spectactori. Majoritatea spectatorilor fideli au ajuns la un show de impro aduși de prieteni sau colegi, le-a plăcut și au continuat să vină, ducând vorba mai departe.

Partea bună este că în ultima vreme mai multe festivaluri din țară au început sa aibă secțiune de teatru de improvizație și in felul acesta poți aduce impro în orașe în care nu există trupe de impro și care nu s-au întâlnit până atunci cu acest tip de spectacol.

 

Trupa iELE

Trupa iELE este prima si singura trupă de improvizațe cu componenta exclusiv feminina și s-a înființtat in 2014, într-un peisaj dominat de trupe de bărbați.

Eu am intrat în trupa în 2016  și alături de mine din iELE mai fac parte  Adriana Bordeanu, Camelia Pintilie, Juli Nagy și Victoria Raileanu.

E o dinamică foarte mișto în trupă, avem o energie a noastră în showuri pe care nu am mai simțit-o în alte proiecte. Indiferent cât timp a trecut de la ultimul spectacol, când ne întâlnim pe scenă se lasă cu distracție, garantat! În general în impro trebuie să ai grijă de parteneri dar aici e deja ceva automat. Simțim când una din noi e puțin off și ne activăm imediat. Ne bucurăm în timpul showului de câte un moment amuzant al uneia din noi și se râde mult în iELE. Uneori și în scene. Cred ca energia asta mișto pe care o avem în spectacole vine din faptul că ne simțim foarte în siguranță una cu cealaltă. Știm ca nu avem cum să ne pierdem pentru ca e mereu una din noi pe fază să ne scoată la ceață.

 

Revenirea la spectacol

2021 a fost ca o dezmorțire treptată. M-am bucurat teribil că mă pot întâlni din nou cu colegii de trupă la repetiții, că încet-încet am început să programăm spectacole pe care, culmea, să nu le anulăm cu o săptămână înainte din cauza unor noi restricții.

Mi-a fost foarte dor să joc și am început să resimt recunoștința faptului ca pot face un lucru care îmi place la nebunie. Am simțit bucuria asta și în public, primele spectacole au fost o nebunie de entuziasm atât din partea lor, cât și din partea noastră, a improvizatorilor. Ne-a lipsit tuturor și sper ca în perioada următoare să rămână o constantă în programul nostru.

 

Unde te pot vedea oamenii 

Cât înca mai ține vremea cu noi mă gasiti la showurile Urban Impro care au loc in (aproape) fiecare miercuri pe terasa Zece. Cu trupa iELE mă puteți vedea la Recul iar pe 18 septembrie va astept la Festivalul National de Improvizatie cu Stuck in the Middle, un spectacol care va avea  în premieră o distribuție mixtă Urban Impro si iELE. Sunt obișnuită să sar dintr-un show în altul, mai ales că cele 2 trupe s-au tot întâlnit prin finalele Cage Match sau pe la ImproBatlle dar de data asta o să sar din scenă în scenă alături de oamenii mei preferați. It`s a dream come true :))

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune



Branded


Related