[Stand-up pe bune] Alexandru Dobrotă: Corporația e cel mai safe mediu in care as putea sa îmi duc o viața blazată și plină de întrebări despre cum ar fi fost dacă munceam mai mult in comedie

Una dintre scolile romanesti de stand-up este ASE-ul. Serios, intalnim din ce in ce mai multi corporatisti care fac stand-up in timpul liber. Sa fie eternul conflict intre o viata blazata, cu casa luata in rate pe 30 de ani, si visul de a deveni celebru pentru pasiunea ta? Oricum, la stand-up tot ajungi, fie ca esti pe scena, fie ca dupa ce ai platit ultima rata iti vine dintr-o data cheful sa razi.

Alexandru Dobrotă a fost incurajat de prietena lui sa mearga la un open mic si bine a facut, pentru ca a primit feedback foarte bun. Acum urca des pe scena si recunoaste ca devii pe atat de bun, pe cat de bune sunt modelele tale.

"Avem mulți comedianti foarte buni și in România. Problema e ca mulți dintre cei noi ii au doar pe aceștia ca referințe și nu pe cei din afara. Si e o plaja prea îngusta ca sa poți sa îți deschizi cu adevărat mintea la tot ce se poate face/spune pe o scena de stand-up".

Ii cunoastem povestea lui Alexandru si aflam parerile lui despre umorul de tip stand-up, despre cum ne comparam cu americanii si despre cum a evoluat, in ultimul timp, ca persoana si ca artist.

Background

Sunt un băiat din Braila care a făcut ASE. Nimic ieșit din comun pana acum. La ASE am făcut facultatea de comerț, cum se numea pe vremea aia. Altfel spus, negoț. Am venit la București sa învăț negoț. Din timpul facultății m-am angajat la o sala de jocuri și am dus cafele oamenilor cu mai putina scoala decât mine.

A fost cel mai fun job pe care l-am avut. Momentan sunt corporatist si e mult mai nasol decât atunci când trebuia sa port o vesta aurie si sa întreb “cum ți-i dau?”.

Drumul tău în stand-up comedy

Am fost dintotdeauna fan și consumator de comedie, mai ales stand-up, dar nu am conceput niciodată ca as putea sa fac chiar eu asta pana când prietena mea mi-a deschis ochii ca in viața poți încerca sa faci ce îți place, nu trebuie neaparat sa te împaci cu faptul ca nu vei fi niciodată fericit. In Februarie 2019 am urcat prima data pe scena și am fost “hooked”.

Perioada de debut

Primul open-mic la care am urcat a fost la club 99 și a mers foarte bine. Nu îmi aduc aminte decât ca se râdea și eu vorbeam. Dar după ce am coborât, Vio mi-a spus la tigara ca e foarte bine ce am scris și mi-a menționat una din glume ca fiind foarte buna. Încă e unul din cele mai bune momente din viața mea.

Cum ai crescut, ca artist

Am devenit puțin mai indiferent la ce se întâmpla in societate, politica, etc. Nu eram nici înainte vreun activist, dar acum chiar simt ca pentru mine e total irevelant cine e prim-ministru cât timp eu încă pot sa urc pe scena si sa vorbesc despre cum ma deranjează babele care merg încet și nu ai loc sa le ocolești pe trotuar.

Îmi place mult umorul observational, dar încerc pe cât pot sa introduc și elemente mai personale in materialul meu.

Materialul

De obicei, îl testez direct pe scena. Uneori mai citesc glumele prietenei mele, dar ea fiind o persoana decenta, de multe ori crede ca sunt deplasate și pe mine asta ma convinge ca vor merge pe scena.

Nu e un timp exact in care poți pregăti un număr. In primul rând, depinde de câte minute ar trebui sa fie numărul. Dar eu scriu glumele așa cum îmi vin, nu îmi setez ca scop sa scriu 10 minute. Mai degrabă scriu de 5 ori câte 2.

O amintire din timpul unui show

Când am avut un show la Suceava, era un băiat in public care după fiecare gluma a mea striga “adevarul!”. La un moment dat m-am enervat și l-am întrebat de ce tot striga asta, el a strigat înapoi “adevăr sau provocare”. I-am spus “provocare, taci in p**a mea!” și s-a liniștit.

Daca ai renunta la stand-up

Corporația e cel mai safe mediu in care as putea sa îmi duc o viața blazată și plină de întrebări despre cum ar fi fost dacă munceam mai mult in comedie. Sper sa nu fie cazul.

Momente in show-uri, in care nu s-a ras

După cum spuneam, eu am glumele mai scurte, nu e neaparat o bucata întreaga de 10 minute in care dacă am intrat, trebuie sa o termin. Fiind mai multe de câte 2-3 minute, cu una din ele de obicei reușesc sa ii câștig. Chiar dacă nu e una din primele pe care le spun.

Umorul romanesc

Umorul de timp stand-up e foarte influențat de cel american, așa ca nu are multe chestii specifice românești. Poate unii vorbesc mai mult despre soacre cum sunt enervante sau femeile care sunt diferite fata de bărbați, dar eu încerc sa evit subiectele despre care s-a vorbit deja de prea multe ori și oamenii știu la ce tip de glume sa se aștepte când aud subiectul.

Nu vreau ca publicul sa rada la ce spun pentru ca a mai ras la glume de genul și înainte, vreau ca publicul sa rada pentru ca nu a mai auzit niciodată ideea aceea spusa in modul acela.

Stand-up-ul de la noi si cel din afara

Al nostru e mai slab. Fiind mult mai putini, standardul e mai jos ca sa reusesti. Dar încă avem mulți comedianti foarte buni și in România. Problema e ca mulți dintre cei noi ii au doar pe aceștia ca referințe și nu pe cei din afara. Si e o plaja prea îngusta ca sa poți sa îți deschizi cu adevărat mintea la tot ce se poate face/spune pe o scena de stand up.

Subiecte tabu

Pentru mine nu exista.

Show-urile tale acum

In mod normal, deschid pentru cei deja “established” de la noi din țara. Și bineînțeles, încă merg la open mic pentru a îmi încerca glumele noi. Am încercat si online, dar e dureros sa nu primești reacția imediata a publicului live.

La inceput de 2022

Îmi doresc ca anul acesta sa continui pe traseul ascendent de pana acum si îmi doresc ca proiectul pentru YouTube pe care îl fac sa aibă succes. Așa ca go search “terapie de bar” pe YouTube si sper sa va placa.