În anul absolvirii Facultății de Arhitectură, Iris Popescu a început să se gândească serios la specializarea pe care și-ar putea-o alege ca să poată contribui cu profesia ei la binele societății. Și-a găsit subiectul pentru lucrarea de diplomă în timpul unei plimbări printr-un parc bucureștean, observând în acel spațiu un cuplu de nevăzători. Abia atunci a realizat că, în toți cei șase ani de studii, singurele discuții despre accesibilizarea mediului construit pentru oamenii cu dizabilități se rezumaseră la rampe de acces. Nici vorbă de soluții pentru nevăzători, de pildă.
Iris a făcut atunci primii pași către specializarea sa ca architect în accesibilizare și proiectare incluzivă. A terminat facultatea și a fondat AMAIS (Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială) o organizație non-profit, care depune eforturi pentru construirea unei societăți incluzive.
"Am fondat AMAIS în primul rând pentru mine, să am un instrument prin care să pot deveni un arhitect mai bun care-și îndeplinește responsabilitățile sociale, care se îndepărtează de asocierea arhitecturii cu „elita” și se apropie mai mult de comunitate și de realitate".
