Deși nu se află niciodată pe scenă la un pas de public, Roxana Lăpădat simte că i se oprește inima de emoție, în fiecare zi de premieră de la Teatrelli. La final, când vede reacțiile publicului și aude aplauzele, știe că tot efortul depus din papucii producătorului a avut sens. Și simte bucurie.
Sunt multe provocările în managementul artistic al unui loc de teatru și performance subvenționat de stat, dar ea spune că cele mai grele sunt teama de eșec, mai ales în zona experimentală, și finanțarea proiectelor în care crede foarte mult. Când vorbește despre teatrul contemporan, Roxana crede că este important ca acesta să fie mai mult un spațiu deschis dialogului, în care sunt abordate preocupările omului modern, teme și conflicte actuale, chiar și atunci când sunt montate texte clasice.
”Important este ca un spectacol să rămână cu tine și după ce ai părăsit sala de teatru - fie că te provoacă la reflecție, fie că schimbă ceva în modul în care privești anumite lucruri, fie că îți creează o stare de bună dispoziție. De o importanță majoră rămâne însă calitatea actului artistic și rolul său: acela de a educa”.























