Scrisul e o formă de explorare a sinelui, spune scriitoarea Maria Orban, care a publicat recent al doilea ei roman “Toată dragostea dintr-o fotografie arsă” (Nemira, 2023), în care pune reflectorul pe relația dintre trei generații de femei.
Maria a descoperit puterea cuvintelor în facultate și este în continuare fascinată de universurile incredibile care pot fi create prin limbaj. Pentru ea, scrisul nu e nevoia de a înșira cuvinte frumoase, ci de a pune pe foaie povești care o provoacă.
La fel ca la romanul său de debut,“Oameni mari”, Maria a scris “Toată dragostea dintr-o fotografie arsă” abia când a știut clar în ce direcție merge firul narativ. Mai multe despre povestea din spatele poveștii, procesul de publicare și importanța întâlnirilor cu oameni pasionați de literatură, în cuvintele ei, mai jos.
Cred că e important să știi dacă e necesar sau nu să spui povestea pe care vrei să o spui. Altfel spus, nu cred în scrisul care vine din nevoia de a înșira frumos niște cuvinte. O poveste care nu mă izbește, care nu mă provoacă, o poveste care nu mă determină să îmi pun întrebări nu are de ce să existe.























