![[Book Talk] Bogdan Răileanu: Vreau să pot trăi din scris, vreau să nu îmi fie teamă de vârsta pensionării](https://media.iqads.ro/2024/05/bogdan-raileanu-cover-850.jpg?v=202405151200)
Deși primele scrieri au avut la bază frica de moarte, motivația s-a transformat, iar acum, după mai multe cărți publicate, ține mai degrabă de narcisism, spune scriitorul Bogdan Răileanu, autorul volumelor "Tot spațiul dintre gândurile mele" (Polirom, 2017), "Dinții ascuțiți ai binelui" (Humanitas, 2018), "Teoria apropierii" (Humanitas, 2019), "Să nu lași moartea să te găsească" (Polirom, 2020) și "Preda. Adevărul ca o pradă" (Polirom, 2022).
Anul acesta, Bogdan a publicat un nou volum de proză scurtă, "Picioare de lotus", izvorât dintr-o stare contemplativă și nostalgică alimentată de pandemie. Pe de o parte, cartea s-a scris greu pentru că a urmat volumului despre Marin Preda, care a venit la pachet cu interiorizarea unei stări de ipohondrie și anxietate. Pe de altă parte, comparat cu alte scrieri, a mers mai ușor datorită naturii prozei scurte pe care Bogdan o găsește mai ușor de creat și citit.
Scriitorul a fondat și dezvoltat și un proiect literar care încurajează publicarea prozei scurte și popularizării lecturii, Cod de Poveste, despre care povestește în continuare.
Este o întrebare cu un răspuns atât de personal și de dens încât mi-ar trebui un spațiu mult mai lung și, probabil, aș plictisi multă lume. Există totuși și un răspuns scurt: frica de moarte este cea care a declanșat nevoia asta de a scrie în mine. Într-un fel aceste declanșator se menține în funcțiune și azi, deși, am o vagă senzație că a fost înlocuit de un soi de narcisism pe care scriitorii publicați îl capătă fără doar și poate. Dar această senzație traumatizantă că urmează să mori cred că a contat cel mai mult, pe urmă au mai fost cărțile pe care le-am descoperit, Eliade foarte devreme, poeții, literatura americană pe la 25 de ani, filmele de artă, dezamăgirile, eșecurile sentimentale și lista poate continua.
