Rolul literaturii este să spună povești care lasă urme, iar proză scurtă reușește să facă asta în doar câteva pagini, observă scriitoarea și traducătoarea literară Mihaela Buruiană.
Pasionată de mică de citit și de puterea cuvintelor, Mihaela a studiat Limbi Străine, a făcut traduceri specializate într-o corporație și, după câțiva ani de încercări, a obținut primele colaborări cu editurile. Azi, după mai mult de 50 de volume traduse și apariția propriei cărți, „Pe cine iubești mai mult?“ (Nemira, 2023), spune că o motivează fericirea de a spune povești și de a crea punți către alții.
Volumul de debut a fost compus în pandemie, când Mihaela a găsit liniștea și spațiul să pună pe foaie idei care o bântuiau de mult. Scrierea a fost un proces frustrant și îmbucurător deopotrivă, iar publicarea a venit cu multe emoții.
Mai multe despre drumul lung de la traducere la scrisul propriu, vă spune chiar Mihaela.
Pare așa... un moment de bilanț. Privind în urmă, aș zice că sunt un om foarte norocos, pentru că mi-am descoperit de mică pasiunile și am putut să mi le urmez. M-am îndrăgostit de cărți și de limbi străine încă din copilărie și, din fericire, cele două s-au combinat foarte frumos în meseria asta de traducătoare literară.























