Here come the Men in black!

Gabi Pricop, Cristian Lica si Bogdan Kisescu sunt Men in Black. Dupa cum sugereaza si numele pe care si l-au ales, actioneaza rapid si eficient ca o adevarata echipa de interventie. Diferenta majora este ca nu salveaza vieti, ci proiecte de BTL. Sunt insa foarte prietenosi asa ca prefera sa lucreze cu amicii lor din agentiile de publicitate. Despre aventurile lor prin lumea BTL-istilor au povestit chiar ei pentru IQads.

IQads: Cum ati inceput sa lucrati in advertising?
Cristian Lica: Am lucrat ca promoteri. Am carat plicuri, am impartit fluturasi, iar dupa o prestigioasa cariera de promoteri, fiecare dintre noi s-a angajat la D'Arcy.
Era o perioada, in '97-'98, in care oricine putea sa intre in publicitate. Trebuia sa stii putina engleza si Word-ul. De Excel nu se punea inca problema, nici internet nu era, astfel incat agentiile cand gaseau un baiat destept il tineau, era pacat sa il piarda. Iar dintre promoteri se detasau usor baietii destepti. Baieti destepti in sensul ca erau corecti cu banii si isi faceau treaba cum trebuie. Intamplator am fost remarcati si noi, cu totii, dupa care ne-am angajat si am gasit un departament foarte misto la D' Arcy. Cel de BTL. Din acel departament se trage crema BTL-ului de azi. Asa cred eu, poate suntem putin infumurati.

IQads: Cum arata piata de BTL atunci?
Cristian Lica: Ca sa iti dau un exemplu, cand am impartit ciocolata, imbracat in costum, am luat 50 de dolari net intr-o zi. Acum promoterii iau intre 12 si 14 brut, adica sub 10 in mana. Piata era haotica, clientii erau in general expati care nu prea stiau piata de aici, puteai sa le propui orice. Din punct de vedere al costurilor nu aveau termen de comparatie. Astfel ca, daca ma gandesc la piata din 1998, bugetele erau de 2-3 ori mai mari decat acum. S-au facut foarte multi bani atunci de catre patronii agentiilor de publicitate. Pentru ca nu exista research, nu stiai daca o campanie o sa-ti mearga, nu erau oameni de strategie. Principiul era: "Hai sa bagam ca trebuie sa mearga!"

Bogdan Kisescu: Erau vreo 3-4 proiecte mari, de referinta, pe care le facuse D'Arcy inainte de a ajunge noi acolo. Este vorba de Coca Cola - Setea o cere, Kodak - Vara asta se poarta Kodak, Mirinda - oamenii Mirinda. Erau niste idei chiar foarte inovatoare in BTL si mi se parea fascinant. Spre exemplu, eu am fost angajat pe Kaiser. De atunci nu am mai avut un proiect la fel de complex la care sa fi lucrat. Erau programe la mare care se intamplau simultan pe terase, plaja, discoteci, in 5 statiuni. In momentul respectiv era ceva socant de mare.

Cristian Lica: Imaginati-va ca atunci cand ai un astfel de proiect, ai nevoie de foarte multe locatii, de multi promoteri. In vremea aceea, Cristi Iosub, care era seful nostru (el este cel care ne-a angajat la D'Arcy), se ducea din terasa in terasa si spunea ca vrea sa faca o promotie acolo. Una din probleme era ca se cereau preturi extrem de diferite. Erau discrepante, pentru ca oamenii isi puneau pentru prima data aceasta problema: cat sa ceara?

Gabi Pricop: La mine e un pic diferit. Eu am intrat la vreo trei ani dupa ei. Am fost corupt. Eu si Cristi am fost colegi de clasa in liceu. La un moment dat Cristi mi-a propus sa fiu moderator la o campanie pentru un medicament. Eu eram student la medicina. Apoi s-a terminat proiectul si am continuat sa lucrez colaborator ,astfel incat ajunsesem sa stau in agentie foarte mult timp desi nu eram angajat.

Cristian Lica: Ajunsese sa fie indispensabil, controla diverse proiecte sau parti de proiecte, depindeau lucrurile de el fiind acolo.

Gabi Pricop: Si la un moment dat Cristi m-a intrebat daca vreau sa raman cu ei sau nu. Iar in momentul in care s-a pus aceasta problema, am constatat ca imi dedicasem agentiei mult mai mult timp decat mi-as fi imaginat. Eram in anul sase si urma sa am anul de stagiu, de la care intr-un final am chiulit. Am avut norocul sa lucrez de la inceput pe conturi foarte mari, cum ar fi Coca-Cola. Si m-am trezit fara sa-mi dau seama, din junior intr-o persoana indispensabila pentru contul respectiv.

Cristian Lica: Dupa aceea, a venit un moment foarte dramatic cand s-a desfiintat D'Arcy. Noi eram o gasca, eram patru de fapt mai apropiati, am vorbit intre noi si ne intrebam ce sa facem. Destramarea era iminenta. Au fost si momente haioase. Se dadeau oameni afara dupa care se spunea "Stai, nu pe tine am vrut sa te dau afara, ci pe celalalt, asa ca uita ce am vorbit". Ca orice lucru care merge foarte bine si la un moment dat iti dai seama ca s-a stricat. Brusc, si nu-ti revii… Atunci ma suna Mona Stauble, pe atunci directoarea departamentului de BTL, pentru ca a primit o propunere de la Saatchi&Saatchi care ar fi dorit infiintarea unui departament de BTL. Ei nu prea aveau un departament de BTL, iar Radu Florescu i-a spus Monei ca ar vrea un departament de patru persoane, in conditiile in care exista un angajat pe BTL. Mona a zis ca ma ia pe mine si inca doi. Bobi (Bogdan n.red) nu era pe shortlistul ei de patru. Iar noi am zis ca nu se poate, mergem sase! Ori asa, ori deloc.

Bogdan Kisescu: La D'Arcy eram toti pe picior de plecare. Oferte bune aveam toti, dar ne doream foarte mult sa ramanem impreuna.

Gabi Pricop: ...ni se parea foarte greu sa putem merge sase oameni in acelasi loc.

Cristian Lica: Mai era si varianta grupului nostru de patru - noi trei si Limu (Alexandru Geamanu - Mercury). La D' Arcy, la BTL, eram 12 pe atunci. Si cand am plecat la Saatchi, noi am fi mers mai mult de sase, ar mai fi fost oameni de luat.

IQads: Cum v-a fost la Saatchi, odata ce ati ajuns acolo?
Cristian Lica: Era usor ciudat. La inceput eram toti supervizori, fara nici un executive. Faceam si prezentarea, si bugetul, montam si proiectorul, realizam si proiectul propriu-zis. Dupa aceea a fost foarte liniste. La D' Arcy spre exemplu, ne prindea 12 noaptea frecvent. Aici era insa alta abordare, ceea ce se potrivea foarte bine si cu statutul pe care il aveam. Nu te durea capul. Erau clienti de retea asa ca trebuia sa iti faci treaba bine, dar nu sa fii foarte incrancenat, oamenii erau mai politicosi.
Bogdan Kisescu: A fost totusi un challenge: acela de a demonstra ca Saatchi este o agentie care ofera servicii BTL. Chiar daca erau oamenii din D'Arcy, chiar si daca era acelasi client care lucra cu Saatchi dar BTL-ul il lucra cu D'Arcy, totusi Saatchi nu era perceputa ca o agentie de BTL. Au fost chiar vreo trei luni de zile in care a existat intrebarea daca ne putem face treaba. Noi ne-am dus in decembrie, dupa care au urmat vreo doua luni moarte pentru BTL.
Cristian Lica: Dupa care am crescut in Saatchi un department cat se poate de functional. Maximul a fost de 12 oameni.

IQads: Ce bugete aveati pe vremea aceea?
Cristian Lica: Nivelul era de sute de mii de euro revenues. De la an la an aproape ca se dublau targeturile. Am luat proiecte, am fost la pitch-uri singuri, doar BTL. Nu era nici un fel de problema.
Numai ca la un moment dat ne-a tradat Bobita (Bogdan n.red) care a plecat director la GMP si noi am ramas zi-lumina in agentie. Cind pleaca unul se sparge gasca, lucrurile incep sa se inmoaie si de atunci ne-a incoltit noua ideea de a ne face o firma. Aveam si o varsta…

IQads: Cind se intampla asta?
Bogdan Kisescu: Eu am plecat in septembie 2005. Am fugit de procedurile din multinationala. Ma saturasem sa dau explicatii la clienti, de ce niste lucruri din alte departamente nu au fost gata, de ce un furnizor vine la client si spune ca nu si-a primit banii - cand te ocupi de un proiect raspunzi de tot. Tot felul de lucruri care se intampla intr-o multinationala. Lucruri motivate de altfel - nu incerc sa spun ca e cineva de vina. Atunci credeam ca este mai bine intr-o companie mica unde nu ai atat de multi clienti, atat de multe proceduri, totul este mult mai dinamic. Si uite asa am plecat la GMP. Am avut avantaje, dar au fost si dezavantaje: nu exista acelasi nivel de clienti, crizele sunt poate ceva mai mari, mai greu de construit ...
Cristian Lica: Cred ca o companie mare, birocratica, rigida are problema ca e birocratica si rigida. Opusul birocratiei este haosul. Adica daca fugi dintr-una, dai in alta. Nu exista cale de mijloc la o companie mare.
Bogdan Kisescu: Cand fugi de proceduri, te bucura lipsa lor pentru scurt timp. Dupa aceea te trezesti ca ai nevoie de acele proceduri pentru ca lucrurile sa functioneze.

IQads: Cat ai stat la GMP?
Bogdan Kisescu: Am fost la GMP pentru noua luni timp in care am facut vreo 17 evenimente. Criminal! Marea majoritatea din ele au fost in perioada noiembrie-decembrie. In trei luni au fost vreo 15 evenimente. Era aproape unul pe saptamana. Si cred ca am cam obosit si am zis ca am nevoie de o perioada de liniste. A fost o perioada cu program de lucru 10 - 2 noaptea constant. Am vrut sa vad cum e cu mai multa liniste. Ideea mea era sa stau o perioada acasa si sa vad cum este. Daca reusesc sa fac niste evenimente pe cont propriu timp un an de zile, ok, daca nu, sa ma intorc undeva. Oricum aveam unde ma intoarce. In perioada ianuarie - aprilie 2006 cred ca am primit vreo 12 oferte de angajare. Ma intrebam chiar ce se intampla? Nu mai exista oameni pe piata, a crescut business-ul foarte mult?
Gabi Pricop: La mine cred ca au fost doua motive personale. Dupa ce am fost eu de sapte ani, ei de zece ani in business, mi se pare normal sa doresc ori un business personal ori o etapa superioara. Mi-am dat seama ca imi pierd motivatia, dupa ce am stat la D'Arcy si la Saatchi 7 ani, a inainta un pas pe o pozitie superioara nu ma mai motiva. Nici sa trec intr-o alta agentie si sa schimb doar contextul nu era o solutie. De asemenea, mi se parea ca nu mai am timp liber, mai ales in conditile in care cand a plecat Bobita i-am preluat proiectele, chiar daca am avut executivi care ma ajutau. Am inceput sa am semne de intrebare.

IQads: Au mai fost si alte motive in afara de cele personale de care spuneai?
Gabi Pricop: Pe piata se intamplau lucruri care de asemenea mi-au dat de gandit. In primul rand, business-ul pe care il faceam la Saatchi ajunsese sa nu mai depinda de retea, ci de efortul nostru. Doi, mi-a parut foarte rau ca pierdeam proiecte pentru ca eram o agentie foarte mare si ne vindeam ca agentie foarte mare. Aveam frustrari foarte mari cand noi, ca agentie mare, ne bateam pe un proiect cu agentii foarte mici de BTL. Nu puteam concura pentru ca aveam o uzina in spate si costurile aferente. BTL-ul e acea parte a business-ului pe care teoretic o poate face oricine. In multe situatii un client zice ca iau eu niste oameni, fac eu direct, nu trebuie sa iti dau tie comisioane foarte mari. In momentul ala eram sigur ca puteam face fata unei provocari pe cont propriu. Se punea intrebarea cum sa facem rost de business.

IQads: Si cum v-ati gandit sa faceti rost de business?
Gabi Pricop: Dupa spargerea D'Arcy prietenii nostri de acolo s-au raspandit. Astfel, ne-am trezit cu multi prieteni in multe agentii. Din discutii ne-am dat seama de anumite oportunitati. Eu sunt o fire mai conservatoare, dar Cristi mi-a zis despre o oportunitate pe care am avut-o atunci. Puteam pleca. Avem un proiect. Intrebarea era daca sa facem pasul sau nu.
Cristian Lica: Din ianuarie 2006 cand ne dadusem toti seama de impasul in care eram: eu nu voiam sa fiu promovat in pozitia urmatoare, nu mai aveam unde sa ne ducem pentru ca facusem de toate: evenimente, promotii etc. Atunci am zis: avem doua variante - ori te asezi mergand la Client si intri in birocratie ori incepi o chestie foarte dinamica. Si am zis hai sa tatonam. Din ianuarie am inceput sa spunem ca nu ne intereseaza ofertele de angajare. (Totusi m-am dus la interviuri de angajare doar asa pentru distractie. La un interviu am spus ca sunt expert in scubamarketing pentru ca aveam senzatia ca intervievatorii nu erau destul de pregatiti. Erau niste HR juniori). La un moment dat insa raspundeam la aceste oferte, in loc de "nu ma intereseaza", " nu vrei sa imi dai proiectul mie?". Si erau de acord.

IQads: Dar in cazul tau care a fost motivatia pentru care ai plecat?
Cristian Lica: La mine motivatia a fost ciudata: de timp. Vroiam sa am mai mult timp. O pretentie ciudata atunci cand te gandesti sa pornesti un business propriu
Bogdan Kisescu: De fapt nu cred ca este vorba de faptul ca avem mai mult timp, ci ca il putem manageria mai bine, mai frumos.

IQads: La ce se refera proiectul de care imi spuneati?
Cristian Lica: La un moment dat pe baza discutiilor noastre cu alte agentii, initial pentru angajare, ulterior pentru dezvoltare de proiecte impreuna, ne-am decis ca daca plecam atunci, respectiv, in iunie-iulie anul trecut, ar fi urmat sa ne ocupam de o caravana care ne-ar fi tinut ocupati citeva luni timp in care sa gasim si alti clienti. Urma sa dam drumul la o firma jumi-juma (Cristi si Gabi n.red) dupa care am zis, hai sa ii dam si lui Bogdan 33%.

IQads: Cum au mers lucrurile la inceput?
Cristian Lica: A fost o accelerare brusca. Am zis ca facem acasa la mine un birou dar in citeva saptamani ne-am dat seama ca urmeaza sa existe multe alte proiecte, deci este nevoie de o minima extindere.

IQads: Bani de acasa ati adus?
Cristian Lica: Aveam niste bani pe care ne pregatisem sa-i jucam, dar nu am avut nevoie. Din moment ce ai niste proiecte iti intra deja cash flow si usor-usor...
Bogdan Kisescu: Ca peste tot in publicitate mare parte din costuri sunt pe salarii. N-aveam proiecte, nu luam salariu.
Cristian Lica: La sfarsitul lui iulie, cand am inceput firma, am avut deja sediu, angajati. Initial am inceput noi trei, ca freelanceri dar dupa doua sau trei luni, din septembrie, suntem opt angajati permanenti in Bucuresti si inca opt in tara. In plus sunt foarte multi colaboratori pe care ii luam pe proiecte. Acum, aici am vrea sa ne oprim - am mai avea nevoie doar de doi oameni - pentru ca altfel ar insemna ca ar trebui sa avem proceduri, ceea ce ne sperie.

IQads: De ce va numiti Men in Black?
Gabi Pricop: Trebuia ceva care sa ne defineasca pe noi. Nu neaparat compania. Cand am venit la Saatchi eram obisnuiti cu rigiditatea de la D'Arcy din ultima faza, eram obligati sa venim la costum, la cravata, chiar daca aveam meeting sau nu. Astfel incat atunci cand am fost prezentati colegilor de la Saatchi eram la cravata. Am aparut la creatie unde era o atmosfera relexata, toti in negru, iar ei erau cu berea in mana ca era ziua cuiva.
Cristian Lica: "Mama! Men in Black!", au zis ei (cred ca Fozzie). Men in Black este o echipa pentru interventie rapida, serioasa. Si cam asta este pozitionarea noastra.
Gabi Pricop: Men in Black nu este un brand, este un fel de definitie a noastra. Suntem niste oameni care ajuta la un proiect.

IQads: Dar nu ati dori sa lucrati direct si cu clienti?
Cristian Lica: Nu vrem sa iesim in fata.
Bogdan Kisescu: Lucram si pentru clienti, dar nu asta e pozitionarea, nu asta e obiectivul. Noi ne pozitionam ca fiind genul de furnizor pe care noi ni l-am dorit cand eram angajati.

IQads: Si cum v-ati fi dorit sa fie acel furnizor?
Bogdan Kisescu: Noi suntem un fel de departament de BTL extins al unei agentii astfel ca ne putem concentra pe executie mult mai bine decat pe relatia cu clientii. Facem executie foarte bine pentru ca accountii din agentie sa intretina relatia cu clientii.

IQads: Nu v-ar placea sa va ocupati si de partea de creatie?
Bogdan Kisescu: Partile pe care nu le avem ca obiect de activitate cum ar fi creatia, media, le face teoretic agentia. Practic, bineinteles ca le putem externaliza si noi.
Cristian Lica: Noi lucram in general cu agentii: 90% au fost proiecte de la agentiile cu care lucram, iar restul direct de la clienti.
Bogdan Kisescu: Nu o sa participam niciodata la un pitch lansat de un client alaturi de alte agentii. In schimb, daca vine un client la noi si spune ca are nevoie de executie pentru ca nu mai vrea sa treaca printr-o agentie mare, sigur ca lucram. In functie de complexitatea proiectului, il putem gestiona noi, externalizand in zonele neacoperite de noi sau recomandand lucrul cu o alta agentie mai mare. Oricum suntem implicati destul de mult in brainstorming, venim cu idei, solutii, nu suntem blocati in partea de executie.
Cristian Lica: Noi avem insa limitata gama de activitati pe care le facem bine si pe care avem incredere sa ni le asumam.
Gabi Pricop: Eu cred ca paleta noastra de actiune nu este acoperita de o singura agentie de nivelul nostru. Spre exemplu, cind lucram in agentii mari, externalizam si noi bucati si era foarte greu pentru ca nu gaseai pe cineva care sa faca o bucata intreaga la nivelul asteptat. De asemenea, informatia pe care o primeam trebuia prelucrata pentru a o trimite mai departe la client. Noi insa luam bucati sau proiecte intregi, si mai mult decat atat, din experienta noastra anterioara, stim exact ce sa dam agentiei pentru ca aceasta sa poata trimite mai apoi foarte usor clientului. Exista insa si cazuri in care primim o idee generala si trebuie sa venim noi cu ideea de implementare. Si aici dam drumul la creativitate.
Cristian Lica: Nu pretindem ca facem publicitate. Nici macar BTL nu facem. Facem executie de BTL

IQads: Cu ce agentii lucrati?
Cristian Lica: Din proiectele pentru care am lucrat, am facut de fapt doar o particica. Trebuie deci precizat ca inainte de toate nu sunt proiectele noastre. Sunt proiectele agentiei respective. Noi suntem un furnizor.
Bogdan Kisescu: Am lucrat cu agentii mai mari cum este Odissey, GMP, Scala, TBWA, CAP, nu neaparat in aceasta ordine, cu agentii mai mici, am lucrat proiecte venite de la furnizori de echipamente tehnice, furnizori de productie. Cred ca avem in sase luni vreo 50 de proiecte executate. Ceea ce este destul de mult.

IQads: Cu Saatchi ati lucrat?
Cristian Lica: Nu. Este o necunoscuta pentru noi. Nu ca am fi vrut neaparat, ci pentru ca avem destula treaba de facut. Dar ne-am dori sa lucram cu Saatchi. Pana acum nu a venit nici un proiect de la ei. Cred ca ne percep ca si competitie, in mod gresit clar pentru ca stiu, venind de acolo, ca noi am putea eficientiza din costurile lor administrative.
Bogdan Kisescu: Probabil a fost si o chestie de orgoliu.

IQads: Clientii finali stiu ca de fapt voi lucrati o parte din proiect?
Cristian Lica: Unii da, pe altii nu-i intereseaza. Sunt situatii in care ne comportam ca accountii. Mergem la intalniri, le prezentam clientilor evenimentul. In foarte multe situatii suntem invitati la brainstorming sau ni se da brieful de la clienti si venim noi cu idei. Uneori, contributia nu e doar la nivel executional, chiar daca profilul nostru acesta este. Suntem implicati de la inceput.

IQads: Cit din bugetul unui proiect ramane la voi?
Bogdan Kisescu: Poate fi 90% poate fi 2%. Exista cazuri in care agentia gestioneaza totul iar noi luam o taxa doar pentru executie si eventual pentru concept.
Cristian Lica: Pentru agentii este profitabil, pentru ca daca ar implementa proiectul "in-house" ar fi mult mai scump. Asa ca prefera sa isi pastreze onorariul pe care il merita pentru ca are toata activitatea in spate. Clientul, la randul sau, ar trebui sa iasa in acest fel mai ieftin, pentru ca avem citeva mii de promoteri cu care lucram destul de des. Oricum mai des decat lucreaza cu ei o agentie si care in felul acesta ar trebui sa-i plateasca mai mult. Noi, pe baza colaborarii indelungate, avem un fel de discount. La fel cu supervizarea. Noi avem supervizori locali pe care ii amortizam de fapt. Au sau nu au treaba, noi ii platim. In schimb, o agentie ar trebui sa-i angajeze punctual.

IQads: Pentru cate proiecte ati lucrat?
Cristian Lica: Din anul trecut am facut vreo 15 evenimente, vreo 20 de promotii in-store, si citeva campanii nationale de genul trimite si castiga si multe altele.
La inceput, ne-am gandit ca daca luam un proiect si dupa aia mai luam un proiect o putem duce. Aceasta era varianta minimala. Sigur ca eram optimisti, dar a depasit si optimismul meu care este legendar. Ne-am speriat un pic.

IQads: De ce sa te sperii?
Cristian Lica: De cresterea prea rapida a business-ului. Ca un exemplu: Noi suntem foarte relationati cu oamenii de PR si ne puteam face o campanie destul de agresiva sa ne facem cunoscuti de la inceput. Acum, la opt luni de la infiintare, asta este prima aparitie de PR. Pana acum, am fost sufocati de proiecte, n-am vrut sa facem valva.

IQads: Si acum ce s-a intimplat?
Cristian Lica: Acum avem nevoie de PR. Exista o sezonalitate si in publicitate. Ianuarie, februarie sunt luni foarte proaste cand se calculeaza bugetele, se fac planurile - am profitat de momentul asta avand mai mult timp. Noi ne-am luat masuri de precautie ca sa putem sustine costurile in perioada asta ca si cum am fi fost pe zero. Dar deja pentru perioada asta se prefigureaza foarte multe si iar o sa bagam capul la cutie. Pentru ca in postura noastra este greu sa refuzi sau sa incepi sa spui ca nu il luam pentru ca are bugetul prea mic. Am facut si o gramada de proiecte cu bugete de 3 cifre. Toate lumea se gandeste la bugetele de sase cifre. Am avut si din astea intimplator. Dar o relatie se bazeaza pe ajutor chiar si atunci cand nu ai un buget generos.
Bogdan Kisescu: Nu as vrea sa crestem foarte mult. Avem conceptul asta de Men in Black care inseamna un business prietenos intre prieteni.

IQads: Cum credeti ca o sa creasca piata? Ce s-ar putea schimba mai mult decat bugetele?
Cristian Lica: Parerea mea e ca piata se orienteaza catre eficienta. Nu neaparat catre scaderea bugetelor, chiar dimpotriva, ci catre cheltuirea mai eficienta a banilor. Respectiv se face research, evaluari, oamenii se pricep mult mai bine si sunt mult mai atenti cu bugetele lor. Vor sa vada niste rezultate care sa poata justifica banii cheltuiti. Se orienteaza catre maximizarea eficientei in detrimentul creativitatii. Un lucru foarte creativ ajunge sa nu se vanda tocmai pentru ca nu este eficient. Este exemplul clasic cu agentiile care iau premii pentru creativitate dupa care isi pierd clientul pentru ca nu au vandut. Nu stiu daca este neaparat adevarat, dar poti face degeaba lucruri bombastice, dar daca nu au rezultate in vanzari.
Gabi Pricop: Eficienta nu este in dauna creativitatii. Eu cred ca daca luam cele doua componente: partea creativa si executia, eficientizarea poate insemna in ce investesti mai mult. Si aici trebuie sa conteze foarte mult expertiza unor oameni.
Bogdan Kisescu: Cred ca lucrurile devin mult mai strategice. Chiar daca de la megalomania de la inceputurile publicitatii acum se merge mai mult pe prezenta in magazin. Acum s-a ajuns la actiuni foarte strategice. Mie imi place foarte mult media neconventionala care este la limita BTL-ului si media. Este de exemplu cazul campaniei facute de Leo Burnett pentru Prigat cu turcul care iesea din mare. Nu stiu cita notorietate le-a adus, dar a fost o chestie misto.

IQads: Credeti ca exista un trend in ceea ce priveste BTL-ul?
Gabi Pricop: Exista niste trenduri, dar sunt mai mult intimplari. Spre exemplu, acum trei ani a fost un trend cu caravane.
Bogdan Kisescu: Este haios atunci cand te duci la un client si ii spui "Hai sa facem o caravana", iar el zice ca sunt fumate. Ce autoritate spune ca sunt fumate? Nu exista un barometru, dar cumva acest trend exista.
Cristian Lica: Sunt lucruri care prind, dar nu in Bucuresti. In Capitala daca faci caravana esti ridicol. In provincie am strans tot orasul. Noi impartim piata in patru: Bucuresti, marile orase, cele mai mici in care oamenii sunt inca deschisi la BTL, mai e ruralul care e o mare necunoscuta pentru noi. Neavand putere de cumparare este neinteresant pentru clientii nostri.

IQads: Ce este trendy anul acesta?
Cristian Lica: E important sa faci ce activitate merge unde merge. De exemplu: trendy este laserul. Pana acum faceam party-uri unde oamenii se simteau bine pur si simplu. Era importanta mancarea si muzica. Acum este necesar sa dai lasere. Nu dai bine daca nu ai.
Bogdan Kisescu: Pe de alta parte, resursele interne sunt epuizate. Directia 5, Holograf etc. Resursele de entertainment sunt ultra folosite. Solutia sunt resursele externe pe care le poti aduce pentru ca fac lucruri diferite.

IQads: Povestiti-mi o intimplare funny din experienta voastra.
Bogdan Kisescu: Aveam un eveniment la Kraft. Super lansare! Era cu dans, negri vopsiti, cu bratari pe maini cu oase la gat. Evenimentul era la Sofitel. Si tocmai se terminase evenimentul si vine Silvester, unul dintre dansatori, si spune ca i-a furat cineva pantalonii. Noi i-am spus sa caute in sala unde s-a schimbat. Asa ca omul, in chiloti cu pene in cap cum era, a urcat in sala care fusese rezervata de noi doar in dimineata respectiva. Numai ca, cei de la Sofitel inchiriasera sala unor japonezi: toti scortosi la costume negre si asta a intrat acolo, credea ca e goala camera. Si si-a luat pantalonii. Radem si acum de fata pe care ne-o imaginam ca au facut-o japonezii.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

GMP Advertising

GMP Advertising este una dintre cele mai premiate agenții independente din România pentru eficiență și creativitate. Este singura agenție românească deținătoare a două trofee Agenția Independentă a Anului... vezi detalii »

Leo Burnett

Leo Burnett Romania este unul dintre cele mai prestigioase nume din industria de marketing si comunicare din Romania. In mod constant o agentie de top, Leo Burnett a reusit de-a lungul timpului sa creeze lideri... vezi detalii »

Sectiune


Comentarii

Andrei vlad Ratza
acum 12 ani
E foarte trist ca o echipa de publicitari din RO nu-si poate gasi un nume original. Ba mai mult, mai se si lauda cu asta...

E trist...

Manuela Tilici
acum 12 ani
intr-adevar e foarte trist, dar si ceea ce se intampla acum pe piata furnizorilor BTL este la fel... totul se rezuma la jocul intereselor...
dragos nicolescu
acum 11 ani
joc de interese, fara nume original..who cares?

ce-i de apreciat loialitatea si prietenia de care au dat dovada si pe care o pastreaza indiferent de jobul sau locul unde se afla.

p.s. si ca echipa de fotbal faceau treaba buna...



Related