[Era Nesiguranței] Orlando Nicoară: Personal, cred ca cea mai mare provocare este de a ramane „pe centru”. Fac eforturi, imi asum greselile si zambesc cand sunt injurat si de „progresisti” si de „conservatori”

Provocările continuă să apară pentru România, în contextul unei lumi în care pare că ne-am reîntors în trecut și teritoriile se împart între marile puteri. Mai aproape de 2025, când informațiile circulă cu rapiditate, în feed-uri pline cu știri internaționale și autohtone unde nu prea este loc de optimism, se strecoară și multă dezinformare. Este crucial să rămânem aproape de sursele de informare de încredere, validate în timp, spune Orlando Nicoară, antreprenor, om de media, co-fondator al news.ro și profit.ro.

"Cea mai mare provocare este să întelegem ce vrea Trump/SUA și cum ne vom poziționa noi într-o lume multipolară, în care nu doar SUA va fi „puterea” supremă. Ce facem cu China, care e viitorul UE (mai are viitor sau ne „cumpără” Trump la bucată?), ce va face Germania, cine e următorul lider al Europei", spune Orlando.

Vorbim cu Orlando Nicoară despre provocările prin care trece societatea actuală, despre cultivarea rezilienței și chestionarea tuturor informațiilor care vin înspre noi.

Din biografie

Antreprenor, „om” de media, am inceput cu internetul/online-ul in 1997, când puțină lume știa ce e ăla internet, și am ajuns să operez stații tv când toată lumea știe și se pricepe la internet. Am căzut la pământ de 3 ori, m-am ridicat de fiecare dată, m-am scuturat și am luat-o de la zero. Sau aproape de la zero.

Cum ai descrie vremurile pe care le trăim

Interesante, dar si cu oportunitati, ma refer la business. Eu am trait o criza majora, bubble 1.0, criza dot com-urilor din 2000-2001, cand eram foarte tanar, apoi criza din 2009-2011 si pandemia. Implicit am pielea tabacita, de tanar, si am invatat sa le iau ca atare, pe principiul “problemele se rezolva pe masura ce apar”.

Cele mai mari provocări cu care se confruntă lumea noastră

Lipsa unor proiecte de tara. Ma refer la Romania. Lipsa unor directii. Care sa ne uneasca.

Ma doare capul gandindu-ma la cate stiri despre AI apar intr-o zi si recunosc ca, desi incerc sa raman informat, sunt depasit. Probabil nu sunt singurul nebun care se gandeste ca in cativa ani incepe sa iasa la pensie cea mai numeroasa generatie activa din ultimii xxx ani, asa numita generatie a Decreteilor. Pe de alta parte avem prima generatie complet digitala, cei nascuti la inceputul anilor 2000, care intra in forta pe piata muncii si trebuie integrati si ajutati.
Pe plan international, cea mai mare provocare este sa intelegem ce vrea Trump/SUA si cum ne vom pozitiona noi intr-o lume multipolara, in care nu doar SUA va fi „puterea” suprema. Ce facem cu China, care e viitorul UE (mai are viitor sau ne „cumpara” Trump la bucata?), ce va face Germania, cine e urmatorul lider al Europei etc, etc.

Personal, cred ca cea mai mare provocare este de a ramane „pe centru”. Fac eforturi, imi asum greselile si zambesc cand sunt injurat si de „progresisti” si de „conservatori”. Pentru ca inseamna ca inca sunt pe centru.

Ce contează în vremuri incerte

Oamenii. Cei care stau langa tine si cei de care trebuie sa ai grija sa le fie bine pentru ca au stat langa tine cand ti-a fost rau. Restul sunt detalii.

La ce uităm ca să ne ferim de manipulare

1. Surse de incredere, validate in timp.
2. Surse de incredere, validate in timp.
3. Verificarea atunci cand e prea frumos sa fie adevarat chiar si de la sursele de incredere.

Importanța informării

Pentru mine, ca om de media, este esentiala. Citesc zilnic minim 3 ore stiri, ma trezesc la 4-5 dimineata si imi incep ziua citind stiri. Am feed-ul meu pe X/Twitter de unde imi extrag informatia externa/de business + sursele locale de unde ma informez cu ceea ce se intampla in Românie. “Alegerea corecta” vine in timp, pe masura ce acumulezi experienta, pe masura ce gresesti, intelegi unde ai gresit, pe masura ce esti “pacalit”, pe masura ce te-ai “calibrat”.

De unde vine fascinația românilor pentru personajele extremiste

A fost dintotdeauna prezenta. De la incidentele din martie 1990, de la Targu Mures, la Vatra Luminoasa, Funar, bancile vopsite in tricolor, Vadim Tudor, Dan Diaconescu, Simion, Sosoaca si Calin Georgescu. Filonul nationalist a fost mereu la 30%, plus sau minus, dar serviciile au avut grija sa-l controleze, dirijeze si sa „lase” supape prin care sa se elibereze frustrarile.

Ultimii 10 ani am avut un presedinte, Klaus Iohannis, care nu ne-a dat senzatia ca se „bate” pentru noi cu Bruxelles-ul. Iar Iohannis a venit dupa 10 ani de Basescu, presedintele care ne anunta ca merge la Bruxelles sa se bata cu Berlusconi, Sarcozy sau Merkel pentru noi. Basescu ne-a dat senzatia ca existam si noi pe acolo, ca exista cineva care lupta pentru drepturile noastre, care ne reprezinta. Din pacate, Iohannis nu a transmis acest mesaj in societate. Iar 10 ani e o perioada lunga, in care frustrarile ca suntem „slugi” s-au accentual, amplificate si de partide precum AUR sau SOS care ne-au „vandut” „suveranitatea”.

Ce facem cu tendința tot mai accentuată către conflicte și „tabere de luptă”

Am uitat sa ne bucuram si sa sarbatorim succesele. Ca natie. Din pacate. Si asta e vina clasei politice care nu ne-a adunat in jurul unor proiecte de tara si nu a stiut sa “miste” ceva in noi atunci cand chiar am avut lucruri de sarbatorit. Uita-te la Schengen si la vizele pentru SUA, ultimele exemple.

Si mai avem o problema majora: lipsa de incredere. In noi, in capacitatile noastre, in ceea ce putem face, in aceasta tara. Generatia noastra, a celor care am trait suficienti ani in comunism si care a „construit” Romania de dupa 1990, s-a „ars”, iar generatiile de dupa noi sunt prea „timide”. Vad optimism la „pustii” digitalizati care nu au complexe si nu accepta romanescul „as-o ca merge si asa”.

Cum ne dezvoltăm gândirea critică

Citind mult. Incercand sa intelegem. Punand intrebari. Challenge-uind aproape orice.

Detaliile prin care identifici manipularea și propaganda

Follow the money. Functioneaza mai mereu. Si urmarind unde duc nuantele de gri.

Cum îți cultivi reziliența

Sport, carti, plaja/soare. Si niste jocuri vechi de strategie pe pc (Medieval Total War, Heroes of Might and Magic 3, seria Civilization etc) in care imi testez abilitatea de a invinge primele forme de AI pe nivel maxim de dificultate.

Ce te ține aproape de optimism, în aceste vremuri deloc plictisitoare

Sunt definitia optimismului. Cata vreme sunt liber si nu exista vreun razboi in care sa fim implicati e destul de greu sa-l pierd.

Inainte de a implini 40 de ani am fost trimis in judecata pentru 3 capete de acuzare pe infractiuni economice, fara sa mi se impute ca am furat vreun leu. Pedeapsa maxima doar pentru una din acuzatii este de 15 ani. Pentru tentiva de omor, adica daca i-as fi dat cuiva cu toporul in cap dar respectivul ar fi supravietuit, pedeapsa maxima e de 7 ani.

In ultimii 10 ani am lansat si dezvoltat, printre altele, impreuna cu colegii mei, doua produse media, agentia de stiri News.ro si portalul de business Profit.ro, de care nu mi-e deloc rusine, ba din contra. Au fost cele mai mari investitii in media din Romania, de la lansarea Digi24.

In vara lui 2017 alergam prin oras dupa bani pentru a plati salariile de la News, iar investitorii cu care am lansat Profit.ro m-am „parasit” pe rand, lasandu-ma sa ma descurc singur.

Cand treci prin astfel de situatii si ramai sanatos, fizic si psihic, orice altceva ti se pare pistol cu apa.

De unde ar putea veni salvarea României

Pai tot de la noi trebuie sa vina „salvarea”. Sa ne mobilizam, „la naiba”, si sa ne facem treaba de cetateni daca ne pasa de ce se intampla prin cetatea noastra. Bine, presupunand ca aceasta clasa politica a inteles ceva din ceea ce s-a intamplat la finalul anului trecut si a invatat ceva din “bambiliciul” jucat in 2024, cand cele doua partide se tineau de mana in iunie, pentru ca in septembrie sa inceapa sa se paruiasca.

Kit de supraviețuire - cărți, podcasturi, surse de informare

In continuare X-ul (fostul Twitter) mi se pare cea mai buna sursa de informare. Gasesti oameni interesanti si stiri care nu ajung in presa din România. Feed-ul meu, construit in niste ani, o luase razna dupa preluarea de catre Musk insa dupa niste corectii de drum, absolut necesare si obligatorii, si-a revenit.

Urmaresc si citesc presa din Asia. Mi se pare cea mai obiectiva, in special cea din India.
Cand vreau sa inteleg un subiect caut cele mai bune carti despre respectivul subiect si citesc pentru a intelege. Am cautat carti despre expansiunea NATO si felul in care a fost negociata de americani cu Eltin, pentru a intelege ce s-a intamplat si cum l-au “scapat” de sub control pe Putin. Am cautat carti despre invazia rusa din Ucraina.

Acum citesc biografia fondatorului statului Singapore, Lee Kuan Yew, si o carte despre Huawei: House of Huawei: Inside the Secret World of China's Most Powerful Company.

Nu urmaresc podcasturi.