[Newsletter Collection] Luiza Vasiliu & Victor Ilie: Vrem să ajungem la cât mai mulți oameni, să strângem rândurile, să ne pregătim împreună pentru ce-o să vină, să ținem ochii deschiși

După haosul instalat în România în urma rezultatului primului tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut, ei aveau nevoie să scrie, noi să citim - nevoia de informație corectă, verificată era mare, și continuă să fie așa. Jurnaliștii Luiza Vasiliu și Victor Ilie au vrut să creeze un spațiu virtual unde să poată scrie în formă extinsă. Au lansat de curând newsletterul Drepturi și strâmbe, prin care furnizează informație, context, investigații, recomandări de materiale bune, filme, cărți și muzică. Iar demersul lor editorial a avut impact de la primele texte.

"Ne preocupă felul în care drepturile garantate într-o democrație dispar încet-încet sub ochii noștri. Dreptul la alegeri libere, dreptul la a fi informat, dreptul la demnitate, dreptul la viață privată etc. etc. Avem o obsesie pentru dezinformarea pe internet și felul în care big tech ne exploatează viețile și datele. Avem și o sensibilitate pentru bagabonți, despre care vom mai scrie", spune Luiza & Victor.

Vorbim în continuare cu Luiza Vasiliu și Victor Ilie despre Drepturi și strâmbe, pe care îl adăugăm și noi în colecția de newslettere de pe IQads.

Câte un rezumat al vieții profesionale de până acum

Victor: Eu sînt Victor, scriu cu î din i pentru că am terminat Jurnalism la Iași, dar școala s-a întîmplat la Opinia Studențească, cea mai veche revistă făcută de la A la Z de către studenți. De-acolo am venit la București cu gîndul să scriu reportaje, dar, cum vedeam doar dezastre în jur, mi-au ieșit investigații. Pe prima am publicat-o pe Casa jurnalistului, despre cum un bagabont local, Bulă din Olt, a furat voturi la referendumul de demitere a lui Băsescu. Am dat primul meu viral de-a ajuns pe toate televiziunile cînd am vrut să mă arunc de pe blocuri. Apoi am publicat o investigație despre privatizarea unei fabrici de diamante împreună cu cei de la Rise Project, care m-au și angajat. La Rise am mai făcut o școală, unde am învățat să iau urma banilor și să fac documentări undercover. Apoi am ajuns celebru la Recorder din cauza Marelui Alb.

Iar acum sînt freelancer, în România mai colaborez cu Snoop.ro și lucrez mai mult cu jurnaliști de-afară, de la BBC sau Channel 4.

Luiza: Am 40 de ani și scriu de 20. Am vrut să mă fac actriță, dar am studiat literatură comparată și-am ajuns jurnalistă. Am învățat bazele meseriei la Dilema veche, le-am spart și lipit la loc la Casa Jurnalistului (cea mai vie școală de presă de care-am avut parte), apoi am co-fondat Scena9 împreună cu o gașcă de jurnaliști sclipitori. În 2016 am publicat seria de investigații despre experimentele pe copii ale chirurgului Gheorghe Burnei. Am mai scris, printre altele, despre astrofizicieni care studiază găuri negre, o profesoară sancționată pentru că le-a arătat elevilor un film despre Verlaine și Rimbaud, un disident anticomunist care a dat foc statuii lui Stalin.

Acum doi ani și jumătate am făcut o oprire scurtă pe la Rise Project, unde m-am ocupat de frații Tate și de abuzurile din școli și universități. Din 2023 sunt freelancer și mă bucur de libertatea de-a săpa la propriile mele documentări. Am în lucru o serie despre violență obstetrică, după un apel lansat anul trecut pe Snoop.ro care a adunat peste 650 de mărturii de la femei din toată țara.

Puțin înapoi în timp, cum a apărut pasiunea pentru scris

Victor: Foarte multă vreme am scris cu foarte multe adjective. Apoi am descoperit fact-checking-ul și le-am tăiat. Apoi mi-am dat seama că oamenii s-au săturat de scheme relaționale și scris sec, așa că am băgat înapoi adjectivele.

Luiza: Am crescut într-o casă-bibliotecă, cu un tată poet și o mamă profesoară de franceză, ambii mari cititori. Cred că și poveștile adevărate se scriu c-o picătură de harfă, împrumutată de la cei mai buni scriitori.

Ingredientele unui newsletter bun

Opinie informată. Și-un pic din omul care scrie. Plus behind the scenes.

Cum a venit ideea newsletterului vostru

Plutea în aer, dar a luat formă la o plimbare prin Brașov cu Mona Dîrțu, autoarea Monday Memo, decana newsletterelor din România. Ne-am văzut sâmbătă. Duminică, în ziua primului tur de prezidențiale, a apărut ideea unui nume de lucru - Drepturi și strâmbe, căci plănuiam să scriem despre drepturile noastre și strâmbele lor. Luni ne-am trezit, șocați ca toată lumea, și ne-am dat seama că trebuie să scriem urgent. Am făcut rapid un cont de Substack cu numele ăsta și i-am dat drumul.

Ce v-ați propus cu „Drepturi și strâmbe”

Am vrut să avem un spațiu extra-Facebook/X/TikTok, unde putem scrie pe îndelete, iar oamenii pot citi liniștiți, fără prea mult zgomot în jur, și ne și pot susține cu un abonament. Furnizăm informație, context, investigații, tips&tricks pentru siguranță pe internet, recomandări de materiale bune de la noi și de-afară, ba chiar și de cărți, filme și muzică. Câte-un pic din toate, s-ajungă la toată lumea.

Abonații

Sunt oameni preocupați de dezinformare, big tech, destrămarea democrațiilor și, în general, de felul în care se transformă lumea în care trăim. Încă n-am apucat să ne cunoaștem prea bine, Drepturi și strâmbe există abia de trei luni. Avem 3200 de abonați și am ajuns la 60 de mii de afișări cu 10 ediții. 

Ce explorați editorial prin newsletter

Ne preocupă felul în care drepturile garantate într-o democrație dispar încet-încet sub ochii noștri. Dreptul la alegeri libere, dreptul la a fi informat, dreptul la demnitate, dreptul la viață privată etc. etc. Avem o obsesie pentru dezinformarea pe internet și felul în care big tech ne exploatează viețile și datele. Avem și o sensibilitate pentru bagabonți, despre care vom mai scrie.

Alegerea temelor

Avem micro-ședințe de redacție în care punem pe hârtie ce subiecte avem în minte și ce-am putea avea relevant de spus despre ce se întâmplă acum. Urmează un an plin și deocamdată putem anunța doar că muncim la niște investigații tari despre propaganda pro-rusă, despre politicieni de extremă dreapta, abuzuri împotriva femeilor și asalturile multiple asupra democrației.

Procesul de creație a unui nou eseu

Cea mai consumatoare de timp e documentarea. Altfel, nu e mare lucru. Pur și simplu te așezi și scrii. Apoi ne recitim bucățile pe care le-a scris fiecare, facem fact checking și aia e.

De unde vă luați informații

Din surse cât mai variate și de încredere. Publicații de jurnalism temeinic de peste tot din lume, instituții cu istoric puternic de apărare a democrațiilor, organizații de monitorizare a urii, experți. Scormonim mult pe internet, căci acolo ne petrecem cu toții o mare parte din viață.

Impactul primelor newslettere

Și noi aveam nevoie să scriem, și oamenii aveau nevoie să citească. Ne-am agățat unii de alții ca să trecem de haosul de după primul tur al alegerilor prezindențiale. Am publicat până acum mai ales despre extremism și dezinformare.

Cum este acum

Abia învățăm să folosim Substack-ul, n-am avut vreme să testăm chat-ul cu abonați, opțiunea de audio etc. E revigorant să poți crește o casă nouă în vreme ce totul în jur se destramă.

Cifrele, la acest moment

N-arată rău, abia ne-am lansat, avem 3200 de abonați și o rată de deschidere de cca. 50%.

Ce ați descoperit de când ați pornit newsletterul

Că poți face cu un Substack un trafic comparabil cu o publicație clasică. Investigația despre Horațiu Potra a avut 24k afișări, de exemplu, iar cea despre propaganda AUR a ajuns la 18k. Un alt lucru surprinzător e faptul că oamenii au donat și am reușit să acoperim jumătate din rata pentru casă. În ritmul ăsta, e posibil să ne putem susține financiar doar din activitatea de pe newsletter și să nu mai fim forțați să stăm cu sufletul la gură de la un grant la altul.

Ce vă interesează cel mai mult în rolul de editori de newsletter

Vrem să ajungem la cât mai mulți oameni, să strângem rândurile, să ne pregătim împreună pentru ce-o să vină, să ținem ochii deschiși.

Textele cu cel mai mare impact până acum

Investigațiile despre Potra și propaganda AUR pe Facebook au avut cel mai mult succes pentru că au fost investigații în toată regula. Genul ăsta de materiale au depășit cu mult lista de abonați pentru că au avut viață proprie pe internet și au ajuns în media mainstream. Prima a fost preluată de presa mainstream de la noi, iar cealaltă a bubuit inclusiv în presa de afară, gen Bloomberg.

Cum vă asigurați că newletterul vostru nu trece neobservat în inboxul abonaților

Am crezut mereu că un material este bun dacă spune ceva ce n-a mai spus nimeni sau dacă o spune cum n-a mai spus-o nimeni. Asta încercăm să facem în fiecare ediție și asta ne permite să ieșim din bula abonaților noștri și să ajungem la alți oameni.

Colecția voastră de newslettere

Câteva de la noi - Misreport, Bianca Oanea, Dragoș Stanca, câteva de-afară - Timothy Snyder, Carole Cadwalladr, Natalia Antelava, Austin Kleon. Ne luăm din ele explicații, informații, context, speranță.