[Spre Gopo] Nicoleta Hâncu: Cred că un actor bun „există” pe scenă sau în fața camerei, fără să simtă nevoie să arate, doar acționează și reacționează viu la partener și la situație

Conjunctura prin care a ajuns să joace în filmul „Anul nou care n-a fost”, scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu, a fost cel puțin neobișnuită. Și-a ajutat partenerul de viață pentru o probă, regizorul a văzut-o și a decis să o cheme la castig. Nicoleta Hâncu o interpretează în film pe Florina, o actriță din perioada comunismului, care nu avea libertatea să se exprime sau să refuze să recite poezii patriotice.

"Pentru că scenariul e bun și discuțiile cu Bogdan mi-au clarificat parcursul, m-am concentrat mai mult la cum e să fii actrita într-un context în care nu te simți liber, în care ți se impune să faci un lucru cu care nu ești de acord, care merge impotriva a ceea ce crezi tu despre meserie și viață", spune Nicoleta.

Pentru rolul din „Anul nou care n-a fost”, Nicoleta Hâncu a primit o nominalizare la categoria Cea mai bună actriță în rol principal la Premiile Gopo din acest an. Nicoleta este din Târgu Mureș și este absolventă de UNATC. Este actriță independentă și se află la a doua nominalizare la Gopo, prima fiind în anul 2022 pentru personajul Clara din filmul „Poate mai trăiesc și azi”.

Din biografie

Mai degrabă aș vrea să invit lumea să vină la teatru și la film in numar cat mai mare, să sustină cultura si, poate, sa ma descopere in felul asta. Cat despre etapele formatoare si transformataoare, cred ca fiecare experienta in sine, personala sau profesionala, m-a adus aici, fie ca a fost una dureroasa sau una care m-a umplut de bucurie, mi-e greu sa le numesc sau sa le clasific.

Cum ai decis să faci actorie

Am cochetat dintotdeauna cu aceasta idee. Mi a placut de mic copil sa evadez in imaginatie. Ma deghizam in personaje si ma comportam ca ele, a fost o forma, inconstienta in perioada copilariei, de a intelege natura umana. Constient am decis asta in liceu cand am realizat ca trebuie sa ma pregatesc pentru o meserie care sa mi aduca bucurie, care sa ma ajute sa descopar si sa ma descopar, iar actoria a fost singura care a trecut testul.

De ce este nevoie pentru a fi un bun actor

Nu stiu cat conteaza talentul de exemplu, pentru ca e greu sa cuantifici asta, dar, pentru mine, capacitatea de a ramane deschis, de a te arunca fara sa te judeci, invatarea textului, punctualitatea si generozitatea sunt extrem de importante. Cred ca un actor bun “exista” pe scena sau in fata camerei, fara sa simta nevoie sa arate, doar actioneaza si reactioneaza viu la partener si la situatie. E ceva inefabil. Dar e ceva ce ma gâdilă in suflet.. cand îl cred, cand simt ca e prezent acolo si ca reactioneaza just.

Debutul

Am inceput sa joc in teatre de stat undeva prin facultate. Am intrat in proiecte in urma unor auditii, la care am spus aceeasi poezie - Ana Blandiana - Eclipsa. Imi amintesc ca primul spectacol pe care l-am avut a fost in Torino. “Ce păcat c-a fost o curvă” în regia lui Alexandru Darie. Cel mai greu mi-a fost sa ma adaptez la spatiu si la tipul de vorbire necesar unei scene mari. Mi se parea ca dispare tot realismul daca vorbesc mai tare. Nu stiu cum a fost spectacolul sau ce am facut eu, tin minte doar emotiile imense si senzatia ca vorbesc prea tare si fals.

Odată cu experiența, ce te interesează să joci

Mi-as dori sa joc roluri cat mai diverse, sa nu fiu bagata intr-o cutie si distribuita doar in genul ala de roluri. Cel mai important pentru mine e sa simt bucurie ca sunt acolo. Apreciez foarte mult proiectele in care oamenii fac cu drag ceea ce fac si nu pentru ca vor sa demonstreze ceva, proiectele in care se aduna artisti care vor sa spuna o poveste.

Cum ai ajuns în „Anul nou care n-a fost”

Iubitul meu, actor si el, m-a rugat sa-l ajut cu o proba video pentru proiect. Bogdan (n.r. regizorul Bogdan Mureșanu) a vazut proba si ne-a chemat pe amandoi. Ulterior am mai dat niste probe si dupa cateva saptamani a venit raspunsul. Eram la mare cand am primit telefonul. Imi amintesc ca nu eram intr-o perioada foarte buna (sunt multe perioade in care nu faci absolut nimic, in care primesti multe refuzuri si asta poate sa te destabilizeze), asa ca am fugit la mare ca sa ma rup de toate. Imi luasem gandul si de la proiect, desi imi doream sa-l fac. M-am bucurat foarte tare. Era o veste de care aveam nevoie si sunt recunoscatoare ca s-au asezat astfel lucrurile.

De la filmări

E o bucurie imensa sa lucrezi in proiecte in care toata lumea isi face treaba cu atentie si dedicare si asta iti usureaza munca. A existat si o prima etapa mai dificila, pentru ca eram prezenta in fiecare secventa si simteam o responsabiliate uriasa sa nu uit text, sa tin racordul, sa fac bine ce am de facut. Am avut insa norocul sa lucrez cu o echipa foarte buna. Si, atunci cand fiecare om isi face treaba bine, lucrurile incep sa decurga natural, parca fara efort. Am invatat, de asemenea, sa imi conserv energia intre secvente si sa gandesc in permanenta rolul ca pe un puzzle.

Cum a fost să lucrezi într-o distribuție atât de mare

Firele roșii ale celor șase povesti se întrepătrund, dar poveștile sunt independente, astfel ca n-am lucrat cu toată distribuția. M-am întâlnitl cu cei care fac parte din povestea personajului Florina. M-am bucurat enorm de aceste întâlniri și de faptul că am putut contribui, împreună cu niște artiști pe care îi respect, la crearea unui produs în care cred. Mi-ar placea cat mai curand sa ma intalnesc si cu restul distributiei la lucrul unui proiect, pentru că mi s-a părut că formăm un întreg armonios în film, iar întâlnirile ulterioare de pe la proiecții, de la Veneția mi-au confirmat că sunt niște oameni foarte mișto și acum și foarte dragi.

Despre Florina, personajul tău

Mi-a placut din start traiectoria Florinei. E un fel de bildungsroman de-o zi. E prinsa intre doua lumi. Pe de-o parte, vrea să-și facă meseria cât mai bine, să-și păstreze postul, pe de altă parte, nu se poate supune normelor până la capăt, pentru că simte că-și trădează propria identitate. Recunosc ca m-a speriat in prima faza, pentru ca trebuia sa fiu atenta la evolutia ei de la o secventa la alta. Dar l-am avut pe Bogdan care era foarte specific in ceea ce priveste consecutivitatea scenelor. Admir personajul pe care l-a scris. Mi se pare ca are si umor si drama, e genul ala de partitura cu care te intalnesti rar.

Ce te-a ajutat la construcția personajului

Nu am făcut o cercetare tocmai convențională în care intervievez un artist, o actriță care a jucat mult în vremea comunismului sau ceva de genul. Pentru că scenariul e bun și discuțiile cu Bogdan mi-au clarificat parcursul m-am concentrat mai mult la cum e sa fii actrita intr-un context in care nu te simti liber, in care ti se impune sa faci un lucru cu care nu esti de acord, ba mai mult, care merge impotriva a ceea ce crezi tu despre meserie si viață.

Am avut discutii cu actori care au profesat atunci abia dupa incheierea filmarilor. Miki Dobrin a povestit ca a trait ceva similar cu Florina si ca a refuzat si ea sa recite poezii patritotice. O admir mult pentru asta. Dar la Florina m-a preocupat mai tare ce i se intampla pe plan personal, in contextul unui pericol iminent, care a fost catalizatorul revoltei ei. Sigur ca am avut si discutii referitoare la perioada de dinainte de revolutie cu Bogdan, am vizionat filme despre asta, m-am uitat la fotografii, orice ca sa inteleg ce simteau oamenii atunci.

Cele mai importante indicații primite de la Bogdan Mureșanu

Am povestit despre cum a fost pentru el contextul politic, incercam sa inteleg starea generala, pentru ca asta cred ca a contat cel mai mult. Reactiile Florinei sunt paradoxale tocmai pentru ca simtea ca urmeaza sa se intample ceva. Era o tensiune care anunta explozia inevitabila si asta se simte pe tot parcursul filmului. Cu Bogdan m-am inteles bine de la casting. E foarte importanta chimia actor/regizor atunci cand dai o proba, lucru care ma si sperie, ma si elibereaza, pentru ca inteleg ca nu depinde doar de mine, ci de factori pe care nu-i pot controla. La filmari, ajunsesem sa simtim amandoi cand e bine si cand nu, comunicam deschis despre ce trebuie facut diferit, fara ego, fara incrancenare, ci cu dorinta de a spune povestea cat mai credibil cu putinta.

Scenariul

Mi-a placut parcursul personajelor, energia lor, forta, umorul, replicile care erau foarte firesc si bine scrise, situatiile in care sunt puse, dar si felul in care povestile se intercaleaza. Cred ca asta a ajuns si la public, acest râsu-plânsul atat de greu de obtinut, care te face sa te gandesti la ce ai vazut mult dupa terminarea filmului.

Cu ce vrei să plece din această experiență cei care văd filmul

Cred că este o ocazie să vedem ce a însemnat pentru părinții sau bunicii noștri să trăiască într-un mediu ca acela. Sunt povești pe care ei, cel mai probabil dintr-o grijă fireasca, au evitat să le spună. Dar acele experiențe le-au șlefuit percepția si au produs răni pe care, poate, nici ei nu le-au conștientizat. Dar, pentru evoluția noastră, cred că e important să ințelegem și să acceptăm trecutul ca să știm cum să alegem în viitor. Poate să ne folosim mai des vocile, să semnalăm din timp problemele, să ne asumăm riscuri și să avem curaj să ne susținem punctul de vedere. Sa intelegm ca libertatea este un drept si ca impreuna suntem mai puternici.

Nominalizarea la Premiile Gopo

Am aflat de pe grupul de whatsapp al filmului si m-am bucurat foarte tare. Expresia aia cu “premiile nu contează” rămâne o busolă bună pentru artiști, ca ei să nu muncească la arta lor cu scopul final de a fi premiați, ci să rămână fideli ideei poveștii care i-a adunat împreună. Dar este foarte plăcut să primești o recunoaștere a muncii tale, o confirmare exterioară, fie printr-o nominalizare, ori un premiu. Multumesc!

Ce urmează pentru tine anul acesta

Ma panicheaza intrebarea in contextul politic actual. Recunosc ca simt o anxietate vizavi de ce urmeaza. Sunt actrita independenta si, la cum decurg lucrurile, nu pare ca vor exista foarte multi bani pentru cultura. Incerc sa ma bucur de premiera de la Metropolis - “Aer” de Charlotte Jones, in regia Letei Popescu în care joc cu prietena Corina Moise și de premiera filmului “Y” in regia Mariei Popistasu si Alex Baciu si sa nu ma gandesc la ce va fi.