Fotografia ca o scăpare, ca delimitare de grijile cotidiene și intrarea într-un spațiu sacru. O formă de comunicare care poate spune mai multe decât ar putea spune autorul fotografiei. Așa se simte fotografia pentru Cezar Niculescu. Începută după orele de job, ca acompaniament al plimbărilor lungi și continuată în moduri diverse ani mai târziu.
"Când sunt cu aparatul în mână, dispare tot. Nu mai sunt eu, devin invizibil, ca și cum ies din timp. Asta mă liniștește. Fotografia m-a scos din multe stări proaste, fără să vrea. N-a vindecat nimic, dar mi-a dat un motiv să ies din casă, să mă mișc, să privesc altfel lumea".
Felia lui Cezar este “new topographics, a man altered landscape” – o fotografie de stradă care documentează peisajul modificat de om, fără să-l înfrumusețeze. Este atras de locurile care par că n-au identitate clară, dar spun multe. E prea multă fotografie pe Social media? Pentru Cezar, rețelele reprezintă un dealer de iluzii, care îți dă un like, apoi îți cere sufletul. Pentru el, ce contează s-a întâmplat offline, în oameni reali care l-au ținut minte pentru ce face, nu pentru ce postează. Povestea sa în cadre succesive, în interviul de mai jos.
