Marile teme prezentate în fotografiile de la World Press Photo de anul acesta au fost războiul și victimele sale, schimbările climatice, opresiunea femeilor și a grupurilor minoritare. Suntem într-un mare impas în umanitate, lucrurile nu merg deloc bine pentru specia noastră, crede fotograful Prins de Vos. Tot el speră ca fotografiile selectate să contribuie la conștientizarea situației prin care trecem și să îndemne oamenii la acțiune împotriva războiului, a poluării, a abuzurilor împotriva femeilor și grupurilor minoritare.
„Aceste povești aduc conștientizare. Ele arată, onest și direct, ce se întâmplă în lume. Nu pot vorbi în numele tuturor fotojurnaliștilor, dar cred că ne dorim, toți, ca aceste povești să nu treacă neobservate. Ele reflectă starea lumii”, spune Prins de Vos.
Prins de Vos este fotograf de documentar din Amsterdam, ale cărui lucrări au un ton activist. Este printre câștigătorii concursului World Press Photo de anul acesta cu „Mika”, lucrare în care prezintă una dintre miile de persoane trans și non-binare blocate pe listele de așteptare pentru îngrijire medicală de afirmare a genului.
Din istoria profesională
Sunt fotograf de documentar din Amsterdam, Olanda, unde locuiesc de peste zece ani. În 2013, am absolvit Academia de Cultură Pop din Leeuwarden, o școală de arte relativ mică, unde poți termina studiile în diverse discipline, de la muzică la design. Eu am ales fotografia și mi-am încheiat studiile cu prima mea carte de fotografie, Enclose. Pentru acea serie, m-am fotografiat pe mine și pe partenerul meu de atunci. Deși am început proiectul destul de inocent, lucrările mele au căpătat rapid un ton activist. Pentru că atunci când documentezi persoane queer, din păcate, întâmpini rezistență. Acea experiență m-a făcut să mă concentrez din ce în ce mai mult pe reprezentarea comunităților queer și trans. De atunci, am avut șansa să expun în multe locuri speciale, am publicat a doua mea carte, BOYS DO CRY, în 2022, iar anul acesta am primit un premiu World Press Photo ca o realizare supremă.
Începuturile în fotografie
La zece ani, mama mi-a făcut cadou un aparat Polaroid de ziua mea. Am început să fotografiez cu entuziasm, lipind pozele pe ușa dormitorului până când am acoperit-o complet. Mi se părea magic să pot opri timpul în loc, să imortalizez momente. De acolo a început totul.
După Polaroid, a trecut ceva timp până mi-am luat un alt aparat. Țin minte perfect: era 2012, mergeam printr-un târg și am văzut un aparat analog compact, vechi, cu doar câțiva euro. Mai avea și un film în el. L-am luat acasă și am început imediat să-mi fotografiez partenerul de atunci. Așa a început prima mea serie foto, Enclose. Un an mai târziu, am publicat cartea.
Momente cheie din formarea ta ca fotograf
La început nu aveam deloc cunoștințe tehnice, doar făceam poze cu acel aparat compact. În timp, am avut doi mentori importanți: Peter Blok și Jasper Groen, ambii fotografi olandezi. Peter era prieten cu părinții mei și, când aveam 16 ani, m-a dus la un workshop de fotografie. Mi-a spus că am „un ochi bun”. Complimentul acela nu l-am uitat niciodată. În al treilea an de studii, am făcut un stagiu la Jasper Groen. De la el am învățat totul despre fotografie și am descoperit artiști ca Nan Goldin, Bertien van Manen sau Larry Clark. Un fun fact: cea mai recentă carte a lui Jasper, ¡Existo!, tocmai a apărut, iar eu am fost invitat să scriu prefața — un moment special pentru mine, ca fost stagiar.
Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra fotografiei
Pentru mine, fotografia poate fi pur și simplu un mod de a te pierde în ceva. Nu trebuie întotdeauna să aibă un scop precis. O imagine care te atrage — indiferent de motiv — te poate transporta. Totodată, recunosc pe deplin forța pe care o are fotografia. Este un mediu puternic, care poate aduce la lumină nedreptăți, care face vizibil ce altfel ar rămâne invizibil. De exemplu, în paralel cu proiectele mele activiste, lucrez și la The Contra Project, o serie în care fotografiez doar în natură. Îmi dau voie să fac imagini care nu trebuie să „servească” neapărat unui scop.
Cum ți-a influențat contextul ultimilor 5 ani munca
Ca persoană queer, am fost martor al reculului în ceea ce privește drepturile queer și trans din ultimii ani. Asta m-a făcut să simt că trebuie să mă implic. Din 2023, lucrez la seria On Hold, despre persoane trans și non-binare blocate pe listele de așteptare pentru îngrijire medicală de afirmare a genului. Timpul de așteptare pentru o primă consultație este uriaș în multe țări. În Olanda, documentez persoane aflate în această situație, pentru a atrage atenția asupra acestui topic. Fotografia lui Mika, parte din On Hold, a câștigat recent un premiu World Press Photo. Această recunoaștere ajută enorm și sunt foarte recunoscător.
Misiunea unui fotojurnalist în vremuri în care democrația pare fragilă
Dacă te uiți la câștigătorii World Press Photo din acest an, vei vedea povești care, altfel, ar fi rămas invizibile. Există serii despre comunități queer din Nigeria, despre o casă unde oamenii merg să moară în liniște, și, desigur, imagini care dezvăluie suferința provocată de războiul din Gaza. Aceste povești aduc conștientizare. Ele arată, onest și direct, ce se întâmplă în lume. Nu pot vorbi în numele tuturor fotojurnaliștilor, dar cred că ne dorim, toți, ca aceste povești să nu treacă neobservate. Ele reflectă starea lumii.
Cum ți-a schimbat fotografia modul de a vedea lumea
Răspunsul literal este: văd fotografie peste tot. Când o rază de lumină cade perfect pe fața cuiva, văd o imagine. Când sunt singur și nu știu ce să fac cu mine, încep să caut ceva de fotografiat. Mi-am educat ochiul să vadă frumusețea în lucrurile mici — o postură, o privire, felul în care cade lumina. Iubesc liniștea, atât în imagini, cât și în viață. Nu sunt fotojurnalist, sunt un fotograf care documentează un grup marginalizat. Un grup adesea menționat în știri în context de violență, discriminare sau polemici politice. Dar indiferent de turbulențele din media, eu caut momente de liniște, de pace, în care totul este pur și simplu bine. Sper ca oamenii să vadă asta în fotografia lui Mika (n.r. fotografia expusă la World Press Photo 2025). Deși se vorbește mult despre persoanele trans, în acea imagine vezi pur și simplu un tânăr frumos, fericit că-și poate arăta în sfârșit trupul.
Esența fotografiei care are puterea de a mișca oamenii și de a încuraja schimbarea
Fotografia este, poate, cel mai direct mediu care există. De aceea poate fi și un catalizator puternic al schimbării. Sper ca, într-o zi, o serie care expune suferința animalelor în fermele industriale să câștige și ea un premiu World Press Photo. Când vezi imaginile, nu mai poți ignora realitatea. Agricultura industrială este unul dintre cei mai mari factori care contribuie la schimbările climatice, dar oamenii continuă să cumpere, să mănânce, să folosească produse de origine animală. Cred că lucrurile se pot schimba dacă începem să arătăm ce se întâmplă cu adevărat în spatele ușilor închise ale abatoarelor și fermelor uriașe. Este unul dintre cele mai bine păzite „secrete” din lume. De ce? Pentru că aparatele foto sunt ținute departe de acele locuri. Pentru că se știe cât de puternică poate fi imaginea.
Proiectul prezentat la World Press Photo
Am început seria On Hold în 2023, după ce am citit mult pe tema asta și aveam prieteni apropiați care se aflau pe listele de așteptare pentru îngrijire de afirmare a genului. În Olanda, timpul de așteptare pentru o primă consultație la o clinică de gen este, în medie, de trei ani — dar am fotografiat oameni care au așteptat chiar patru sau cinci ani. Una dintre cauze este faptul că, în Olanda, identitățile trans sunt încă clasificate ca tulburări mentale de către OMS. Din acest motiv, persoanele trans trebuie să treacă printr-o evaluare psihologică greoaie și îndelungată, deși au nevoie, de fapt, de îngrijire medicală fizică.
Prin portretele mele vreau să arăt cât de diversă este această comunitate și cât de absurd este ca toți acești oameni să fie supuși acelorași evaluări psihiatrice. Cea mai tânără persoană pe care am fotografiat-o avea 9 ani, cea mai în vârstă — 64. Ce au în comun? Sunt oameni încrezători, inteligenți, care știu exact cine sunt și ce au nevoie. Este absurd ca, în calitate de persoană trans, să nu ai dreptul să iei decizii despre propriul corp. Dreptul la autodeterminare ar trebui să fie valabil pentru toți — nu doar pentru persoanele cisgender.
Povestea lui Mika
Când l-am fotografiat pe Mika, era deja de doi ani pe o listă de așteptare. În Olanda, trebuie să finalizezi întregul parcurs la o clinică de gen pentru a-ți putea schimba legal numele și markerul de gen în pașaport. Totuși, dacă ai bani, poți merge la o clinică privată pentru intervenția chirurgicală. Asta creează inegalități, pentru că nu toată lumea își permite o operație de mii de euro. Din fericire, Mika a reușit, cu ajutorul familiei și prietenilor. În momentul fotografiei, trecuse doar o săptămână de la operație, iar eu am fost prima persoană căreia i-a permis să-l vadă fără cămașă. A fost un moment special pentru amândoi.
Reacțiile juriului și publicului
Juriul a apreciat faptul că aduc această problemă în atenție. Continui să lucrez la serie. Au considerat că este o poveste importantă, care merită mai multă vizibilitate. Reacția publicului este mai amestecată. Nu toată lumea înțelege. Dar mereu spun: nu trebuie să înțelegi ceva ca să accepți. Poate că nu poți empatiza complet cu fiecare om și fiecare situație, dar putem privi cu compasiune și accepta că nu toți suntem la fel, că nu toți ne încadrăm într-un sistem binar. Asta face umanitatea atât de bogată și diversă.
Ce te-a surprins în selecția de imagini de anul acesta de la World Press Photo
Nu pot privi acele imagini fără să simt furie, tristețe sau un disconfort profund — și cred că asta spune totul. Marile teme au fost războiul și victimele sale, schimbările climatice și opresiunea femeilor și a grupurilor minoritare. Lucrurile nu merg bine pentru specia umană, dar nu e chiar o noutate. Sper ca fotografiile selectate să contribuie la conștientizarea situației și să-i încurajeze pe oameni să acționeze. Când vine vorba de război, nu sta tăcut. Ia atitudine. Și întreabă-te ce poți face, personal, împotriva schimbărilor climatice. Nu mai e vreme să consumăm produse de origine animală, să cumpărăm lucruri noi la nesfârșit sau să zburăm pe distanțe lungi. Planeta este epuizată, nu mai are ce să ofere.
Rolul fotografiei în 2025
Fotografia a devenit din ce în ce mai accesibilă. Toți avem o cameră foto în buzunar, pe care o folosim zilnic. Una dintre fotografiile selectate la WPP anul acesta a fost făcută cu un smartphone. Este, poate, cel mai democratic și accesibil mediu care există. Tot ce trebuie să faci e să întinzi mâna. Nu toată lumea face fotografii „bune”, dar oricine poate face fotografii cu sens. Aș vrea să-i încurajez pe toți să se gândească la ce contează pentru ei și ce vor să documenteze. Ai deja instrumentul necesar. Gândește-te ce subiecte vrei să scoți la lumină, ce vrei să evidențiezi, și explorează acest mediu. Sper ca anul viitor să am și mai multă concurență la World Press Photo. Cu cât spunem mai multe povești importante, cu atât înțelegem mai bine lumea — și locul nostru în ea.
