25 de femei au fost ucise în primele 5 luni ale anului în România, de parteneri sau foști parteneri conjugali. De fiecare dată când un caz de femicid este mediatizat, apar imediat și vocile care blamează victimele. Culmea, printre ele, sunt de fiecare dată multe femei. „Sigur a făcut ceva, avea fusta prea scurtă, l-a înșelat, nu i-a gătit, nu i-a spălat, era videochatistă”, ca și cum nerespectarea așteptărilor tradiționale de gen sau cum își câștigă o femeie banii ar justifica violența.
Cazul Teodorei Marcu, tânăra de 23 de ani, însărcinată, ucisă săptămâna trecută în fața fetiței sale de 3 ani a șocat o țară întreagă. Prin gradul extrem de violență din partea criminalului și prin informațiile care au ieșit ulterior la iveală arătând că tânăra ceruse de mai multe ori ajutorul insituțiilor care ar fi trebuit să o protejeze.
Pe 3 iunie am ieșit în stradă ca să cerem autorităților statului să protejeze femeile și fetele în fața violenței de gen, prin măsuri sociale, prin reviziuirea și respectarea legislației. Centrul FILIA împreună cu ONG-uri pentru drepturile femeilor, organizații din zona implicării civice sau pentru drepturile omului au mobilizat mii de femei și bărbați la protestul „Niciuna înfrântă. Niciuna uitată. Niciuna mai puțin”.
Am vorbit cu Andreea Braga, coordonatoare de advocacy la FILIA, cea care construieste relații cu mediul politic și urmărește modificările legislative în ceea ce privește violența împotriva femeilor. Despre femicid, despre importanța feminismului într-o societate profund patriarhală și despre ce am putea aștepta de la noua Administrație Prezidențială.
25 de femei ucise în România doar anul acesta. Ce ne spun aceste cifre despre România
25 de cazuri de femicid ne arată eșecul statului în ceea ce privește garantarea drepturilor fundamentale ale cetățenelor sale, la viață, la siguranță și demnitate. Sunt în fiecare an zeci de femei ucise de către parteneri sau foști parteneri, femei care au făcut înainte plângeri nenumărate la poliție, care au cerut ajutorul autorităților, care au încercat să trăiască o viață în siguranță, libere de agresori. Din păcate, și în cazul Teodorei, care a șocat întreaga țară prin gradul extrem de violență din partea criminalului, autoritățile nu au ieșit să își ceară scuze, să analizeze ce s-a întâmplat cu plângerile anterioare, unde au greșit autoritățile.
Ce ai observat la protestul „Niciuna înfrântă. Niciuna uitată. Niciuna mai puțin”
Ne-am bucurat să vedem o mobilizare uriașă în semn de protest față de lipsa intervenției autorităților la timp când viața femeilor este în pericol. Au fost peste 5000 de oameni care au venit și au strigat alături de noi „Solidaritate”, „Peste tot poliție, nicăieri justiție”, „Cade una, sărim toate”, „Sute de femei sunt moarte, asta nu este dreptate”, „Cea mai mică lovitură nu e dragoste, e ură”. Foarte multe femei, foarte mulți tineri, dar și bărbați aliați. A fost un protest organizat în 24 de ore, de Centrul FILIA împreună cu organizații pentru drepturile femeilor, organizatii din zona implicării civice sau drepturile omului.
Cum definim femicidul și de ce este important ca acest termen să fie recunoscut juridic și social
Femicidul înseamnă uciderea unei femei pentru că este femeie, crima fiind motivată de ura pe bază de gen. Este important să vorbim despre femicid pentru a adresa o problemă extrem de gravă, și anume că violența împotriva femeilor duce la crime, așa cum o arată statisticile. Pentru a preveni femicidele este nevoie ca autoritățile să evalueze și să identifice din timp riscul existent în cazurile de violență domestică, să dispună măsuri de protecție corecte și să soluționare plângerile cu celeritate.
Obstacole în demersul FILIA
Prejudecățile despre victime și agresori, blamarea victimelor, lipsa înțelegerii dinamicii existente în cazurile de violență domestică, lipsa de înțelegere a riscurilor la care sunt expuse victimele sunt aspecte care fac dificile schimbările la nivel de politici și legislație. În același timp există o lipsă de deschidere pentru a lucra alături de organizațiile feministe, pentru a identifica împreună cele mai bune soluții pentru ca femeile și fetele să fie în siguranță.
Măsuri pe care statul român ar trebui să le implementeze pentru siguranța femeilor
În primul rând avem nevoie de educație pentru egalitate de gen încă de la cele mai mici vârste, pentru ca tinerii să învețe ce înseamnă relații sănătoase, să învețe despre drepturile omului, despre respect și parteneriat, dar și să recunoască diferite forme de violență și să știe care sunt drepturile lor și unde pot cere ajutorul. Doar așa putem schimba ceva structural la nivel de societate și asta mai ales pentru noile generații.
În ceea ce privește siguranța imediată pentru femeile care sunt supraviețuitoare ale violenței, este nevoie de evaluare obligatorie a riscului la nivelul parchetelor și instanțelor în cazurile de violență domestică, de celeritate în instrumentarea și soluționarea acestor dosare la nivel sistemului judiciar, adică un răspuns rapid din partea autorităților atunci când există plângeri penale pentru fapte de violență de gen. Este nevoie ca legislația să fie implementată, degeaba avem legi dacă nu sunt respectate. Autoritățile locale au obligația să finanțeze corespunzător, în funcție de nevoile existente, servicii și pentru victimele adulte ale violenței domestice – adică să existe consiliere psihologică, consiliere juridică gratuite, să existe adăposturi accesibile pentru toate victimele. Avem nevoie urgentă de formarea inițială și continuă a asistenților sociali, polițiștilor, procurorilor, judecătorilor privind problematica violenței de gen, pentru a-și deconstrui prejudecăților, pentru a înțelege că femeile trebuie tratate cu demnitate și respect indifferent de statutul social, de etnie, de educație, de limba pe care o vorbesc.
Ce angajamente reale am putea aștepta din partea noii Administrații Prezidențiale
Ne-am bucurat să vedem că violența împotriva femeilor este o prioritate pentru mandatul noului președinte. Noi, la Centrul FILIA, am transmis și o scrisoare deschisă încă de săptămâna trecută, cu o serie de recomandări în domeniul drepturilor femeilor și sperăm că aceste recomandări vor fi preluate de Adminsitrația Prezidențială. Problema violenței împotriva femeilor și femicidele care au avut loc în aceste ultimele luni ar trebui să fie pe agenda președintelui României și, prin rolul său de mediator, sperăm să aducă la masa discuțiilor actorii instituționali cu responsabilități în domeniu și organizațiile guvernamentale din zona drepturilor femeilor pentru un dialog constructive și identificarea celor mai bune soluții.
Cum explici termenul „feminism”
Feminismul este despre a construi o societate echitabilă atât pentru femei, cât și pentru bărbați. În care fiecare persoană să fie liberă de constrângerile patriarhale, să poată să depășească sau să se elibereze de rolurile tradiționale de gen și să își atingă întregul potential. Să fim libere să alegem viața pe care ne-o dorim, în siguranță și cu demnitate.
Rolul feminismului în prevenirea violenței de gen și transformarea relațiilor de putere
Feminismul educă, ridică vălul ignoranței, pentru a putea înțelege lumea din perspective de gen și pentru a înțelege experiențele diferite ale femeilor și de ce este important ca aceste experiențe să fie pe agenda publică. Violența domestică este puternic feminizată, majoritatea victimelor adulte sunt femei, cauza principală pentru violență împotriva femeilor fiind relațiile istoric inegale de putere între femei și bărbați, care au condus la subordonarea femeilor și la dominarea lor. Dacă ne gândim la primele reacții de multe ori după un caz de violență, multe dintre ele sunt de blamare a victimelor – sigur a făcut ea ceva – l-a înșelat, nu a gătit, nu a spălat – ca și când nerespectarea unor așteptări tradiționale de gen, patriarhale, ar justifica violența. Blamarea victimelor este strâns legată de așteptările sociale ca femeile să fie supuse, iar comportamentul agresorilor este justificat tocmai pentru că este percept ca o disciplinare a femeilor care nu respecte aceste roluri de gen. Este despre control și putere asupra femeilor și despre un model de masculinitate toxică, care se impune prin forță brută sau violență psihologică de cele mai multe ori.
Ce poate face societatea civilă pentru a contribui la schimbarea mentalităților care au dus la fenomenul violenței de gen
În primul rând, ar trebui să nu închidem ochii atunci când suntem martori la orice formă de violență, inclusiv la un discurs care alimentează prejudecățile sexiste, care legitimează relațiile toxice și încurajează obiectificare femeilor. Cred că încă funcționează normele sociale, însă atâta timp cât violența nu este sancționată, măcar simbolic, de comunitate/familie/martori, agresorii vor ști că pot continua, că nimeni nu intervine și că au câtă putere vor.
Avem nevoie de empatie și respect pentru supraviețuitoarele violenței de gen, indiferent de identitățile pe care le au, de alegerile pe care le fac (să se împace sau nu cu agresorul), de reacțiile în fața violenței. Și să înțelegem că trebuie să construim încredere, să nu fie judicate sau blamate, să știe că pot veni oricând să ceară ajutorul. Putem construi solidaritate atunci când ieșim în stradă pentru a cere autorităților să își facă treaba cu responsabilitate, să intervină la timp și să protejeze cu adevărat femeile care sunt în pericol. Dar și prin implicare civică, pornind de la discuții și dezbateri cu cei apropiați pentru a produce schimbare în societate, pentru a deconstrui prejudecăți și a informa despre serviciile disponibile, despre pașii legali pe care îi poate urma o femeie pentru a fi în siguranță.
