[Designeri români] Silvia Șerban: În modă, și nu numai, toți au păreri. Dar stilul, viziunea și direcția personală nu se construiesc pe consens

„Hainele bune nu doar că îmbracă, ci creează relații”, spune designerul Silvia Șerban când își amintește că primul outfit creat de ea în urmă cu peste două decenii a fost pentru o necunoscută, care i-a devenit ulterior prietenă.

Silvia este una dintre figurile de referință ale designului autohton, și creează de mai bine de 25 de ani. Pionieră în promovarea creativității locale, ea a deschis, în urmă cu aproximativ un deceniu, primul concept store din România dedicat exclusiv designerilor români. Cu o viziune clară asupra sustenabilității și a modului în care hainele pot deveni o formă de manifest personal, Silvia a integrat în activitatea sa principiile upcycling-ului încă din anii de început în design.

Își propune ca brandul ei, construit organic, să rămână un spațiu viu și flexibil, unde să poată explora nu doar haine, ci și concepte și formate noi.

„Aproape fiecare colecție a pornit fie de la o frază care m-a intrigat, fie de la un obiect anume care „m-a chemat” să-l dezvolt. Ce au însă în comun colecțiile mele este că hainele sunt versatile și modulare, îmi place să ofer femeilor libertate reală de expresie și de reinterpretare”, spune Silvia.

Pe 19 iunie, Silvia Șerban organizează „An Evening of Quiet Strength and Grace”, un eveniment în care moda este un pretext de dialog între femei din medii și generații diferite. Vorbim cu ea în continuare despre design, industria de fashion românească și etape creative prin care a trecut în activitatea sa.

Prima piesă vestimentară pe care ai creat-o

Probabil primele au fost niște pălării gen Gavroche, pe care le-am vândut proprietarei brandului de țesături Picasso. Practic, un barter mascat: eu cu pălăriile, ea cu reducerile la materiale — foarte util în anii de studenție.

Apoi a urmat un... outfit. Nu pot să-i spun rochie, ar fi prea mult. Era pentru prietena unei prietene: “Se mărită și vreau să-i fac un cadou.” Am întrebat: “Cum arată?”
Răspuns: Așa, ca tine.” Am creat ceva pentru o necunoscută care, în mod ironic, a devenit între timp o prietenă apropiată și clientă fidelă.  Se confirmă deci că hainele bune nu doar că îmbracă — creează relații.

O piesă creată de tine pe care ai purta-o oricând

Pantalonii oversize pe care îi fac din 2008. Iarnă — jerseu. Vară — pânză subțire sau denim. Cu maieu sau maletă, au un aer de anii ’20, care e stilistic vorbind... exact genul de ironie elegantă care îmi place. Și nu, nu m-am plictisit să-i port. Ceea ce, pentru un designer, spune multe.

Ce te inspiră în creație

La începutul carierei eram fascinată de vibe-ul străzii, de grupurile de oameni care se dezintegrează și se reconfigurează prin petreceri, cluburi, contexte sociale efervescente. Acolo vedeam o energie brută care merita transpusă în haine.

Cu timpul am adăugat și straturi conceptuale. Aproape fiecare colecție a pornit fie de la o frază care m-a intrigat, fie de la un obiect anume care “m-a chemat” să-l dezvolt. Ce au însă în comun colecțiile mele este că hainele sunt versatile și modulare, îmi place să ofer femeilor libertate reală de expresie și de reinterpretare.

Dar mai important e ca nu-mi plăceau materialele disponibile la noi, acum aproape 30 de ani, si am descoperit o sursă fabuloasă de inspirație în second-hand-uri. Am început să cumpăr haine și să le deconstruiesc, să recompun formele complet. Pe scurt, făceam upcycling înainte să existe cuvântul. Acum e cool, atunci era pur și simplu pionierat și confirma sintagma ca din nevoie se nasc mari libertati.

Cine ți-au fost mentori în formarea ta și coagularea unui stil

Aș fi vrut să am un singur mentor adevărat, dar n-am avut norocul. Așa că am funcționat mai degrabă ca un colecționar de idei bune, luate pe parcurs.

De la profesoara de tehnologie am reținut o frază pe care o folosesc și azi — și care de obicei lasă clientele pe gânduri: “Când vrei să ascunzi ceva, pune în evidență.” Simplu și genial.

De la Adina Nanu, profesoara de istoria artei, am învățat autenticitatea în exprimare și în comportament — poate cea mai valoroasă lecție pe termen lung.

De la Doina Levintza, am prins capacitatea de a găsi soluții cu resursele existente — în esență, o bază foarte solidă de sustenabilitate. Aș zice că de atunci am dus această idee mult mai departe, dar fundamentul de acolo a pornit.

Așa că, în lipsă de mentor unic, am preferat să-mi construiesc stilul ca pe un colaj bine ales. Și funcționează.

Cele mai importante învătățuri de până acum

Să am încredere în mine. Restul sunt voci de fundal.
În modă, și nu numai, toți au păreri. Dar stilul, viziunea și direcția personală nu se construiesc pe consens.

Ce functionează când nu ai inspirație

Am întors pe toate părțile celebra frază: “O problemă nu se rezolvă niciodată la nivelul la care a fost creată.” Așa că, de multe ori, când mă blochez sau simt că lipsește scânteia, schimb pur și simplu contextul.

Fac research unde nu te-ai aștepta: în industria auto — cum arată motoarele, interioarele de mașini, liniile și funcționalitatea lor. Mă inspiră mult soluțiile de inginerie aplicate în design.

Sau ies la plimbare, de preferat prin locuri aglomerate — am nevoie să văd flux de oameni, de energie.

Dar, sincer, cel mai repede “mă sună” ideile când mă uit la filme cu zei, vrăjitoare sau dragoni. Acolo imaginația scapă complet de constrângerile realității, și de obicei de acolo pornesc conexiunile cele mai interesante.

Hotărârea de transforma pasiunea pentru design vestimentar în business

A fost mai puțin o “decizie strategică” și mai mult o serie de pași firești sau inevitabili.
La fabrica de blugi Viorex, unde îmi dorisem să fac practică, după trei luni învățasem tot ce era de învățat. Așa că am început să caut ateliere unde să pot produce linii scurte de produse, pe care le vindeam apoi într-un magazin unde eram asociată.

Antreprenorii români sunt o specie aparte! Am fost autodidactă în tot: HR, PR, contabilitate, marketing și, pe deasupra, trebuia să mai fiu și creativă.

Evident, au fost și greșeli. O linie de rochii multifuncționale care nu s-a vândut aproape deloc — pentru că publicul nu era pregătit pentru acest gen de sustenabilitate, mai ales când shoppingul de referință se făcea la Paris și Milano; un brand de haine pentru copii, care a dat faliment în primul an pentru că majoritatea pieselor erau negre.
Succesul a venit de la contractele internaționale și clienții B2B.

Adevărul este că hainele pe care le fac nu se vând suficient în România pentru ca businessul să fie sustenabil exclusiv pe piața locală. Așa că a trebuit să găsesc și alte căi de dezvoltare, prin care am evoluat atât ca antreprenor, cât și ca designer, învățând să mă adaptez unor cerințe care nu sunt mereu ușor de satisfăcut, mai ales în condițiile de producție și tehnologie din România.

Dar probabil că tocmai acest echilibru instabil m-a forțat să cresc și să rămân relevantă.

Clientele tale

Clientele mele sunt foarte educate. Știu ce vor și, de cele mai multe ori, vor... cam tot.  :)
Vor să iasă în evidență, dar fără să strige. Caută calitate și versatilitate, pentru că își prețuiesc timpul și banii și își doresc piese pe care să le poată purta în contexte diferite, nu doar pentru un efect de moment.

Din experiența lucrului cu femei, cum se raportează ele la corp, când își aleg hainele

Clientele mele știu că nu fac haine pentru dulap.
Întâi descopăr cine sunt, apoi alegem împreună ce le pune cel mai bine în valoare. Fie că vor să ascundă sau să evidențieze, contează să fie alegeri asumate și autentice. Asta rămâne, dincolo de tendințe.

Super puterea hainelor create de tine

Super puterea hainelor mele? Nu doar să îmbrace. Să ofere prezență. Să susțină o femeie care alege să fie văzută prin ceea ce este, nu prin ceea ce poartă. Restul vine de la ea.

Preferintele consumatorilor români de produse de designer în ultimii ani

Am pus bazele promovării designului românesc încă de pe vremea Idelier Concept Store. Țin minte că și după 5-6 ani de la lansare, încă mai intra lumea și întreba: “Cât costă biletul la muzeu?”, deci percepția că designul este un domeniu pentru privilegiați nu s-a schimbat spectaculos în ultimii ani.

Din păcate, designul a rămas în mare parte într-o zonă exclusivistă, nu s-a format încă o masă critică de consumatori care să integreze firesc piese de designer în garderoba de zi cu zi.

Pe de altă parte, evenimentele, târgurile, magazinele dedicate designului românesc au crescut apetitul publicului, însă odată cu asta a crescut și numărul brandurilor care fac, mai degrabă, antreprenoriat decât design real.

Așadar, designul, în sensul lui autentic, ca obiect care îmbunătățește viața și aduce confort și estetică în același timp, are încă de pierdut în această ecuație.

Crește totuși, și asta se vede dooar în mediul urban, un public educat, care caută nu doar calitate, ci și originalitate. Însă nu suficient cât să creeze o masă solidă.

Iar acum, cu tendințele noi, care fie integrează AI, fie îl exclud ostentativ din procesele creative — rămâne de văzut cum se va echilibra balanța... sau nu.
Este o perioadă imprevizibilă. Tot ce putem face este să ne informăm și să acționăm în consecință.

Schimbări în industria modei din România

În mod clar, avem mulți tineri talentați și câțiva deja afirmați și la nivel internațional. Vedem și companii mari, care din când în când își asociază imaginea cu un designer local, ceea ce dă un plus de vizibilitate și curaj.

Dar, din păcate, nu este suficient. Statul nu valorifică această resursă creativă — nici pentru piața internă, nici pentru export.
Nu există programe serioase de burse, nici facilități fiscale reale pentru începerea unui business creativ.

Dar asta nu e o problemă de ultimul deceniu. E o problemă de 30 de ani.

De fapt, ce numim azi “industrie de modă” în România e o realitate foarte fragmentată.
Fabricile care susțineau odinioară producția de top (cu exporturi de câteva miliarde de euro/an în perioada de vârf) au fost, în mare parte, transformate... în Horeca.

În continuare, industria textilă și de confecții contribuie cu aprox. 1,5-2% din PIB și rămâne unul dintre cei mai mari angajatori din industrie.
Dar componenta de design autentic românesc, de autor, e mult mai mică — și încă lipsită de politici publice coerente.

Este nevoie de viziune pe termen lung. Parteneriate reale între sectorul creativ și stat. Investiții în educație creativă și în sprijinirea start-up-urilor din modă.
Altfel, rămânem o țară care produce pentru alții — și care nu-și valorifică la adevărata valoare potențialul creativ.

Provocările antreprenoriatului în sectorul de fashion

Furnizorii locali lipsesc aproape cu desăvârșire. Iar prețurile de producție sunt aliniate mai degrabă la piețele externe decât la puterea de cumpărare din România — deci să susții un brand de fashion de autor pe piața locală devine un exercițiu de echilibristică.

Infrastructura informațională? Inexistentă. Dacă vrei să afli ceva util — de la surse de producție la posibile scheme de sprijin — încă funcționează metoda “știi pe cineva care știe pe cineva care știe pe cineva”. Informațiile care ar trebui să fie publice... nu sunt.

Am mai spus-o și o repet: lipsește o structură organizatorică serioasă.
Când mă gândesc la Fédération de la Haute Couture et de la Mode din Franța, care susține sistematic designul și industria de modă, nu pot decât să privesc cu un pic de jind.

Și mai clar: deși România are o industrie de confecții care aduce anual câteva miliarde de euro din exporturi și susține zeci de mii de locuri de muncă, fashion design-ul apare ca având sub 1% din totalul pieței de industrii creative din România - în ultimul raport Romanian Creative Industries (2023).

Deci, ca antreprenor în fashion românesc, ai potențial, dar fără politici de sprijin și viziune pe termen lung, e un drum mult mai greu decât ar trebui să fie.

Planuri pentru pentru brandul tău mai departe

Mi-am propus ca brandul meu să rămână un spațiu viu și flexibil, unde să pot explora nu doar haine, ci și concepte și formate noi.
De aceea, lucrez acum la un eveniment atipic — An Evening of Quiet Strength and Grace — unde moda devine un pretext pentru a aduce împreună femei din medii și generații diferite, într-un dialog autentic despre prezență, stil și leadership feminin. Va avea loc pe 19 iunie.

Acesta este, de fapt, și primul pas vizibil al unei platforme mai ample la care lucrez: Leading the World with Grace. Vreau ca în jurul acestui concept să se coaguleze, în timp, evenimente, colaborări creative, capsule de produs, proiecte editoriale și de comunitate — un spațiu viu, dedicat unei viziuni contemporane asupra leadershipului feminin autentic.

Pe scurt: îmi doresc ca brandul Silvia Șerban să devină nu doar un nume de designer, ci un brand care creează conexiuni reale, conținut de profunzime și piese cu sens pentru femeile care știu ce vor să comunice prin ceea ce poartă.