Prima sa întâlnire cu ceramica a fost în facultate, când a creat figurine inspirate de ceramica neolitică, iar emoția care a însoțit-o când le-a scos din cuptor a rămas vie în mintea ei. Are și acum în atelier acele obiecte. Alexandra Radu este ilustratoare și artist ceramist, s-a născut într-o familie de pictori și a copilărit în miros de terebentină, printre șevalete.
Crede că drumul său creativ a fost cumva conturat de atunci, deși nu l-a văzut clar în liceu, când a ales să studieze mate-info. Alexandra creează azi obiecte cu povești personale în spate și vede cum munca sa îi ilustrează parcursul interior.
„Îmi doresc să amintesc oamenilor să se privească pe ei și lumea din jur, cu ochi de copil, anume cu mirare, bucurie și gingășie față de orice ființă sau lucru. Dacă stau să mă gândesc bine, creez atât pentru mine cât și pentru cel care va primi obiectul”, spune Alexandra.
Vorbim cu Alexandra despre artă, creație, inspirație, și cum toate astea se îmbină cu rigorile antreprenoriatului. Povestim și despre sustenabilitate în creația în ceramică.
Etape formatoare
M-am născut într-o familie de pictori, am copilărit printre șevalete, răsfoind albume de artă, în miros de ulei de in și terebentină.
Aș putea spune acum, că drumul meu era deja conturat, deși nu s-a simțit deloc așa.
Într-o formă de rebeliune adolescentină, am făcut un liceu de mate-info, dar m-am întors la creație, și în 2009, am absolvit Universitatea de Arte din București, secția ceramică-sticlă-metal.
Imediat după facultate, iar am explorat și alte variante, ba chiar am avut un job în grafic design, dar nu s-a legat.
Iar din 2012 fac ilustrație în acuarelă și ceramică ilustrată în micul meu atelier din Florești, chiar peste drum de Palatul Cantacuzino.
De unde a venit pasiunea pentru ceramică
Prima mea pasiune a fost ilustrația, ceramica a intrat în viața mea abia la facultate, și n-a mai plecat. Pentru mine, obiectul ceramic e tot o foaie albă, un suport pentru poveste. E însă un mediu care mi-a permis să aduc poveștile în realitate.
Pentru mine o senzație fantastică să pot ține în căușul palmei un obiect/un personaj născut în imaginație!
Prima mea întâlnire cu ceramica a fost în facultate, când am avut ca temă, figurine zoomorfe inspirate de ceramica neolitică. Îmi amintesc și acum emoția de a le scoate din cuptor după ardere, nu îmi venea să cred că sunt solide... le am și acum în atelier.
Procesul creativ prin care treci de la o idee până la produsul final
Am mereu o listă lungă de idei care vor să vină pe lume, iar eu încerc să țin pasul.
La ilustrație e mai rapid, dar la porțelan trebuie să parcurg un proces lung și anevoios de la idee la obiectul finit, care implică modelat, pictat, două arderi, uneori matrițare. Procesul poate dura de la 3 săptămâni la 2 luni, în funcție de complexitate.
Deși lucrez cu porțelanul de 13 ani, unele idei mai năstrușnice îmi depășesc abilitățile tehnice, așa că își așteaptă cuminți rândul, în timp ce au experimentez cu tehnici noi.
Experimentul e o componentă foarte importantă la mine în atelier, el duce lucrurile înainte.
Unde îți găsești inspirația și pofta de a crea
Pentru mine inspirația vine din copilărie. Din acea relație vie cu lumea din jur, pe care o au în mod firesc copiii. E o stare de deschidere și curiozitate care nu impune reguli realității ci vede lucrurile exact așa cum sunt: și anume, fantastice.
E uimitor, dacă stai să te gândești, cum trăim, noi oamenii, alături de multe alte ființe simțitoare (plante, ciuperci, insecte și animale) pe o mărgea albastră la gâtul unui soare.
În momentele în care nu mai văd magia, privesc cerul, ies în grădină sau fac o plimbare în natură, acolo găsesc întotdeauna ceva care îmi reaprinde imaginația. Nu am nevoie de mult, e suficient un nor, un bulb de brândușă, o ciupercă...
Am mereu cu mine ceva mic de schițat, îi spun Atelier călător. E un carnețel cu hârtie de acuarele, o paletă de culori și o pensulă cu rezervor de apă, atelierul meu în format de buzunar.
Rutina ta de lucru
Sunt în general matinală, îmi încep întotdeauna ziua cu cafea în atelier, acolo sunt în elementul meu. Apoi am fie zile cu praf, murdărie și zgomot de compresor și fie zile lungi și liniștite de modelat și pictat. Îmi place contrastul ăsta, așa că nu mă plictisesc niciodată.
Amprenta obiectelor pe care le creezi
Obiectele mele trăiesc undeva la granița dintre ceramica utilitară și cea artistică, aș zice că povestea din spate, mesajul și emoția pe care o trezesc în privitor sunt ceea ce le diferențiază. Cred că asta e superputerea lor.
Importanța sustenabilității în creația de ceramică
Pentru mine personal e foarte e importantă sustenabilitatea. Ceramica, ca material este unul nepoluant, e practic pământ ars, dar pierde puțin din sustenabilitate prin arderile electrice. Visez ca la un moment dat să fac arderile cu energie solară.
După calculele mele mi-ar trebui 15-20 Kwp de panouri și 40 Kwh de stocare, o investiție măricică.
Până atunci, reciclez unde se poate materialul ceramic și glazura, și folosesc pentru trimis prin curier ambalaje din carton reciclat cu umpluturi biodegradabile sau refolosesc ambalajele pe care le primesc eu.
Clienții tăi
Cei care adoptă obiectele mele sunt în general oameni înclinați spre introspecție, sensibili, cu vieți interioare bogate. Nu puțini dintre ei mi-au devenit prieteni.
De cele mai multe ori obiectele primesc și o însemnătate personală și devin parte din rutina zilnică, și asta mă bucură enorm.
Mulți cumpără pentru a face un cadou dar sfârșesc prin a păstra obiectul pentru ei. Și cum majoritatea obiectelor mele sunt unicat sau serii extrem de mici, oamenii se întorc de cele mai multe ori, pentru a-și lărgi colecția.
Ce caută cel mai mult
Cred că oamenii nu caută un obiect anume ci o caută o stare. Fie că sunt accesorii pe care le porți cu tine, o broșă, cerceii cu perlă, un pahar călător, sau ceva pentru acasă, cum sunt bulbii sau vaza de perete, obiectele mele sunt un portal pentru o stare.
Ce emoție vrei să simtă cei care interacționează cu piesele tale
Îmi doresc să amintesc oamenilor să se privească pe ei și lumea din jur, cu ochi de copil, anume cu mirare, bucurie și gingășie față de orice ființă sau lucru. Dacă stau să mă gândesc bine, creez atât pentru mine cât și pentru cel care va primi obiectul.
Îmi pare că prin obiect se face o punte între noi și simțim împreună... și nici unul dintre noi nu mai e singur.
Temele recurente în lucrările tale
Deși au ceva intim, simplu, jucăuș și colorat, adesea în spatele obiectelor mele există teme destul de serioase, precum cunoașterea de sine, singurătatea, intimitatea, pierderea, creativitatea, feminitatea, maternitate și absența ei, și relația omului cu natura. Munca mea ilustrează parcursul meu interior...e ca un jurnal.
Rolul imperfecțiunii în creația ta
În ceramica de atelier mic imperfecțiunea e la ea acasă, dar tocmai aici e frumusețea.
Sunt ceramiști care o caută, caută "accidentul", acea scursură de glazură interesantă, acea formă ce păstrează urmele mâinii, speculează crăpăturile, găsesc frumusețea în lucrurile imperfecte, efemere și incomplete, wabi sabi.
Eu personal nu caut imperfecțiunea, dar știu că va veni singură, indiferent cât de meticulos lucrez.
Dialogul pe care vrei să-l porți cu lumea prin artă
Cred că e greu să fii om, poate azi e mai greu ca oricând. Munca mea aș vrea să fie un îndemn la mai multă joacă și gingășie. La a trăi mai frumos. Și dacă arta mea atinge o mână de suflete, chiar printr-o postare pe instagram, și ei trăiesc un strop mai frumos ca ieri, eu mă consider un artist împlinit.
Comunitatea artiștilor ceramiști în România
Numărul ceramiștilor din România e în creștere în ultimii ani, și asta nu poate fi decât un lucru bun. Ceramica e din ce în ce mai apreciată de public și mai prezentă la târguri. Ba chiar a început să existe un public colecționar, ceea ce e extraordinar. Dar domeniul e încă unul foarte tânăr la noi. Nu avem în spate o structură solidă, nu avem mentori, o asociație, evenimente dedicate, galerii de profil...și face fiecare ce poate...
E încă o confuzie între meșter olar, artizan ceramist și artist ceramist.
Meșterul olar ține vie o tradiție, ca ceramica de Horezu, Corund, Marginea sau Cucuteni. El lucrează în tehnici tradiționale, la roată sau ridică la mână, așa cum se face de mii de ani și trebuie să respecte niște canoane specifice. De cele mai multe e un business de familie, lucreze eficient și în serii foarte mari.
Artizanul ceramist e mai liber, poate lucra în tehnici tradiționale sau poate folosi tehnici noi. El nu are niște canoane de urmat, ci își ia ideile de ici colo...vede ceva interesant pe pinterest, sau la vecinul, peste, poate pune ceva de le el... și gata. Pentru el nu e importantă ideea cât materialul și tehnica...și să trăiască din asta. Joacă un rol foarte important în ecosistem, căci el reușește să se adreseze maselor prin serii mari și prețuri mai accesibile.
Apoi e artistul ceramist e cel care transpune în ceramică propriile concepte. Pentru el ceramica e un mediu la fel cu pictura, sculptura, grafica etc
Nu obiectul este important cât ideea din spate. E de celele mai multe ori un one man show, de aceea lucrează fie unicat fie în serii mici.
Toți sunt ceramiști, avem nevoie de fiecare dintre ei, dar e important să facem diferența. Din punctul meu de vedere sunt trei meserii distincte, deși lucrează cu același material. La fel cum un copywriter și un scriitor lucrează amândoi cu cuvinte, dar nu sunt același lucru.
Cum îți promovezi obiectele
La mine promovarea e în principal prin content pe instagram și pagină de facebook. Acolo postez cât de des pot, un fel de jurnal de atelier. Am și un blog unde mai scriu când și când și trimit un newsletter pentru abonați. Apoi fac content mai intim și mai personal pentru o mână de oameni pe Patreon.
Între libertatea creativității și rigorile antreprenoriatului
După mine creativitatea și antreprenoriatul, sunt greu de menținut în echilibru pentru oricine, dar mai ales pentru soloprenori în domeniul creativ. Necesită abilități foarte diferite, care uneori intră în conflict una cu alta. Pentru mine procesul creativ primează, și fac tot ce pot să-i aloc majoritatea timpului.
Țintesc spre un 75% atelier, și restul administrativ deși, nu mereu îmi iese. Pe partea de antreprenoriat, mai am multe de învățat și eficientizat.
Învățăturile antreprenoriatului creativ
Am pornit pe drumul ăsta cu o viziune destul de naivă asupra realității așa că am învățat enorm în acești 13 ani. Dar cred că cele mai importante lecții au fost despre autenticitatea și reziliența. Curajul de a fii eu însămi și, de câte ori am ajuns inevitabil jos și ciufulit, să mă ridic și să merg înainte.
M-a ajutat mult terapia, în toți acești ani, fără de care cred că aș fi renunțat de mult. Apoi prietenul meu care mi-a fost alături, și m-a susținut indiferent de vreme.
Ce este frumusețea pentru tine
Pentru mine frumusețea nu e perfecțiune, ci armonie, între ce se vede și ce nu se vede, între înăuntru și în afară. O văd peste tot în natură, în artă și, uneori, în alți oameni.
