O expoziție onestă. Sentimentală, desuetă. Nimic modern, nimic important pe agenda de dată recentă, nimic care să împartă lumea în bine și rău. Asta propune Tatiana Ernuțeanu, poetă, artistă de colaje analog și mixed-media. Tatiana a publicat trei volume de poezie, iar în pandemie a descoperit practica colajului. Lucrările ei pot fi văzute în expoziția de colaje analog Sentimental, care are loc în perioada 11 - 30 decembrie, strada Paris 14 A.
"Sunt plictisită să văd aceleași teme, aceeași estetică, aceeași cromatică, aceiași termeni în poezie, aceleași idei. Arta nu mi se mai pare un teritoriu al libertății, ci mai degrabă fie unul fără substanță, al imitării, fie unul militantist, dar nu din vocație, ci din ipocrizie", spune Tatiana.
Vorbim cu ea în continuare despre poezie și colaje, desuetitudine, arta prezentului, libertate și imitație, uniformitate și ipocrizie.
Artistul, prin natura lui se presupune a fi, și de fapt așa și este, un om sensibil. Ghidul actual de supraviețuire impune ca el să devină asertiv, să se facă vizibil, să se “ autopropună’ dacă nu are un agent care să o facă, să fie și antreprenor, să fie și PR, să ia lecții și să devină “ băgăcios”, să caute oportunități, în loc să creeze mai mult, să stea confortabil într-o ipostază inconfortabilă, când oamenii se tărguiesc cu el la preț, să învețe să justifice prețul deloc mare al lucrării, să fie un om de lume, adică să fie împotriva a ceea ce este. Și toate astea doar dacă dorește să supraviețuiască din ceea ce face.
