[Gust creativ] Simona Trușcă: Această teamă de „ce zice lumea” mi-a fost puternic înrădăcinată încă din copilărie, și mi-a luat ceva timp să scap de ea

A început să gătească așa cum mulți dintre noi am făcut-o, cu cartofi prăjiți și ouă ochiuri. Vara la țară, acest fel de mâncare era aproape ca un ritual pentru Simona și cei dragi, și a rămas mâncarea ei preferată, care o duce instant înapoi în copilărie. Acum gătește dish-uri mai sofisticate, nu se teme să încerce combinații care la prima vedere par ireale. De pildă, desert cu creier de vițel.

Când a început să posteze rețete online, se gândea mereu ce să gătească pe placul celor care o urmăreau. În timp, a realizat însă că tocmai această preocupare îi transformase pasiunea pentru gătit într-o corvoadă. Așa că a schimbat abordarea - filmează și postează doar preparate care îi plac ei. În jurul rețetelor sale, Simona Trușcă a strâns o comunitate de peste 200.000 de urmăritori pe Instagram.

„Majoritatea oamenilor care mă urmăresc cred că fac parte din categoria celor care încearcă să își construiască un stil de viață echilibrat. Aproximativ 90% dintre rețetele pe care le postez merg în această direcție. Încerc să duc o viață activă, iar acest lucru cred că se reflectă în modul meu de a găti”, spune Simona.

În cele ce urmează vorbim cu Simona despre mâncare, dar și despre temerea de a posta o perioadă sub identitate proprie și modul în care gestionează reacțiile din online.

Relația ta cu mâncarea

Am iubit mâncarea încă din copilărie. În vacanțele de vară obișnuiam să petrec cel puțin o săptămână la bunica din partea mamei, iar acum ea își amintește cum, de fiecare dată când se așeza cineva la masă, mă așezam și eu. Trebuia să gust din orice. Nu am fost niciodată un copil pretențios la mâncare și nu-mi amintesc să fi existat vreun aliment sau preparat care să nu-mi placă.

Pe măsură ce am crescut, mi-a rămas același apetit. Iubesc mâncarea nu doar pentru gust, ci și pentru felul în care îi apropie pe oameni. Conversațiile din timpul mesei sunt cele mai plăcute, momente în care ne adunăm cu toții și povestim despre cum ne-a fost ziua.

Mâncarea ta preferată și amintirile pe care ți le trezește

Mâncarea mea preferată rămâne, fără îndoială, combinația simplă și delicioasă de cartofi prăjiți cu ouă ochiuri. Nu doar pentru gustul lor, ci mai ales pentru amintirile pe care mi le trezesc.

Pentru mine, felul acesta nu e doar o masă, ci un ritual al verilor petrecute la țară, când mă trezeam devreme cu mami ca să pregătim conserve pentru iarnă.

Gustul acela simplu, rustic, îmi amintește mereu de copilăria la țară, de zilele pline de energie, de mirosul dimineților de vară și de momentele petrecute cu mama. E mâncarea care mă duce instant acasă.

Primele tale „dish-uri”

Am atât de multe de povestit despre asta! Am început cu cartofi prăjiți și ouă ochiuri, un adevărat deliciu! Le pregăteam mai ales vara și aveam un adevărat ritual. Crescând la țară, aveam o gospodărie în toată regula si cultivam diverse legume din care făceam apoi conserve pentru iarnă. Îmi amintesc cu drag cum mă trezeam cu mami dimineața devreme ca să pregătim sos de roșii. Până să terminăm totul treceau câteva ore bune, iar foamea începea să se facă simțită. Mami rămânea să finalizeze ce mai era de făcut, iar eu mă duceam în bucătărie să pregătesc masa.

Curățam și tăiam cu grijă cartofii, îmi plăcea să-i feliez subțire, ca să iasă cât mai crocanți. Îi prăjeam, apoi, la final, pregăteam ouăle. Nu-mi amintesc să fi văzut prea des ulei în casa noastră, foloseam mereu untură dintr-o garnita mare. Uneori mai găseam prin ea și câte o bucățică de carne. Totul ieșea incredibil de gustos, mai ales alături de o salată din legume proaspete.

Primul preparat mai complex pe care l-am făcut a fost o supă de pui cu găluște. Am vrut s-o pregătesc special pentru tati, să-l impresionez. A ieșit delicioasă la gust, doar că… numai supă nu era! Aproape că nu mai avea deloc lichid, pentru că o fiersesem prea mult.

Eram atât de nerăbdătoare să am într-o zi propria mea bucătărie, în care să încerc fel și fel de rețete. Citeam mereu reviste culinare și o rugam pe mami să încercăm împreună rețeta X  sau Y, mai ales dacă mi se părea ceva mai sofisticat și îmi atrăgea atenția.

Ce rutină de gătit ai acum

Rutina mea în bucătărie depinde mult de cum arată săptămâna care urmează. Mi-ar plăcea ca toate mesele mele să fie calde și proaspete, dar știu că asta e varianta ideală. Când mă așteaptă zile încărcate, fac meal prep duminica, ca să știu că sunt acoperită la începutul săptămânii. Pe lângă gustul bun, gătitul îmi oferă și o stare de stabilitate, o formă de rutină care mă liniștește.

În zilele mai lejere îmi place să gătesc pe moment, să îmi iau timp pentru plating și pentru toate detaliile mici. În schimb, când sunt aglomerată, deschid o caserolă din frigider, încălzesc rapid mâncarea și mă întorc la laptop, pregătită să continui ce am de făcut.

Sunt zile și zile. De cele mai multe ori gătesc din plăcere, dar există și momente în care gătesc pentru că… trebuie.

Ce ai încercat nou în bucătărie anul acesta

De departe, cel mai interesant lucru pe care l-am încercat a fost un desert cu creier de vițel. Nu m-aș fi așteptat niciodată la o asemenea combinație de gusturi și texturi, a fost cu adevărat surprinzător!

În bucătăria mea, anul acesta am gătit mai multe preparate cu vită, explorând diferite părți ale cărnii și combinându-le în diverse rețete. Toate au ieșit delicioase!

Cât despre condimente, am descoperit garam masala și cajun. Trebuie să recunosc că mi-au plăcut atât de mult încât îmi vine să le folosesc aproape în toate preparatele.

Ce te-a făcut să aduci mâncarea din bucătărie în online

Iubirea mea pentru gătit m-a făcut să vreau să împărtășesc cu oamenii tot ce se întâmplă în bucătăria mea. De fiecare dată când încercam ceva nou și îmi ieșea exact cum speram, eram ca un copil în dimineața de Crăciun, nerăbdătoare să le arăt tuturor “cadoul” meu culinar.

Momentul în care am realizat că totul e pe bune, că oamenii chiar gătesc după rețetele mele și le acordă atenție, a fost când am postat somonul în crustă de caju cu piure de broccoli și roșii coapte. Acel video a adus prima creștere mare pe Instagram și, odată cu ea, un val de mesaje, feedbackuri și tag-uri de la oameni pe care eu îi urmăream de mult și îi admiram.

Atunci am simțit pentru prima dată că munca depusă începe să prindă rădăcini. Și a fost un sentiment incredibil.

Comunitatea ta din online

Majoritatea oamenilor care mă urmăresc cred că fac parte din categoria celor care încearcă să își construiască un stil de viață echilibrat. Aproximativ 90% dintre rețetele pe care le postez merg în această direcție. Încerc să duc o viață activă, iar acest lucru cred că se reflectă în modul meu de a găti. Îmi place să cred că există o balanță: nu trebuie să renunți la niciun aliment, atât timp cât 80% din alimentația ta este constituită din alegeri potrivite, iar în restul de 20% îți poți satisface poftele.

Probabil mă urmăresc și mulți corporatiști. Pe lângă activitatea din online, am și un job full-time în regim hibrid, iar adesea postez clipuri de tipul „Ce mănânc într-o zi la birou”. Este cea mai apreciată serie de pe pagina mea. Oamenii sunt mereu în căutare de idei pentru mesele de zi cu zi.

Alegerea subiectelor sau rețetelor

Încerc să folosesc cât mai multe fructe și legume de sezon. De cele mai multe ori, rețetele mele pornesc de la un anumit ingredient. Încerc să mă motivez și să mă provoc să gătesc alimente cât mai diverse, chiar dacă nu sunt obișnuită cu ele. Ca să îți dau un exemplu, în această perioadă provocarea mea a fost dovleacul. La noi în casă, dovleacul aproape că nu se consuma. Foarte rar îl mai cocea tati, dar să fie integrat într-un preparat? Niciodată! Acum am făcut câteva preparate delicioase cu dovleac, iar în topul listei se află pancakes cu dovleac, care s-au bucurat de un real succes.

Din punctul meu de vedere, cea mai importantă este farfuria finală. Trebuie să facem alegeri conștiente, să încercăm să diversificăm și să nu spunem „eu nu mănânc asta” fără să încercăm măcar.

Presiunea de a livra mereu ceva nou, mai spectaculos, mai viral

Se simte, și încă cum! Când am început să postez rețete în online, singurul meu gând era: „Ce trebuie să gătesc ca să le placă oamenilor?” Cu timpul, mi-am dat seama că autenticitatea stă în gusturile fiecăruia. Poate ce îmi place mie nu îți place și ție. Poate eu prefer mâncărurile mai dulci, în timp ce ție îți plac mai sărate.

Când am realizat că devenise o corvoadă să gătesc doar ceea ce credeam că le-ar plăcea altora, am schimbat tactica: am început să filmez și să postez doar rețete care îmi plac mie. Internetul e mare, dacă gustul meu culinar nu rezonează cu al tău, cu siguranță vei găsi pe altcineva cu care să te identifici.

Trebuie să fii tu, să gătești și să postezi ceea ce îți place. Iar odată ce algoritmul înțelege direcția ta, vei atrage oamenii care sunt pe aceeași lungime de undă.

Cum gestionezi reacțiile, atât cele bune, cât și cele toxice

Mă bucur de fiecare apreciere în parte. Să primesc poze și filmulețe cu preparate inspirate din rețetele mele este, fără îndoială, cel mai frumos lucru! Și nici nu mai pomenesc de mămicile care îmi povestesc că gătesc împreună cu copiii lor unele dintre rețete!

Pe lângă mâncare, am primit și multe mesaje de la oameni care mi-au spus că i-am motivat să facă mai mult sport și să adopte un stil de viață echilibrat. Mă simt de parcă aș câștiga o medalie de fiecare dată când citesc un mesaj de genul acesta.

Cât despre partea mai puțin plăcută a internetului, am învățat să ignor criticile care nu sunt constructive și nu sunt exprimate într-un ton prietenos. Trebuie să recunosc, la început mi-a fost greu. Simțeam că fiecare comentariu negativ sau critică mi se adresa personal, chiar dacă nu aveam nicio idee cine sunt persoanele din spatele lor.

Această teamă de „ce zice lumea” mi-a fost puternic înrădăcinată încă din copilărie, și mi-a luat ceva timp să scap de ea. De aceea, în primii doi ani am postat sub anonimat, folosind nickname-ul „aboutfoodandmore”, pentru că îmi era frică de reacțiile oamenilor și de cum m-ar fi putut descuraja criticile negative. Acum am învățat că nu este despre mine.

Ce crezi tu că s-a schimbat fundamental în relația noilor generații cu mâncarea

Cred că oamenii sunt din ce în ce mai deschiși să încerce lucruri noi și să adopte un stil de viață mai echilibrat. Câți dintre părinții sau bunicii noștri au citit vreodată eticheta unui produs înainte să îl pună în coș? La mine în familie, nimeni nu a făcut-o.

Acum însă, oamenii devin tot mai atenți la ceea ce pun în farfurie și la nevoile reale ale corpului lor.

Legătura dintre mâncare și ideea de națiune

Mâncarea unui popor spune multe despre identitatea lui. În România, tradițiile culinare rămân importante, dar oamenii devin tot mai conștienți de alegerile lor și deschiși să încerce lucruri noi. Mâncarea românească de azi arată o Românie care caută echilibrul între autenticitate și modernitate, între plăcere și grijă pentru sănătate.

Cel mai reprezentativ fel de mâncare pentru brandul gastronomic național

Nu știu dacă este o părere generală sau una personală, dar eu aș pune sarmalele pe primul loc. Nimic nu se compară cu o farfurie aburindă plină de sarmale, servite cu turtă și ardei iute. O adevărată nebunie!

Evoluția domeniului culinar în România

Este clar că nouă, românilor, ne place să mâncăm… și mâncăm bine! În ultimii ani, am văzut o adevărată explozie de restaurante care au venit cu idei inovatoare, preparate neașteptate și combinații surprinzătoare. Este evident că ne place să experimentăm.

Ieșitul cu prietenii în oraș sau comanda de mâncare acasă a devenit, pentru mulți dintre noi, una dintre activitățile preferate. Și pentru mine la fel! Iubesc să ies cu prietenii și să descopăr locuri noi, pline de preparate care să mă surprindă.