Se dau 4 puncte cardinale - fotografie, literatură, filosofie și jurnalism. Nu știm exact poziționarea lor, care e Nordul sau Sudul, dar știm sigur că ele s-au reunit în viața Anei Alexandrescu. Înainte să se focuseze pe fotografie și literatură, Ana a trecut printr-o agenție de presă, iar filosofia a ajutat-o să-și decanteze o doză de cinism nativ și să privească lucrurile cu un anumit tip de luciditate. Povestirile ei scurte au fost publicate în Iocan, Familia, Timpul sau Kiwi. Ca fotograf se bucură de recunoaștere internațională pentru proiecte precum Carnivale, Dar Sebastian (creat în vila lui George Sebastian din Tunisia), Balneo sau Leisure in the Working Class District.
"Scrisul mă obligă să fiu lucidă și să nu mă las sedusă de estetism, iar fotografia mă împiedică să devin prea explicativă. Imaginea mă forțează să tai și să rămân în concret; scrisul îmi oferă spațiul în care pot lăsa contextul și emoția să se decanteze. Pivotul este chiar această pendulare între vedere și limbaj — nu încerc să le unific, ele respiră una prin cealaltă", spune Ana.
Ana se circumscrie unei nișe artistice, dar e conștientă că ce rămâne după tot zgomotul și viteza din jur este “plăcerea, sinceritatea actului în sine: bucuria de a face ceva bine, în acord cu tine, pentru că altfel nu ai putea trăi”.
