[Start în industrie] Ruxandra Manu: Adaptabilitate e un cuvânt potrivit pentru generația mea, mi se pare că suntem foarte conectați la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și că ne adaptăm foarte ușor ritmului alert al schimbărilor

Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată? Aceasta este întrebarea care o conduce pe Ruxandra Manu în afara zonei de confort. În liceu și studenție, asta a însemnat voluntariat și experiența Erasmus în trei țări, joburi din domenii diferite față de ceea ce face acum. Ruxandra este Communication Consultant la Rogalski Damaschin, agenția unde a avut, de altfel, prima întâlnire „oficială” cu industria creativă.

Pentru Ruxandra, creativitatea vine la pachet cu mai multe lucruri pe care le-a observat și la colegi, atunci când vin cu o idee nouă. Înseamnă să înțelegi un context, publicul căruia te adresezi și să ai un obiectiv clar. Abia după, traduci toate aceste informații într-un story cât mai coerent. Nu are frică de AI, dimpotrivă îl folosește ca adjuvant, pentru a reduce timpii de lucru sau a da start unor idei.

În rândurile de mai jos, Ruxandra povestește despre aventurile ei de om nou în industrie, de la interviuri, perioada de căutări și proiectele la care lucrează până la echipă, workflow și balanța job - timp liber.

Momentele importante în formarea ta

Sunt multe momente care au ajutat la formarea mea de până acum și care au avut o influență puternică asupra mea. Pe unele din ele le-am recunoscut încă de la început ca fiind importante, dar există și câteva pe care le-am conștientizat abia după vârsta de 20 de ani. Un exemplu este faptul că am făcut sport timp de 10 ani, handbal mai exact. Asta mi-a format modul în care pun pasiune în orice lucru pe care îl fac, responsabilitatea și dorința de a mă implica mereu la capacitate maximă în absolut orice activitate. Apoi urmează toate lucrurile extra pe care am simțit că e important să le fac  atât în liceu cât și în studenție, ca să ies cât mai mult din zona de confort. Întrebarea „Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată?” a fost în perioada aceea un fel de reper pentru mine. Și nu doar atunci, ci și acum.

Am făcut voluntariat, am studiat 6 luni în Danemarca cu bursa Erasmus și am mai participat la încă 3 proiecte, tot Erasmus, în 3 țări diferite, pe teme diverse, unde am interacționat și am lucrat cu oameni super cool din toată lumea. Cred că e foarte important ca orice tânăr să profite de astfel de oportunități, dincolo de activitățile pe care le avem de zi cu zi, pentru că te ajută enorm și îți formează o perspectivă diferită asupra viitorului. Și bineînțeles, m-a ajutat și faptul că am început să lucrez încă din primul an de facultate, chiar dacă domeniul era unul diferit față de ceea ce fac acum.

Prima ta întâlnire cu industria creativă

Prima întâlnire „oficială” cu industria creativă a fost acum un an și jumătate, când am venit la Rogalski Damaschin. Aici am început să lucrez cu branduri mari și cu bugete care îți dau libertatea să-ți pui creativitatea cu adevărat la încercare, iar asta contează enorm în această industrie.

Însă mereu mi-a placut să fac brainstorming, să urmăresc trenduri și să vin cu idei cât mai out of the box, care să atragă publicul. Înainte să mă angajez aici, am participat la un concurs organizat de un festival mare din România. Am avut două zile de workshop-uri, apoi trebuia să venim cu o propunere de activare a unui brand în cadrul evenimentului. Acolo a fost primul meu „AHA” moment adevărat, pentru că deși aveam deja experiență în organizarea de evenimente, am văzut idei și proiecte la care nu m-aș fi gândit niciodată. Atunci mi-am dat seama că asta e direcția pe care vreau să o urmez, dar și că mai am foarte multe de învățat.

Perioada de căutări: Etape până la angajare

Mă aflam în căutare activă în acea perioadă, și țin minte că într-o zi am aplicat pe IQads pentru un rol de Communication Consultant la Rogalski Damaschin, căci mi se părea că mă potrivesc cerințelor. Înainte de primul interviu am făcut destul de mult research, căci aveam o oarecare „teamă” de agenții la momentul respectiv. Am fost surprinsă să văd câte lucruri frumoase se scriau despre Rogalski Damaschin și oamenii de aici, lucru pe care i l-am spus și Elizei atunci, la interviul de cunoaștere. După acel interviu a urmat un test, a cărui rezolvare am discutat-o la interviul final, când am vorbit despre detaliile finale și unde am aflat și echipa din care urma să fac parte. A durat câteva luni până să găsesc locul potrivit, de care nu am fost 100% sigură la început, dar pe parcurs s-a dovedit a fi cea mai bună alegere pe care aș fi putut să o fac la acel moment.

Experiența de interviuri. Ce sfaturi le-ai da celor care trec prin asta acum

Pentru mine a fost una benefică. Cred că atunci a fost perioada în care am învățat cel mai mult cum să „mă vând” pe mine. A fost ca o perioadă de test, în care după fiecare interviu știam ce ar trebui să îmbunătățesc, ce lucruri ar trebui să mai invăț, ce e ok și ce nu e ok să spun, dar și ce limite trebuie să impun.

Sfatul meu pentru cei ce trec prin asta acum este să nu se lase descurajați de un refuz sau de mai multe, să ia partea bună din orice discuție pe care o au și să nu renunțe.

Așteptări vs. realitate în industrie

Cred că PR-ul este o industrie în care e loc pentru toată lumea care își dorește să înțeleagă cum e să lucrezi în comunicare, iar deschiderea pentru persoane tinere și cu idei fresh am observat-o încă de când m-am angajat. Țin minte încă de la primul interviu că managera mea mi-a spus că în comunicare nu există lucruri care nu se pot învăța, iar asta m-a încurajat enorm în acel moment. Totuși, este și o industrie în care e important să fii pasionat de ceea ce faci și să accepți că uneori pot apărea crize chiar și atunci când nu te aștepti, dar pentru care va exista mereu o soluție.

Înainte să lucrez în PR, percepeam totul ca pe un domeniu foarte glam, îmi plăcea ideea de a participa la evenimente, de a lucra cu branduri mari și cu persoane publice. Pot spune că am manifestat un astfel de job, și totuși, iată-mă aici. Realitatea nu e foarte diferită de ceea ce visam, doar că mai există și partea de raportare, bugete, strategii, lucruri pe care probabil nu le vei iubi la început, dar pe care le înveți și le apreciezi pe parcurs, căci joacă un rol extrem de important în ceea ce facem.

Cât a contat baza teoretică

Am terminat Facultatea de Resurse Umane în cadrul Academiei de Studii Economice din București. La momentul respectiv, părea a fi alegerea potrivită, îmi plăcea ideea de a ajunge să lucrez în recrutare pentru a ajuta oamenii să își găsească un job. Între timp, mi-am dat seama că nu asta îmi doresc să fac pe termen lung, iar facultatea mi-a oferit o direcție mult mai clară ulterior. La master, lucrurile s-au apropiat mult mai mult de ceea ce făceam deja, așa că am ales Brand Management și Comunicare Corporativă în cadrul SNSPA. Ceea ce m-a ajutat cu adevărat a fost faptul că m-am implicat mereu în activități extra, în organizațiile de voluntariat din care am făcut parte, am ales întotdeauna arii precum marketing sau PR, și așa am realizat că domeniul acesta mi se potrivește cel mai bine.

Cărțile care te-au ajutat

Atomic Habits de James Clear e cea care chiar m-a influențat și mi-a schimbat puțin percepția despre felul în care ar trebui să mă organizez. Cred că este printre singurele cărți citite unde am colorat pagini întregi, asupra cărora mă întorc și acum. Deși mi s-a părut un clișeu la început, mi-am dat seama pe parcurs cât de important este să fii disciplinat și să știi să îți organizezi timpul. Așa cum spune și autorul: dacă ești constant în lucrurile pe care le faci, indiferent cât de mici sunt, ele se adună și duc în final la rezultate mari.

Experiență, workflow, echipă

Deși nu a trecut foarte mult timp, simt că am învățat extrem de multe lucruri. Chiar acum câteva zile discutam cu un client care mi-a spus că, deși are 20 de ani de experiență în industrie, încă există situații din care învață lucruri noi. Și chiar așa este, mereu avem lucruri noi de învățat, indiferent de anii de experiență.

La început am avut parte de o perioadă de acomodare, în care am avut ocazia să învăț și să înțeleg modul de lucru al echipei și al fiecărui client. Mă consider super norocoasă când vine vorba de echipa din care fac parte, toti colegii sunt super smart și cu mult mai multă experiență decât mine, iar fiecare din ei m-a inspirat și ajutat să învăț tot ce știu acum. Pot spune că am avut și am în continuare de unde să „fur” pentru a învăța.

Atmosfera este un aspect foarte important, mai ales pentru generația mea, iar aici este un „safe space” pentru oricine, unde există înțelegere și foarte mult respect. Nu cred că mi s-a întâmplat vreodată să nu primesc ajutor atunci când am avut nevoie sau să nu mi se răspundă la o întrebare.

Care a fost primul proiect la care ai lucrat

Când m-am angajat, echipa lucra deja la un eveniment pentru un client mare al agenției (Pluxee România), o conferință dedicată specialiștilor în resurse umane, pe tema diferențelor intergeneraționale la locul de muncă. Mai era mai puțin de o lună până să aibă loc și am intrat direct în implementare, iar pentru că era un proiect destul de complex, am ajutat mai mult pe partea logistică.

Îmi amintesc perfect prima greșeală, chiar și pe a doua, pentru că nu au fost la o distanță foarte mare una de cealaltă, iar pe atunci le contorizam, fiindcă îmi doream foarte mult să nu o dau în bară cu nimic și să fac o impresie bună. Ce am învățat din ele este faptul că există soluții pentru absolut orice, lucru care mi-a fost demonstrat pe tot parcursul meu aici și pe care încerc să îl accept, pentru că nu putem controla tot ce se întâmplă în jurul nostru. Așa cum a spus și una dintre colegele mele, „PR-ul nu este o știință, nu este ca la matematică sau fizică unde ai o formulă exactă și doar așa poți rezolva o ecuație. Este un domeniu flexibil, în care mereu va exista o soluție pentru absolut orice situație.” Este un lucru pe care încerc să mi-l amintesc și să îl repet în gând de fiecare dată când apare ceva neprevăzut, dar cred că vine natural și odată cu maturitatea.

Cum arată o zi obișnuită de muncă

Mereu îmi încep ziua citind monitorizările de știri pentru fiecare client pe care lucrez și mă asigur că totul este ok, că nu au apărut știri negative sau noutăți care să îmi scape. După, probabil ca toată lumea, îmi citesc mail-urile. O dată pe săptămână avem și un status de echipă, în care discutăm despre ce lucruri sunt prioritare (pe lângă ce am mai făcut în weekend, ce seriale bune am mai văzut, ce mai gătim și unde se mai iese în București), iar apoi iau pe rând fiecare task în funcție de urgență. Mă bucur de faptul că de cele mai multe ori, nicio zi nu seamănă cu cealaltă, deci acesta este un punct bonus în PR.

Cel mai recent proiect a fost pentru Salvați Copiii România, de care sunt super mândră, pentru că este și primul spot la care am lucrat până acum. Campania se numește „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe” și tocmai a avut loc expoziția de lansare, la galeria Kulterra, unde mai multe persoane publice din România s-au alăturat cauzei. Ideea din spatele campaniei este să oferim adolescenților o perspectivă diferită, în care ei pot alege să spună „nu” și să acționeze inteligent și curajos într-o situație vulnerabilă, care poate să se transforme într-un abuz.

Care a fost partea cea mai grea de când lucrezi în acest domeniu

Este mult spus greu, pentru că atunci când au existat lucruri pe care nu le știam sau pe care nu știam cum să le gestionez, am avut mereu lângă mine persoane care m-au ajutat. Aș spune mai degrabă că este vorba despre provocări, iar una dintre ele este să vin constant cu idei noi, fie că vorbim de concepte de campanie, tendințe, strategii, activări sau evenimente. Partea care îmi place cel mai mult la acest domeniu este tocmai faptul că proiectele sunt diferite de fiecare dată, iar asta mă obligă să gândesc mereu altfel și să mă adaptez în funcție de dificultatea sau complexitatea lor. Referitor la ceea ce îmi place cel mai puțin, aș spune momentele în care propunem o idee de campanie care din diverse motive, nu se mai concretizează. Cred că multe persoane simt asta.

Generația ta 

Adaptabilitate e un cuvânt potrivit pentru generația mea, mi se pare că suntem foarte conectați la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și că ne adaptăm foarte ușor ritmului alert al schimbărilor. Nu a existat un moment clar până acum în care să am un punct de vedere diferit față de cineva mai senior, însă mi se pare că ei au o gândire mult mai strategică, bazată pe experiența acumulată de-a lungul timpului.

Creativitatea. Definiție personală

Pentru mine creativitatea vine la pachet cu mai multe lucruri pe care le-am observat și la colegii mei atunci când vin cu o idee nouă. Înseamnă să înțelegi un context, publicul căruia te adresezi și să ai un obiectiv clar, iar mai apoi sa traduci toate aceste informații într-o poveste cât mai coerentă și autentică, în care să reușești să faci asocieri și să adaptezi referințe din diferite domenii, într-un mod în care mesajul pe care vrei să îl livrezi să fie de impact. Referințele sunt foarte importante, practic ele sunt baza de la care pleacă fiecare idee nouă.

Job-ul și AI-ul

AI-ul face deja parte din viețile noastre, iar acest lucru se vede cel mai bine atunci când deschid Instagram, LinkedIn sau Facebook și citesc textele postărilor, care pare că sunt scrise de aceeași persoană.

Lăsând asta la o parte, am participat acum ceva timp la o conferință unde unul dintre speakeri a spus că AI-ul ar trebui văzut ca un partener, nu ca un inamic apărut în viețile noastre pentru a ne fura joburile. Mi-a rămas în minte ce a spus încă de atunci și e un lucru în care chiar cred și pe care îl aplic atunci când folosesc AI-ul. Cel puțin în PR, nu cred că inteligența artificială poate înlocui latura umană, pentru că există foarte multe lucruri pe care nu are cum să le facă, cum ar fi să organizeze un eveniment de la 0. Am avut în agenție mai multe sesiuni dedicate AI-ului, în care am încercat să găsim metode prin care să ne eficientizăm munca și să reducem timpul alocat anumitor task-uri, pentru a-l putea folosi fie pentru alte activități, fie pentru a obține rezultate și idei mai bune. Concluzia la care am ajuns este aceeași, AI-ul este un partener foarte bun, care te poate ajuta să reduci un task de la 5 ore la 2 sau care în momentele în care îți lipsește inspirația, îți poate oferi un punct de plecare sau o idee nouă.

Echilibrul muncă - viață personală

Ca la orice job, există perioade mai aglomerate și perioade mai puțin aglomerate. E foarte important să avem timp pentru noi, să ne mai deconectăm puțin și să ieșim din rutină. E un aspect la care țin foarte mult, căci altfel nu aș putea sa dau randament, pe niciun plan și rezultatele ar vorbi de la sine. Momentele mele preferate sunt vacanțele sau city break-urile de după o perioadă intensă. Din punctul meu de vedere, sunt cele mai rewarding momente, pentru că știu că am dus la bun sfârșit ceva la care am muncit și că mă pot bucura de o pauză în adevăratul sens al cuvântului, într-un loc complet nou, cu aer diferit, oameni diferiți, culturi noi și mâncare bună.

Totuși, ar fi nerealist să spun că odată ce se face ora 18:00, am plecat acasă și mi-am închis toate notificările, deși poate că așa ar fi „sănătos”. Au fost dăți când a trebuit să răspund unui mesaj, să vorbesc cu un furnizor sau să ajut un coleg. Și deși nu am fost niciodată încurajată să fac asta, mi se pare că e o industrie în care uneori e important să fii prezent, căci e parte din viețile noastre, chiar dacă uneori nu vrem să admitem.