![[De urmărit] Lorelei Bratu: Bucuria pe care o văd oamenii la mine nu e picată din cer, ci e o practică zilnică pe care câteodată o ratez și eu](https://media.iqads.ro/2026/02/cover-lorelei-cover-850.jpg?v=202602090956)
Iar asta e complet ok. De fapt, chiar asta e abordarea sănătoasă când tindem spre mai mult self love. Prin haosul cotidian, unde responsabilitățile și urgențele primează, internetul ne spune că ar trebui să ne iubim mai mult. Ar trebui sau ar fi bine? Pentru cine? Narativa activismului acceptării de sine și self love-ului, în ultimii ani, a cam prins o pojghiță dubioasă, care de multe ori miroase a promo. Și nici măcar a promo personal, ci a promo de produse care, nu-i așa, îți vor reda versiunea aia cea mai bună a ta.
Dar self love nu e despre a cumpăra și a avea, despre nu știu ce skin routine, despre nu știu ce keto diet, despre nu știu ce brand inclusive de haine sport. Iubirea de sine este, mai presus decât orice, despre călătoria pe care ești dispus să o faci tu cu tine. Da, e despre tu cu tine, mereu la pas, și când strălucești, și când nu poți să te dai jos din pat. Dacă tot vorbim despre self, oricât de mult am pica în plasa produselor de tip ultimate-solution, inevitabil ajungem la concluzia că sinele n-are de-a face deloc cu lucrurile, cu standardele sau cu perfectul. Self love este un proces, iar procesul are, pe câte ups, pe atâtea downs.
