[De urmărit] Lorelei Bratu: Bucuria pe care o văd oamenii la mine nu e picată din cer, ci e o practică zilnică pe care câteodată o ratez și eu

Iar asta e complet ok. De fapt, chiar asta e abordarea sănătoasă când tindem spre mai mult self love. Prin haosul cotidian, unde responsabilitățile și urgențele primează, internetul ne spune că ar trebui să ne iubim mai mult. Ar trebui sau ar fi bine? Pentru cine? Narativa activismului acceptării de sine și self love-ului, în ultimii ani, a cam prins o pojghiță dubioasă, care de multe ori miroase a promo. Și nici măcar a promo personal, ci a promo de produse care, nu-i așa, îți vor reda versiunea aia cea mai bună a ta.

Dar self love nu e despre a cumpăra și a avea, despre nu știu ce skin routine, despre nu știu ce keto diet, despre nu știu ce brand inclusive de haine sport. Iubirea de sine este, mai presus decât orice, despre călătoria pe care ești dispus să o faci tu cu tine. Da, e despre tu cu tine, mereu la pas, și când strălucești, și când nu poți să te dai jos din pat. Dacă tot vorbim despre self, oricât de mult am pica în plasa produselor de tip ultimate-solution, inevitabil ajungem la concluzia că sinele n-are de-a face deloc cu lucrurile, cu standardele sau cu perfectul. Self love este un proces, iar procesul are, pe câte ups, pe atâtea downs.

Asta e filosofia lui Lorelei Bratu, Body Positivity Activist & Creator Big Life, că more self love este învățare și dezvăț. Că avem de învățat să ne acceptăm când suntem pe culmi și să ne iubim când suntem jos, și, astfel, să ne lepădăm de metehnele vechi, preluate și moștenite de la oameni care poate nu știau mai bine.

Deși pare că lumea lui Lorelei este mereu glossy și nice, în bucătăria misiunii ei sunt multe oale care dau în clocot, dar asta face parte din proces. Prin mesajele ei, prin ce postează și prin munca pe care a început-o cu proiectul Big Life, Lorelei ne amintește care este, de fapt, frumusețea din noi: că suntem complicați și că suntem larger than life - așa că am face bine să nu ne mai ”micim” și să ocupăm tot spațiul de care avem nevoie ca să ne iubim.

Despre self love și viață, iaca de-aici încolo:

Despre tine, ceva mai puțin știut

Că nu am toate răspunsurile și că nu-mi doresc să le am. Că mă enervez, că am zile când nu mai vreau să văd pe nimeni și că uneori stau în pat până la prânz și singura mea realizare e că am supraviețuit propriilor gânduri. Că bucuria pe care o văd oamenii la mine nu e picată din cer, ci e o practică zilnică pe care câteodată o ratez și eu. Și că am învățat să fiu bine cu asta.

Că tot ce vorbesc despre more self love și acceptare vine dintr-o călătorie personală care încă nu s-a terminat. Nu sunt un guru, sunt un om care face treaba asta ca și tine, alături de tine. Și că pentru mine luxul nu înseamnă să arăt într-un anumit fel, ci să trăiesc exact cum vreau eu, fără să cer voie.

Desprinsă din agenția de PR, sper propria poveste

Nu simt că m-am desprins - simt că m-am aliniat. Am adus în aceeași linie cine devenisem cu ce făceam. Pentru că povestea, comunicarea, capacitatea de a conecta oameni - astea rămân în ADN-ul meu. Nu le-am părăsit, le-am recalibrat spre misiunea mea reală.

Ironic, tocmai experiența din PR m-a pregătit pentru Big Life. Am învățat să construiesc narațiuni care contează, branduri cu substanță, comunități autentice. Singura diferență? Acum mesajul e al meu - vulnerabil, personal, necenzurat.

Dar înainte să ajung aici, a trebuit să trec prin ceea ce eu numesc "perioada de metamorfoză tulbure" - vreo doi ani în care nu mai găseam motivația, nu înțelegeam ce am de făcut cu viața mea. M-am simțit pierdută, deconectată, fără direcție.

În acea perioadă am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: am stat cu mine. Am simțit tot ce aveam de simțit - frustrarea, frica, confuzia, golul. Și m-am educat obsesiv. Am făcut cursuri, am devenit profesoară de yoga, coach transformațional, facilitator de somatic alignment. Am creat o relație mai profundă cu corpul meu și am înțeles ceva fundamental: suntem mai mult decât mintea noastră. Viața și bucuria se simt prin corp.

Treptat, puzzle-ul s-a asamblat. Am realizat că nu trebuie să aleg între diferitele părți ale mele - pot crea un proiect care le îmbină armonios pe toate. PR-ul, poveștile, yoga, coaching-ul, activismul body positive, filosofia - toate au un loc în Big Life. Am reconciliat relația cu munca, cu viața, cu cine sunt și de ce am venit pe lumea asta.

Și apoi, am regăsit bucuria de a crea. De a mă arăta în lume, vulnerabilă și completă. De a construi ceva care e extensia autentică a mea, nu o versiune editată pentru confortul altora.

Ce m-a ajutat? Expertiza deja câștigată - știam să fac storytelling, să construiesc comunități, să poziționez un mesaj. Nu trebuia să învăț totul de la zero. Și oamenii - cei care au avut încredere în mine când eu încă mă căutam, care au avut răbdare cu procesul meu, care au crezut în versiunea mea completă înainte să o văd eu însămi.

Big Life nu e o desprindere de trecut. E o integrare a tot ce am fost, învățat și devenit - pusă în slujba a ceva care contează cu adevărat.

Pentru body positivity, din 2018

Declic-ul? Am realizat că am petrecut 10 ani așteptând să slăbesc ca să încep să trăiesc. Refuzam sa merg la plajă, evitam pozele, amânam relații. Într-o zi m-am uitat în oglindă și am înțeles: tocmai am ratat aproape jumătate din viață așteptând o versiune a mea care probabil n-avea să vină. Și chiar dacă venea, ce garanție aveam că atunci o să fiu fericită?

La început, body positivity însemna rebeliune pură - să exist fără scuze, să mănânc fără vinovăție, să postez poze fără unghiuri care sa-mi flateze silueta. Activism prin simplă existență.

Acum? E mult mai complex. Am învățat că nu schimbi nimic din cum te văd ceilalți dacă tu nu te știi și nu te vezi cu încredere și iubire de sine. Asta cere timp și "dezvăț" de tot ce ți-au spus alții despre tine de când erai copil.

Acum înseamnă să recunosc că valoarea mea nu are nicio legătură cu corpul meu. Că pot avea zile când mă simt amazing și zile când nu, și niciuna nu mă definește.

Am deplasat conversația de la "toate corpurile sunt frumoase" (care încă face frumusețea valoarea supremă) la "toate corpurile merită respect, punct."

Corpul tău nu e proiectul vieții tale - e doar vehiculul prin care îți trăiești viața. Și poți să ai o viață mare, împlinitoare și frumoasă indiferent de cum arată corpul tău.

E mult mai nuanțat, mai matur.

Fotograf: Raluca Mărgescu

Cum ți-ai descoperit vocea

Nu mi-am "descoperit" vocea - am început să vorbesc și să văd cine răspunde. La început era activism pur, aproape militant. Acum e mai mult educație prin plăcere, prin nonșalanță, prin "hai să-ți arăt că se poate și altfel".

Misiunea mea s-a maturizat de la "convinge-i pe toți" la "oferă instrumentele celor care vor să asculte". Nu mai vreau să schimb lumea, vreau să construiesc o comunitate care schimbă lumea pentru ea însăși, persoană cu persoană.

Ce te motivează să-ți continui misiunea

Mesajele pe care le primesc de la oameni.

Fata de 19 ani care îmi scrie că pentru prima dată a mers la piscină. Femeia de 45 care a purtat rochia pe care o ținea în dulap de 3 ani. Oamenii care încep să își revendice viața - mai amplu, mai tare, mai pe bune.

Întâlnirile offline la clasele de yoga și workshop-urile de More Self Love, când văd în ochii cuiva că ceva s-a deschis, că respiră altfel.

Asta mă ține în picioare când mi se pare că tot ce fac e zadarnic - știu că undeva, cineva tocmai și-a dat voie să trăiască mai mult.

Momentul unei schimbări concrete

La un eveniment, o femeie mi-a arătat o poză veche - ea la 25 de ani, superbă, dar cu privirea goală. "Credeam că sunt groaznică atunci. Acum la 50, mă uit la poza asta și plâng pentru cât timp am pierdut urându-mă."

Apoi mi-a arătat o poză recentă - ea acum, râzând cu capul pe spate. "Am învățat că nu mai am timp de ură." M-a marcat - pentru că pierdem ani întregi așteptând să ne placă de noi.

Plus-size model. Cum s-a simțit

Să fiu un experiment public. Să citesc comentarii care disecau fiecare cm din corpul meu - "prea mult", "nesănătos", "de ce o pune cineva pe ea în poze". Dar și să primesc mesaje de la fete care îmi trimiteau poze cu ele în lenjerie, pentru prima dată fără rușine. "Te-am văzut în campania aia și mi-am dat seama că nu trebuie să arăt altfel ca să exist." Validarea aia nu se compară cu nimic. Și da, mi-a fost frică. Tot timpul.

Fotograf: Raluca Mărgescu

Primele colaborări comerciale

Am ales doar brandurile care înțelegeau ce fac. Prima colaborare pe care am acceptat-o a fost cu un brand care mi-a zis "vino cu mesajul tău, noi ne adaptăm." M-au lăsat să vorbesc despre acceptare, nu despre "îmbunătățire". A fost prima dată când am simțit că brandul amplifică vocea mea, nu o diluează.

Sunt super recunoscătoare pentru campaniile și oamenii care înțeleg cine sunt și ce fac - pentru că atunci magia se întâmplă organic. Comunitatea mea simte autenticitatea instant, iar asta se traduce în engagement real, în conversații adevărate, în conversii care vin din încredere, nu din presiune.

Și știi ce e fascinant? Când colaborarea e autentică, comunitatea mea nu doar consumă - ea devine ambasador. Primesc mesaje "am cumpărat produsul ăsta pentru că tu crezi în el cu adevărat." Asta e diferența dintre o reclamă și o recomandare din suflet - și brandurile care înțeleg asta câștigă nu doar o campanie, ci o comunitate care îi susține organic, pe termen lung.

De atunci, caut exact asta - parteneri care vor să construiască împreună, branduri care înțeleg că audiența mea nu vrea perfecțiune, vrea adevăr. Și când găsesc asta, colaborarea devine o poveste pe care o spunem împreună, nu o reclamă prin care cineva scrollează absent.

Participarea la Asia Express

M-a scos din bula mea. M-a forțat să fiu vulnerabilă într-un mod pe care nu-l controlez. Oamenii m-au văzut obosită, supărată, nesigură. Și paradoxal, asta a întărit misiunea - pentru că self love nu înseamnă să fii mereu zen și împlinită, înseamnă să te iubești și când ești un dezastru. Asia Express a fost dovada live că poți fi imperfectă și în continuare enough.

Cu grijă când vorbești despre self love

Sănătatea. Acolo trebuie să fiu atentă, pentru că granița între acceptare și neglijarea problemelor reale e fină. Nu vreau să normalizez suferința, vreau să demontez rușinea. Asta înseamnă să spun "meriți respect indiferent de corpul tău" și "meriți îngrijire medicală bună, fără judecată". Le gestionez vorbind cu specialiști, verificând ce spun și acceptând că nu pot fi expertă în tot.

Fotograf: Raluca Mărgescu

Responsabilitatea față de urmăritori

Enormă, dar nu paralizantă. Am responsabilitatea să fiu onestă, nu perfectă. Responsabilitatea de a nu le vinde iluzia că self love-ul e ușor sau că există un "truc" rapid pentru decenii de condiționare socială. Să recunosc când greșesc. Să nu transform self love-ul într-un alt standard imposibil de atins. Responsabilitatea mea e să-i ajut să gândească, nu să le spun ce să gândească.

Ce compune proiectul Big Life

Big Life a început ca o revelație personală și s-a transformat într-un ecosistem complet care pune împreună metoda MSL (More Self Love), workshop-uri, conținut editorial, comunitate activă și resurse gratuite - toate țesute să ajute oamenii să își construiască viața pe care o merită, nu cea pe care li s-a spus să o accepte.

E o platformă de educație body-image și respect de sine, o formulă de wellness și o metodă de elevare personală prin "dezînvățarea" mesajelor negative pe care societatea ni le-a spus și care ne fac să trăim "less", niciodată suficient de "big".

După ani de activism body positive, am avut o realizare dureroasă: problema nu era doar corpul meu. Era întreaga mea viață micșorată - așteptările, dorințele, spațiul pe care mi-l permiteam în lume. Corpul era doar simptomul. Boala era convingerea că trebuie să mă micșorez ca să fiu acceptată.

Și am văzut același pattern la femeile din comunitatea mea - își vindecau relația cu corpul, dar tot trăiau "less". Acolo s-a născut Big Life - din nevoia de a adresa rădăcina, nu doar ramurile.

Am pornit pe acest drum al dezvățului și reînvățării de bucurie și împlinire autentică și am creat această platformă pentru a nu fi singură pe traseu. Pentru că să fii aliniat cu cine ești cu-adevărat, să îți faci o viață bună, să înveți să trăiești "a big life" - adică tot ce meriți, fără a te micșora - cere răbdare și oameni buni lângă tine.

Deloc un one woman show. Am o echipă mică de oameni zgomotoși, extroverți și pasionați care cred în această misiune. Fără ei, Big Life ar fi rămas doar în capul meu, o idee frumoasă fără substanță. Ei transformă viziunea în realitate, aduc perspective noi, mă provoacă să fiu mai bună. Cred profund în comunitate - nimic din ce am construit nu e solo work.

A fost primit cu entuziasm de cei pregătiți pentru adevăr și cu scepticism de cei care încă caută soluții rapide și transformări instant. Perfect.

Nu am construit Big Life pentru toată lumea - l-am construit pentru oamenii care înțeleg că vindecarea reală e un proces, că viața mare se construiește zi de zi, că bucuria autentică cere curaj.

Fotograf: Raluca Mărgescu

More Self Love când resursele sunt puține

Asta e o întrebare care mă ține trează noaptea, câteodată. Aud des femei care îmi spun că nu au timp sau bani.

Pentru că majoritatea discursului despre self love e dezvoltat de oameni cu privilegii - acces la terapie, timp liber, securitate financiară, corp care nu e constant marginalizat. E ușor să spui "fă-ți un ritual de dimineață" când nu lucrezi două joburi ca să supraviețuiești.

Așa că More Self Love când resursele sunt puține înseamnă:

Gesturi mici cu impact mare. Nu trebuie să meditezi 30 de minute. Poate e suficient să respiri conștient 3 respirații când simți că te judeci.

Recunoașterea că sistemul e greșit, nu tu. Când nu-ți permiți tratamente scumpe, haine noi, terapie - asta nu înseamnă că nu meriți self love. Înseamnă că trăim într-o societate care a făcut self care-ul un privilegiu de clasă.

Comunitate în loc de consum. More Self Love fără bani sau timp poate însemna conversații oneste cu prietene, schimb de resurse, suport reciproc. Nu trebuie să cumperi nimic ca să fii validată.

Învățare gratuită. De aceea o parte mare din conținutul www.biglife.ro e gratuit - articole, resurse, exerciții practice. Pentru că cunoașterea nu ar trebui să fie un privilegiu economic.

Cum ajungi la clienții Big Life

Organic, prin conținut și comunitate. Oamenii vin pentru că văd valoare, nu pentru că i-am bombardat cu reclame. Da, am clienți care nu mă urmăreau înainte - au auzit de Big Life prin prieteni, articole, recomandări. Asta e cel mai tare - când metoda ta depășește persoana ta.

Standardele de frumusețe: ce vedem acum

E mai multă... confuzie. Avem discursul de acceptare la suprafață, dar în adâncime standardele sunt la fel de rigide, doar mai bine camuflate. Acum trebuie să fii "natural frumoasă", "sănătoasă", "glowing" - alte standarde, aceeași presiune.

Pe de altă parte, avem mai multă cenzură sofisticată - nu mai e acceptabil social să zici "ești grasă, slăbește", deci oamenii au învățat să împacheteze aceeași discriminare în "îmi fac griji pentru sănătatea ta" sau "body positivity e toxic pentru că încurajează obezitatea". Stigmatul nu a dispărut, s-a reformulat.

Și rezultatul? Tinerii sunt mai anxioși ca niciodată - pentru că acum trebuie să îndeplinești TOATE standardele simultan: natural, dar perfect; confident, dar humble; body positive, dar fit.

Ce adevăr incomod evităm

Că acceptarea corpului nu rezolvă toate problemele tale. La fel cum nici dacă slăbești 10 kg nu o să fii mai fericită sau mai deșteaptă. Că poți să te iubești și tot să vrei să schimbi lucruri la tine. Că discriminarea bazată pe corp și standardele de frumusețe e reală și nu dispare dacă tu îți crești încrederea. Că unele corpuri au privilegii, iar altele nu, și asta contează. Beauty privilege există. Evităm nuanțele pentru că vrem soluții simple, dar acceptarea reală înseamnă să recunoaștem toate astea - privilegiile, limitele, contradicțiile - și să continuăm oricum.

Fotograf: Raluca Mărgescu

Less is more or nothing is too much?

Nothing is too much. Întotdeauna. Pentru că "less is more" a fost mereu o scuză pentru a ne face mici. Vrem prea mult! Suntem prea vocale! Prea prezente! Prea ambițioase! Fuck that. Trăiește-ți BIG LIFE-ul fără să îți ceri scuze. Lumea s-a obișnuit prea mult cu femeile care se fac mici. Eu aleg too much, tot timpul.

Self love în 2026

Self love în 2026 va fi mai puțin despre individ și mai mult despre colectiv. Pentru că am realizat (dureros și lent) că "iubește-te pe tine" în vid e insuficient când trăim în sisteme care profită activ de ura de sine. Self love-ul individualizat ne face să credem că e responsabilitatea noastră exclusivă să ne "reparăm", ignorând că problemele sunt sistemice.

În 2026, self love-ul adevărat va însemna:

Community care - recunoașterea că nu putem să ne vindecăm în izolare. Avem nevoie de comunități care ne oglindesc, ne validează, ne provoacă să creștem.

Activism - înțelegerea că self love-ul devine activism si asta înseamnă să lupți împotriva sistemelor care perpetuează rușinea. Nu e suficient să te accepți; trebuie să militezi pentru o lume în care toți pot exista fără discriminare.

Onestitate brutală - fără toxic positivity, fără platitudini, fără influenceri care vând transformări rapide. Recunoașterea că self love-ul e greu, că e proces, că nu arată ca în reclame.

Self love-ul în 2026 nu va mai fi cu poze perfecte și captions inspiraționale. Va fi inconfortabil, complex și revoluționar.