După 25 de ani de muncă de birou, Gabriela Nicolae a ales independența și existența prin artă - la propriu și la figurat. De 5 ani, lumea ei e compusă din andrele, croșete, creioane și muzică, toate puse în serviciul creației cu scop. Fie că se susține financiar prin piesele vestimentare atipice pe care le croșetează, fie că își transpune preocupările sociale prin mesajele tricotate cu care decorează spații părăsite din oraș, ori că celebrează victoria hip-hopului feminin prin serate sau petreceri de zi unde e MC, Gabriela creează, zi de zi, un mozaic de arte cu mult umor.
Mozaic este proiectul care pune pâinea pe masă, micul ei magazin de balaclave în toate felurile, balerini croșetați, cape multicolore, fuste tip plasă pescărească și alte accesorii unice, croșetate parcă din fire toarse în vis. Creațiile Gabrielei sunt, într-adevăr, dreamy, dar dincolo de asta, prin celelalte lucruri pe care le face, regăsim o nevoie sinceră de a fi parte din dialoguri care ne preocupă pe toți.
”Unul dintre rolurile creatorului este de a genera discuții, de a contesta credințe stabilite, educa și ajuta la transformarea gândirii privitorului. Cred mai degrabă că e important să nu fii neutru, și să-ți folosești vocea în a adresa nedreptățile din jur, indiferent de munca ta”, spune Gabriela.
Dacă nu v-ați prins până acum, mesajul ”Te Cred”, pe care cel mai probabil l-ați tot văzut prin București, este tricotat de ea. Ca o mână pe umărul oricui are o zi proastă.
Despre universul creativ al Gabrielei și despre mozaicul ei de arte, mai jos:
Despre tine
M-am născut în Constanța, iar acum locuiesc în București. Parcursul meu profesional este destul de divers, dar de 5 ani, îmi împart timpul între tricotat + croșetat, desen și muzică.
Mozaic: începuturi
După aproape 25 de ani de muncă de birou, mai întâi a apărut nevoia de desen și apoi cea de tricotat. Nu pot să identific un moment anume, cred însă că era inevitabil să se întâmple. Oricum tricotatul a venit înaintea croșetatului, pe care am început să-l practic în ultimii 3-4 ani. În schimb, am învățat să tricotez în școală, la orele de lucru manual.
Am reluat tricotatul acum vreo 7 ani și, în entuziasmul meu, ajunsesem să tricotez mult mai multe lucruri decât aș fi putut să port vreodată. Reacțiilor celor din jur m-au încurajat să încep să vând, în loc să tot deșir. În felul ăsta, îmi eliberam spațiul de depozitare aka dulapul și îmi finanțam această preocupare, care nu este neapărat ieftină. Așa a apărut Mozaic.
Cum ți-ai defini stilul
Hip hop, cu fundițe și o doză de umor :)
Am 46 de ani și, deși moda nu a fost neapărat o preocupare pentru mine, am trecut prin multe etape stilistice în toți acești ani. Confortul și genul neutru al hainelor au fost oarecum o constantă, variațiunile fiind generate de domeniile profesionale, în care am activat.
Acum că nu mai există o constrângere în acest sens, prefer îmbrăcăminte inspirată de hip hop-ul anilor '90 - haine largi, care combină elemente elegante cu cele sport, feminin cu masculin, pe care apoi le personalizez cu accesorii Mozaic. Umorul este o reamintire ocazională să nu mai iau prea în serios.
Procesul creativ
Cel mai important este să fie liniște, atât la exterior, cât și la interior. Altfel, îmi ascult intuiția, și urmăresc la fiecare pas sentimentul ăla care îți spune când faci ceva ce îți place.
Feedbackul oamenilor
Pentru mine Mozaic nu este un brand, este munca prin care mă susțin financiar, unde creez doar ce vreau, într-un mod sustenabil. Fac asta de 3 ani deja, iar interesul oamenilor a crescut progresiv. Le sunt profund recunoscătoare tuturor celor care mi-au susținut activitatea în acești ani, iar pe această cale le mulțumesc.
Componenta socială a proiectului
Sustenabilitatea și zero waste sunt concepte pe care le aplic în viața de zi cu zi, așa că inevitabil ele s-au extins și la Mozaic.
Într-adevăr, toată munca Mozaic este făcută cu materiale - atât fire, cât și unelte de lucru - cumpărate la mâna a doua, din magazine, târguri, etc sau donate. Ghemurile cu etichetă, 'nedeshise', le folosesc la Mozaic, restul, pentru proiecte de street art sau alte instalații textile.
De asemenea, nu numai că folosesc firele rămase de pe urma muncii altora, încerc să utilizez fiecare fir care îmi intră în posesie: de la bucăți mici pe care le folosesc ca și umplutură, la fire medii pe care le pun cap la cap cu alte fire de diverse culori sau materiale, le fac ghem, și apoi le folosesc din nou în alte piese.
Cu toții am văzut pozele și video-urile cu câmpuri imense pline de haine. Așa că am făcut o alegere conștientă de a folosi ce există deja, în loc să cumpăr ceva nou, care încurajează implicit la o nouă producție. Anti-consumerismul nu este o practică perfectă, dar este o interfață, prin care îmi conștientizez deciziile legate de consumul propriu.
Iar începând cu anul trecut, colaborez cu Asociația Arnis, pentru a face pături croșetate pentru copii născuți prematur, în mod voluntar, de Ziua Mondială a Prematurității, 17 noiembrie.
Intenția din spatele mesajelor decorative
Iubesc street art, în diversele lui forme. Pe lângă modul în care transformă spațiul public și libertatea de a-ți expune munca într-un spațiu necuratoriat, ce îmi place cel mai mult este vulnerabilitatea street art-ului. Aceste lucrări sunt afișate într-un spațiu, unde practic nu le-a cerut nimeni, fiind permanent expuse la vandalism, la furt, pe lângă, sper eu, aprecierea trecătorilor.
Este și un exercițiu de control, pentru că e imposibil să nu te atașezi de o lucrare muncită de tine. Însă în momentul în care o agăți afară, ai nevoie să dai drumul oricărui fel de atașament sau așteptare, pe care le-ai avea vis a vis de cum e percepută sau cum interacționează lumea cu acea lucrare. Multe piese agățate de mine nu au rezistat nici până seara sau a doua zi :)
Mesajele mele croșetate au început ca niște experimente inițial, și au pornit fie din experiența mea personală (TE CRED, HIP HOP LA FEMININ), fie din interacțiunea cu orașul (I<3 BU(CUR)EȘTI, ATENȚIE CADET ENCUIALA! - această din urmă e gluma unui prieten, la care am râs mult și mi-a dat apoi permisiunea să o materializez textil) sau lumea din jur (GAZA).
Alegerea locațiilor are o componentă practică - lucrările trebuie legate de o structură tip grilaj -, la care contribuie și dorința de a respecta limitele personale, teritoriale mai exact, ale oamenilor - de aceea aleg spații uitate, abandonate.
Așa am ajuns să asociez aceste mesaje cu locații care au nevoie de atenție și ingrijire, de obicei foste magazine comuniste sau case și terenuri abandonate. Și până la urmă, aceasta este natura street art-ului - spațiile părăsite devin un soi de galerii de artă stradală.
Hip Hop la Feminin
Hip Hop la Feminin este un proiect muzical inițiat prin 2018, care aduce în prim-plan diversitatea perspectivei feminine asupra culturii hip hop și a vieții în general.
El a început ca o seară de ‘pus’ muzica preferată de pe laptop, într-un bar, unde voiam să prezint multitudinea de valențe a hip hop-ului, văzut prin prisma artistelor de gen. La acel moment, nu exista neapărat diversitatea de artiste de acum. Să ne reamintim cum în anii 1990 și începutul anilor 2000, industria hip-hop și mass-media alimentau în mod frecvent rivalități între artiste hip-hop, care de multe ori le-au eclipsat contribuțiile muzicale individuale. Vezi: old school sau mai exact conscious rap (MC Lyte sau Queen Latifah) versus new school sau un rap hipersexualizat (Lil Kim sau Foxy Brown), apoi Lil Kim versus Foxy Brown, Lil Kim versus Nicki Minaj, Nicki versus Cardi B și tot așa. De multe ori nici nu era o dispută directă (vezi The Lady of Rage cu Da Brat, Missy Elliott say Lauryn Hill), industria însă impunea o mentalitate de tip 'nu poate exista decât o singură regină', forțându-le adesea să concureze pentru o bucățică limitată de vizibilitate.
Odată însă cu apariția platformelor de muzică de tip Spotify, s-a pus reflectorul pe artiste independente și a fost clar destul de repede că există o audiență (inclusiv eu) dornică de ceva nou. Astfel, încet-încet narațiunea cum că hip hop-ul este o industrie dominată de bărbați s-a schimbat, iar acum femeile sunt mai prezente și mai influente ca niciodată.
Revenind la Hip Hop La Feminin, în timp am pus muzică prin cluburi, expozIții și cu diverse alte ocazii. Acum prefer evenimentele care se desfășoară ziua și / sau seara, noaptea am nevoie să dorm :) Ultima oară de exemplu am pus muzică în decembrie, la finisajul expoziției 'Atata s-a putut', a celor de la Scena 9, la Brașov.
Până anul trecut, am avut și o emisiune la Black Rhino Radio, pe care sper să o reiau curând anul acesta.
Griji și preocupări ilustrate
Primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineață este să desenez. Pentru mine este o formă de journaling, dacă vrei. Nu-mi propun niciodată să desenez ceva anume, de cele mai multe ori, rezultatul mă surprinde și pe mine.
Cum îți păstrezi optimismul
Mă uit la Drag Race (US și Franța) și la The Graham Norton Show.
Rolul de creator și responsabilitățile lui
Pe de o parte, cuvântul 'responsabilitate' vine la pachet cu o notă de vinovăție și cu o cerință subtilă pentru ceva. Societatea, inclusiv familia, pun oricum atâta presiune pe noi, încât nu știu cât mai ajută o astfel de mentalitate. E ok să faci ce vrei tu, nu ce vrea societatea.
Cred că este vorba mai degrabă de o alegere personală sau, mai degrabă, de o oportunitate care s-ar putea să nu existe mereu. Unul dintre rolurile creatorului este de a genera discuții, de a contesta credințe stabilite, educa și ajuta la transformarea gândirii privitorului – cu alte cuvinte, de a fi observatori ai societății, comentând subiecte umanitare, geopolitice etc. Totodată, în contextul actual atât de copleșitor, întotdeauna o să fie loc de o imagine sau o melodie care inspiră la calm sau voie bună. Diversitatea e sănătoasă, e nevoie de un oarece echilibru pentru a funcționa și a merge mai departe.
Cred mai degrabă că e important să nu fii neutru, și să-ți folosești vocea în a adresa nedreptățile din jur, indiferent de munca ta.
Pentru că fie că îl conștientizăm sau nu, rolul de creator este în fiecare. Banii, de exemplu sunt o resursă, de care creatorul român nu prea dispune, dar care poate schimba realitatea multor ONG-uri - de la publicații de jurnalism independent, absolut vitale în acest moment, la femei care trăiesc cu violența domestică, la copii nevoiași, la construcția de adăposturi pentru animale, spitale, orfelinate, case de bătrâni și multe altele. Așa că dacă îți permiți să bei săptămânal cafea la concept store-uri, să pleci în vacanțe anuale pe alte continente, city break-uri, să achizitionezi frecvent obiecte de lux (mașini, avioane, yachturi, haine, șamd), atunci e important să înțelegi că ai privilegiul de a crea o realitate mai bună pentru cei din jur.
Care e puterea artei în 2026
Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai digitală, mulți dintre noi tânjim după conexiune, textură, chiar și atingere umană. Cred că de aceea a crescut atât de mult interesul în ultimii ani în activități precum tricotat, țesut sau lucrul cu ceramica. Arta are puterea de a ne reaminti că există confort și sens în piese care reflectă timp, muncă și intenție.
Planurile cu Mozaic
Să continui să experimentez cu cât mai multe tipuri de fire, unelte, dar și tehnici, în feluri noi și surprinzătoare.
Oportunități la început de 2026
Noiembrie și decembrie sunt o perioadă destul de plină pentru Mozaic, așa că am petrecut luna ianuarie hibernând :) am desenat, am dat cu lopata zăpada din curte, am terminat două comenzi venite în decembrie și am început ultimul sezon de Drag Race. Și încet-încet mă întorc la treabă.
