![[România care ne place] Sebastian Lüba: Structural, avem suflet bun. Doar că încă ne mai dorim “să moară capra vecinului”](https://media.iqads.ro/2026/04/cover-sebastian-luba-cover-850.jpg?v=202604071159)
Suntem țara glumelor cu Bulă și a bulelor sociale pe care, fie că vrem, fie că nu, ni le construim ca să servească, printre altele, drept fortărețe. Nicio societate nu e perfectă și nici că va fi vreodată, dar avem dreptul ne apărăm dreptul de a ne fi bine. Cum altfel, dacă nu înconjurându-ne de oameni care ne seamănă în gândire și care ne fac să ne simțim acasă?
Și pentru Sebastian Lüba, Head of Digital Strategy and Product Integration Dare Digital, România e acasă datorită prietenilor, dar și datorită oamenilor pe care îi întâlnește profesional, oameni care demonstrează cât de mult potențial de inovație, de creștere și de bine avem ca popor. La capitolul inteligență emoțională mai avem mult de lucru, iar caracteristicile care ne țin în loc, de cele mai multe ori, sunt răutatea, egocentrismul și invidia. Dar în esență suntem oameni buni, o arătăm vizitatorilor străini, ne-o arătăm apropiaților și, când și când, o arătăm indiferent de receptori.
Poate că am uitat cât de mișto e să fii un om bun, dar România încă e țara care ne dă spațiu să ne redresăm; e un fel de Morpheus, care ne-a întins cele două pastile: una ne face să căutăm binele în altă parte, iar cealaltă, să ni-l facem singuri aici.
Despre motivele pentru care încă îi place România, dar și despre cele care îi cer prea multă răbdare, ne povestește Sebastian mai jos:
Ce te leagă de România
Mă leagă două lucruri: oamenii apropiați și potențialul din jurul meu.
Primul e ușor de intuit, vorbim de prieteni și în general de oamenii apropiați.
În cazul celui de-al doilea, sunt absolut convins că există extrem de mult potențial în jurul meu. De la colegi și profesioniștii din toate industriile care au crescut și s-au format aici. Iar un plus, din punctul meu de vedere, sunt generațiile care vin din urmă. Și care sunt însetate de informație, de cunoaștere. Și zic eu că am ajuns în punctul în care să le pot antrena inspirația și să le ofer din experiența acumulată.
Cu bune și cu rele, cum te-a format?
Știm cu toții analogia pe care o fac cei care dau de carnet și spun că dacă faci școala pe o Dacie, vei ști să conduci orice mașină. Cam așa și cu copilăriile din fostul bloc comunist. Un avantaj major l-a avut totuși și apariția internetului. Era foame de cunoaștere, de informare. Iar anii ’90, chiar dacă au fost grei din multe puncte de vedere, au permis, celor ce și-au dorit, să evolueze.
Convenția de a fi român
Structural, avem suflet bun. Doar că încă ne mai dorim “să moară capra vecinului”, iar la inteligență emoțională și acceptare a orice e ieșit din “norme”, mai avem mult de lucru.
Cum e viața ta aici
Familiaritate. Și cred că ăsta e un răspuns pe care îl poate da oricine aparține unei comunități. Sper că nu vă așteptați la un răspuns precum “perfecțiune”, “susținere” sau “evoluție”.
Ce a însemnat să te naști în România
E greu să evaluez niște consecințe asupra cărora nu am avut niciun cuvânt de spus. Dacă voiam să intru într-un joc pe un nivel de dificultate mai ridicat, probabil aș fi ales România sau ceva din zona asta georgrafică. Știu, știu, există și nivele mai hardcore decât atât, dar sunt împăcat cu blocurile gri de București.
Scenarii alternative?
Cred că mi-a înmugurit gândul ăsta cândva. Dar sunt statornic de fel, mă atașez de locuri și rămân.
Ce îți (mai place) în România
Sincer, nici nu am descoperit toată România și nu cred că voi ajunge să o fac vreodată. Sigur are multe să îmi ofere, cum la rândul meu am și eu (taxe).
În acest moment, România mea sunt oamenii. Și nu doar românii.
Ce îți place cel mai puțin
De ce mergem acolo, mergeau așa bine întrebările? Mă voi raporta tot la oameni. Cel mai mult îmi displac răutatea, egocentrismul și invidia. Și tot ce ai apoi rezultă din ele. Iar cea mai multă frustrare e că în țărișoara asta sunt prea multe unelte să le duci pe cele trei mai departe, să le evoluezi.
România: ce îți oferă, ce îți cere, ce îi dai tu
Îmi oferă spațiu să mă desfășor.
Îmi cere răbdare, multă răbdare. Slavă cerului că am din belșug.
Fără să-mi ceară, îi dau atenție.
Omul face locul sau locul face omul
Cu siguranță “omul face locul”. Doar că omul e influențabil și mai închide ochii, mai lasă de la el.
Cum vezi România în prezent
Consider că România din bula mea e sănătoasă, caută să evolueaze, să se perfecționeze. De alte bule nu vreau să mă pronunț în necunoștință de cauză.
Aici: creștem sau doar ne adaptăm?
Consider că răspunsul e undeva la mijloc. Și cred că unele bule cresc, altele stagnează, pun mai mult preț pe adaptare. Iar dacă stau să mă gândesc mai bine, nu cred că există creștere fără un prim pas de adaptare.
O Românie perfectă?
Aș fi mai mult decât fericit dacă bula mea ar fi bula care definește România. Și parte din oamenii care au evoluat odată cu mine au ajuns chiar în poziții care să conteze. Kudos, bula mea!
Speranța și libertatea: definiții
Speranța nu e diferită de la teritoriu la teritoriu. E ce ne ține în viață și ne motivează oriunde am fi. Iar parte din libertate e și că scriu aceste cuvinte acum, iar cineva le va și citi la un moment dat. Persoane mișto, răbdătoare, că deja am trecut mult peste attention span-ul unui utilizator modern de internet.
O schimbare fundamentală
Sunt un millennial in my early 40s. Iar răspunsul e doar unul: momentul în care am început să mă uit la mine. Care a coincis cu momentul în care am început să iau terapia în serios și să lucrez inclusiv la inteligența emoțională. Mergeți la psiholog!
Ce îți dă încredere
O să combin două răspunsuri anterioare: bula mea și cu mine.
Ce te face să te îndoiești
Tot la comportamente umane se reduce și acest răspuns. Multă vreme am crezut (pe bună dreptate) că sunt naiv, iar asta mi-a cam dat la temelie.
Cum forțezi optimismul
Am ieșit și voi ieși în stradă de fiecare data când simt că îmi sunt înșelate valorile. Donez lunar către publicații de investigație și către ONG-uri. Am lucrat la numeroase campanii în care am crezut și o voi face în continuare (btw dacă aveți nevoie de mine, aici sunt).
Ghid personal de supraviețuire
Capitolul “Fii bine cu tine” din cartea fiecăruia. Bonus: se aplică nu doar la România.
Ce te face să te simți acasă
(Primul lucru pe care l-am scris, crezând că vorbim de România: Uber 120 de lei de la aeroport.)
Jokes aside, pentru mine “să mă simt acasă” e unul dintre țelurile în viață. “Acasă” te încarci, te bucuri, te întorci, construiești, împarți, zâmbești, crești, iubești, e sanctuarul fiecăruia. Iar pentru ca un loc să primească această titulatură, liniștea și siguranța sunt cele mai importante atribute care ar trebui bifate.
De ce ai invita străini aici și unde i-ai duce
Sunt bucureștean și probabil că traseul mă va trăda:
“Azi mergem în Obor să băgăm niște mici (bine că nu ești vegan) și să vezi cum arată gentrificarea la români. Apoi o luăm la pas pe Calea Moșilor spre Carol, ajungem la Armenească și continuăm pe la Universitate. Până să ajung să îți povestesc despre însemnătatea istorică a aglomeratei intersecții, vei fi deja confuz de stilurile arhitecturale pe care le-ai văzut într-o plimbare de 20 de minute. Continuăm în jos, spre Cișmigiu, bem o bere (sau, mă rog, fiecare ce vrea) la Păuni și ne întoarcem spre Romană și mai încolo îi dăm spre Herăstrău. Pe drum mai avem unde zăbovi, stai liniștit. Nu, lasă Casa Poporului și Catedrala aia nouă. Le vezi pe net. Ah, și mâine la 9 avem tren spre Brașov. Fără mic dejun, băgăm un mec din gară.”
Știu că de mic ai vrut să ajungi în România, hai să experimentezi shaorma cu de toate, și la propriu și la figurat.
Dacă ai pleca mâine, de ce ți-ar fi dor
Cu siguranță de persoanele apropiate. Trec constant pe lângă un graffity pe un perete de biserică: Oamenii se transformă în dor. It always gives me the chills.
De ce rămâi?
Cred că nu sunt încă destul de ballsy să încep o aventură de unul singur. Dar never say never.
O imagine pentru România (ta)
Nu e paid partnership, nu îl cunosc, dar Lucian Prună cred că a reușit să ilustreze o imagine reală a vieții aici.
Pictură în ulei de Lucian Prună
