Sociolog, publicitar, bucătar, și, de câțiva ani, pictor full-time. Deniz Constantin, implicat politic prin lucrările sale, care abordează teme precum fascismul sau genocidul, e de părere că în artă, dacă alegi să taci, ești complice. Cu o astfel de instalație va participa la RAD Art Fair, târg ce debutează pe 16 aprilie. "UR(N)A Suveranistă" este prima lui instalație, o supriză jucăușă în forma unei cutii pline de unfortune cookies.
"Dacă nu era toată nebunia asta aș fi pictat "flori, fete și băieți", aș fi pictat nuduri și vaze și peisaje și scene cotidiene de iubire. Mai reușesc, din când în când, să strecor o astfel de lucrare printre cele provenite din anxietate, și aș vrea să cresc numărul lor, dar atrocitățile zilnice nu mă lasă", spune Deniz.
Sfatul lui pentru cei care speră să trăiască din artă este să-și ia un job serios sau măcar să învețe să folosească AI-ul. Arta nu te susține, ba, mai mult, consumă bani, spune Deniz. Vrea să picteze despre adevăr, dar este și o descărcare emoțională. Ar picta mai mult fotbal și iubire, dar fascismul și alte tragedii nu-i dau pace. Despre lumea din jur, rolul artei și gândurile din spatele tablourilor lui Deniz, mai jos.
Cum ar începe un ghid de supraviețuire al unui artist în România în 2026
Îmi aduc aminte, prin 2024 eram la Frankfurt și încă nu lucram cu un galerist (acum lucrez cu Dan Popescu). Încercam să intru și eu la o galerie și am găsit una mai micuță, dar cu lucrări bunicele. Galeristul, după ce i-am înmânat cartea mea, mi-a spus: "ai și niște lucrări puternice acolo, dar apucă-te de programare. Asta nu mai e o epocă pentru artă autentică". Omul era acru și avea motivele lui: colecționarii potenți financiar, spunea el, caută numai "semnături", cei mai puțin bogați ori nu se pricep ori le e frică să mai investească în artă, târgurile au devenit comerciale și totul este din vina guvernului care din anii 80 nu mai făcuse ceva coerent pentru cultură.
Atunci mi-am zis că nu am cum să mă las de artă și nici nu m-am lăsat în pofida sfaturilor acestui om acru. Azi, văd că el nu încerca să fie malițios, să supraviețuiești din artă alone, este aproape imposibil. Sfatul meu, în epoca noastră ar fi să învățați medicină, avocatură sau finanțe și să va împrieteniți cu AI-ul cât se poate de bine și să faceți artă că hobby. Într-un interviu anterior pentru IQads, v-am zis că AI-ul este o mortăciune, dar m-am referit numai la capacitatea lui de a fi autentic în artă (pentru că este o contradicție, ca mașină, fără biografie, drame și trăiri, să contezi ca artist), dar nu și la capacitatea lui de a face munca noastră mai ușoară.
Banii nu se fac ușor în nicio meserie, dar din artă aproape că nu se fac deloc, doar se consumă. Deci: get a job, choose life, ca în Trainspotting. Eu din fericire nu sunt în această situație pentru că trăiesc din alte surse, dacă aș trăi din artă probabil că aș deveni agresiv sau nu aș supraviețui deloc.
Cum stai cu creativitatea în această perioada nebună
Sunt creativ, stau binișor. Dialogul cu cei dinaintea mea (Picasso, Matisse) nu se termină, iar zilele prezente dacă nu mă paralizează (precum ultimatumul lui Trump dat Iranului care se va consuma în timp ce eu scriu aceste rânduri), atunci mă înfurie, deci mă inspiră.
Inspirația
Debilul Trump, gencoidarul Netanyahu, criminalul Putin, impostorul Georgescu, fascismul în genere, mă înfurie și nu mă pot opri din a îl denunța, chiar dacă sunt conștient că dacă va ne va acapara și pe noi, voi avea de suferit personal de pe urma asta.
Ce expui la RAD Art Fair
Expun "UR(N)A Suveranistă", prima mea instalație, după ce anul trecut am expus scuturile antifasciste cu care am ieșit la demonstrația pro-Europa. Instalația este o continuare a protestului împotriva așa zisului suveranism împotriva căruia am protestat anul trecut. Este o supriză jucăușă, unde încerc să amestec ludicul cu amarul, nu neapărat în stil românesc, dar în stil de bâlci, de circ. Mergeți să o vedeți, sunt instrucțiuni acolo, și interacționați cu ea, e o instalație interactivă.
E mostly despre perlele lui Georgescu, unele amuzante, altele alarmante, cât și despre consecințele spuselor lui, oglindite în fanii săi. Este o cutie plină de unfortune cookies, în loc de "fortune cookies", dar nu ai cum să nu te prinzi și singur, mai ales dacă interacționezi mai mult cu instalația.
C. Georgescu
Mi s-a părut ireal personajul când a apărut pe scena politicii, apoi am înțeles că este un fenomen aliniat la fascismul de pretutindeni, mai ales că el se manifestă deja în Ungaria (în timp ce scriu eu încă nu au avut loc alegerile decisive pentru Orban), în Israel (stat devenit genocidar), în Rusia lui Putin (agresorul Ucrainei, și al dreptului internațional), și cu voia publicației voastre și în USA, unde ICE a executat oameni nevinovați "în broad daylight", unde Trump pare că poartă un război religios alături de Israel.
În plus, eu am avut niște experiențe nefaste cu fasciști pe o insulă din Thailanda, înainte ca ei să devină mainstream, am fost educat în sistemul de învățământ german în care ni s-a atras atenția asupra pericolului nazist, deci sunt deosebit de sensibilizat asupra acestei teme. Călin Georgescu, venit pe acest fundal, mi s-a părut cel mai mare pericol pentru România.
Arta & politica
Dacă nu era toată nebunia asta aș fi pictat "flori, fete și băieți", aș fi pictat nuduri și vaze și peisaje și scene cotidiene de iubire. Mai reușesc, din când în când, să strecor o astfel de lucrare printre cele provenite din anxietate, și aș vrea să cresc numărul lor, dar atrocitățile zilnice nu mă lasă.
Responsabilitatea artistului
Cred că tăcerea te face complice. Punct.
Cum percepeai la început rolul tău de artist. Cum îl percepi acum
La început făceam chestia asta tot ca să mă descarc, dar mai mult o făceam că să mă simt bine (în Covid, când am început) și să mă dau mare. Azi, o văd că pe o responsabilitate aproape, să nu uităm pe ce lume ne aflăm, și chiar dacă eu trăiesc în privilegiu, să nu uit că alții nu o fac, și să pictez despre ce mi se pare adevărul incontestabil al lucrurilor, să trag un semnal de alarmă, chiar dacă în fond o fac tot dintr-un resort egoist, că să mă descarc.
Ce s-a schimbat odată cu experiența
Am ajuns să știu și ce va avea succes la public și la colecționari, și am ajuns la concluzia că nu fac artă pentru ei. O fac pentru mine, again, un lux pe care puțini și-l pot permite.
Familia
Sunt proaspăt căsătorit, da. E mai confortabil să fii căsătorit, nu mai stai să faci dating ceea ce e obositor. Până la urmă energia pe care o pot canaliza în artă e aceeași, dar ceva a devenit mai comod. Dacă nu era război și toată nebunia, o pictam mai mult pe Raluca :)
Spuneai că ai vrea să pictezi mai mult despre iubire și fotbal. Pe cine ai picta din echipa națională?
Lui Mircea Lucescu, care a murit cu 20 de minute înainte ca eu să scriu aceste rânduri. Pentru că a fost un exemplu de excelență. Apoi, îmi place Mitriță, îmi place că e mic de statură și cum sună numele său :)
Rolul unui pictor în societate
Angajat sau deloc. S-a cam spus totul în pictură și mi se pare o crimă tu să stai să pictezi în timp ce în jur să întâmplă crime.
Cât și ce poate schimba arta
Arta nu poate schimba nimic. Maxim, e utilă prin faptul că cineva va zice: da frate, dacă e să fiu sincer, simt și eu asta despre cutare sau cutare subiect. De la preocupare la acțiune, mai sunt câțiva pași, pe care arta nu îi poate declanșa, dar fiecare în fond are o conștiință și un raport cu sine, so... e rolul fiecăruia să trăiască cât mai bine și cât mai demn.
De exemplu, dacă toți ne punem de acord că Netanyahu e un lider genocidar, măcar avem aceeași interpretare asupra lucrurilor, știi ce zic? De aici nu poate schimba nimic, dar măcar știm să nu fim complice și să nu girăm simbolic sau mai grav: altfel (financiar, logistic, afectiv) niște indivizi care fac rău, indiferent că le punem label sau nu.
Ce te îngrijorează cel mai tare când te uiți la lumea din jur
Mă îngrijorează multe, mai ales faptul că anumite aspecte neplăcute din istorie se pot repeta. Mă îngrijorează cum foarte mulți oameni au căzut pradă unui attention span de 5 minute și inculturii, mă îngrijorează că nu mai e cool să fii moral, educat, blând. Mă îngrijorează Trump, care în timp ce scriu eu rândurile astea va opera sau nu, un atac devastator asupra altei țări, care for better or for worse este încă suverană (Iranul). Mă îngrijorează și lipsa mea de putere, pentru că într-adevăr în afară de artă nu am ce să fac despre ceea ce mă îngrijorează.
