![[România care ne place] Rodica Săvulescu: Am experimentat destul de mult încât să conștientizez că peste tot regăsești plusuri și minusuri, doar că diferă formele de manifestare](https://media.iqads.ro/2026/04/cover-rodica-savulescu-cover-850.jpg?v=202604150959)
Știți senzația aia de dor inconfortabil când suntem în ultimele zile de concediu, în altă țară, și abia așteptăm să ajungem acasă? Dorul ăsta trădează faptul că acasă ne place cel mai mult, chiar dacă acasă e România noastră cea de toate zilele și belelele. Binele și răul care conturează țara asta fac parte din noi, într-un fel sau altul, dar Rodica Săvulescu, artistă multidisciplinară, pasionată de tema memoriei și a sustenabilității, crede că, la cât de în continuă redefinire este România, nu prea avem de ce să ne însușim o anumită identitate națională. Plus de asta, avem atât de multe influențe multiculturale - unii dintre noi crescând cu ele - încât cine mai știe ce înseamnă să fii român azi? Dar oare contează?
Cred că mai important este cum ne definesc lucrurile pe care le facem, oamenii cu care ne înconjurăm, lucrurile care ne plac - și pe care le ajutăm să crească sau să rămână la fel de mișto - și lucrurile care nu ne plac - și pe care nu le ignorăm, ci le transformăm în ceva mai bun (sau îi susținem pe cei care fac deja asta). România de azi este un fel de joc de țară-țară-vrem-ostași, unde ostașii de care avem nevoie sunt oamenii dispuși să lupte pentru schimbarea din rău în bine și din bine pentru câțiva în bine pentru toată lumea.
