Poezie și medicină, două domenii care nu se intersectează prea des. Cătălina Ceaușescu este rezidentă în chirurgie toracică la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu”, a urmat UMF Carol Davila și scrie poezie.
A debutat recent cu volumul „Ca după o extracție reușită de corp”, apărut în aprilie la Editura Tracus Arte. Titlul sună ca un moment medical și ca o eliberare în același timp, ceea ce probabil și este. O carte despre corp ca teritoriu, despre ce înseamnă să fii prezent în propriul corp, când meseria ta e să intri în corpul altcuiva.
Cum este intersecția dintre cele două dimensiuni, când scrie, cum își antrenează reziliența, povestește Cătălina în rândurile ce urmează:
De unde a venit titlul volumului
A venit la Conferința Națională de Bronhologie Intervențională, în toamna lui 2025, când am participat la o activitate hands-on de extragere de corp străin pe simulator. Satisfacția lucrului bine făcut m-a surprins notând felul în care mă simt bine, ca după o extracție reușită de corp.
Unde se întâlnește medicina cu poezia
În spitalele în care am intrat, am găsit multă poezie de stare, gesturi precise pe care am vrut să le fac ale mele, povești de viață impresionante atât la pacienți, cât și la colegi sau superiori. Am fost inspirată, formată, motivată în feluri greu de înțeles pentru mine, am simțit toată gama de sentimente și, pentru a-mi păstra rigurozitatea profesională, a trebuit să le notez. Recent, am văzut filmul Perfect Days, al lui Wim Wenders și Takuma Takasaki. Într-unul dintre puținele dialoguri, personajele vorbeau despre lumi diferite prezente în lumea aceasta. Unele comunică, altele nu. Și ca să îți răspund la întrebare, pot spune că și eu poate trăiesc în două lumi diferite: cea medicală și cea poetică, iar felul în care pășesc prin ele creează comunicare.
Legătura cu Mina Decu și Răzvan Cosmin Țupa
Mina mi-a dat structură și moduri diferite de a-mi citi textele, m-a încurajat să scriu, când numai la asta nu-mi stătea gândul.
Răzvan a fost în lecturile mele de când eram în liceu. În pauzele de studiu, luam mașina tatălui meu și ascultam pe dealurile din Ștefănești poeziile lui dintr-un CD venit cu volumul „Corpuri românești” de la Editura Cartea Românească. Apoi ni s-au mai intersectat drumurile pe la evenimente literare, m-am bucurat să fiu într-un atelier de performance poetic alături de el și asta mi-a dat curaj.
Începutul
Prima poezie a fost scrisă în clasa a doua, într-o oră petrecută cu doamna bibliotecară de la Școala numărul 6. Tot dumneaei mi-a spus că aș fi mai talentată la proză decât la poezie și o perioadă lungă n-am mai scris, până prin liceu. Atunci mergeam frecvent la cenaclul literar de la Casa Sindicatelor, ținut de domnul profesor Marin Ioniță. Dumnealui ne oferea un cadru în care puteam analiza critic textele personale și le publica în pagina de cultură a unui ziar local. Îmi vedeam colegii de cenaclu cu volume de Gabriel Garcia Marquez și Vladimir Nabokov și asta m-a împins mai mult spre lectură. Și, desigur, nu pot să uit de ceainăria-librărie „La librărie, Mon Cher”, unde, printre cești de ceai și discuții cu prietenii, descopeream cărți de toate felurile.
Cele două dimensiuni: presiune, intersecție?
Cred că cele două nu au legătură. Halatul îmi oferă identitatea de medic, mindsetul, stilul de a rezolva probleme, de a comunica și a de a fi aproape de celălalt. Poezia e ceea ce fac în timpul meu, când nu sunt medic. Mult timp a fost modul meu de a mă detașa, de a ventila, de a spune ceea ce nu pot când port mască în mediul profesional. Acum simt că cele două funcționează independent, fără să se contrazică, fără să fie în competiție una cu cealaltă.
Cum ai gândit volumul de debut
În mare parte poemele sunt ordonate cronologic, în funcție de călătoria mea. Desigur, există rupturi, în care vin texte scrise în urmă cu câțiva ani, pentru a oferi spațiu, alternanțe între rolurile de medic și persoana aceasta care se străduiește să se conțină, teme diverse abordate pe flux al conștiinței. Mi-am dorit să fie un sneak peek care pune accentul pe a fi uman într-o lume care îți cere să fii mai mult decât atât sau cu totul altceva.
Scrisul după gardă
Nu pot să mă plâng de gărzi sau de presiunea rezidențiatului. Ca să devii, în prima fază faci ceea ce ți se cere. Oboseala vine în timp poate, când ceri mai mult de la tine și vrei să ajungi mai repede la următoarea etapă uitând că reziliența este aproape totul în meseria aceasta. Fiecare poem poartă urmele unor momente peste care mi-a fost destul de dificil să trec. De reținut este că au fost momente. De reținut este faptul că au trecut. Undeva, cumva, s-au transformat în poezie. Când ieșeam în oraș cu Mina, îi povesteam despre zilele mele și ea mă punea să scriu.
Ce urmează
După o reușită urmează odihnă și liniște, o perioadă de recuperare. Apoi revenirea la muncă și următorul ciclu. În prezent mă străduiesc să învăț pentru examenul de specialitate și să lucrez pentru finalizarea doctoratului. Cât despre scris, las experiența de viață să mă conducă, urmează maternitatea, schimbările în dinamica lucrurilor, un nou loc de muncă în calitate de medic specialist și construcții în direcțiile acestea.
