[Designeri români] Maria Jovrea: Nu îmi place să știu prea mult din ce se întâmplă în lumea modei, asta îmi oferă o libertate foarte mare în procesul necontaminat de creație, mă lasă să nu caut ceva dinafară ci să iau din mine, din ce am deja

Maria Jovrea este una dintre vocile emergente interesante ale designului românesc, este sensibilă, curajoasă și conectată la teme actuale precum reciclarea, identitatea și feminitatea contemporană. Pentru ea, sustenabilitatea nu este trend, ci însăși structura brandului său și o parte esențială a procesului creativ: valorifică materiale vintage pentru calitatea lor superioară, reutilizează inclusiv detalii precum căptușelile sacourilor vechi, transformă resturile textile în obiecte noi și mizează pe piese unicat, construite în opoziție cu producția de serie.

Estetica Mariei se conturează prin piese deconstruite și layered, corsete și siluete sculpturale, reinterpretări ale denimului vintage, accente punk, un contrast expresiv între vulnerabilitate și forță, toate susținute de o producție responsabilă, realizată în serii mici.

A început să creeze haine de la 14 ani, schița în colțurile caietelor de școală piese vestimentare care îi dădeau sentimentul de libertate și croia acasă. A stricat multe materiale și a continuat să experiementeze până a ajuns să lucreze într-o fabrică din Italia, unde a învățat mai multe despre proces.

Maria Jovrea a studiat la University of West London, unde a obținut diploma de licență și, odată cu aceasta, premiul pentru cel mai bun designer vestimentar al anului. Revenirea în România a coincis cu dezvoltarea propriului brand, construit treptat în jurul ideii de autenticitate și expresie personală.

Vorbim cu ea, în cele ce urmează, despre creație, sustenabilitate, inspirație și haine cu personalitate.

Etape formatoare din parcursul tău

Am început să creez haine de când am realizat că pot să aleg să fac ceea ce vreau și ce îmi place in viitorul meu, asta fiind la 14 ani. Am început să desenez în colțurile caietelor de la școală schițe de haine, piese care cu puțin curaj aș reuși să le port, piese care îmi dădeau un sentiment cum nimic și nimeni până atunci nu mi-a oferit. Și am tot desenat până când am înțeles că sentimentul se numește - libertate. Mulți zic că am asta în sânge, având bunic croitor și aleatoriu am inspirat-o pe mama să fie croitoreasă când i-am șters de praf și uleiat mașinile de cusut vechi. Am început prin a strica foarte multe materiale, unele primite, altele luate fara să întreb dacă am voie pentru că dorința de a crea era mai mare decât frica de fi certată. Am tot continuat să stric materiale până când am ajuns la 19 ani la o fabrica de producție de haine în Italia. Acolo am învățat ce înseamnă tipar, ce înseamnă cusătură la milimetru, în mai puține cuvinte locul acela mi-a oferit partea technica a procesului. Locul unde am muncit timp de 1 an si câteva luni avea contracte cu case de modă mari, de exmplu Salvatore Ferragamo, Ermanno Scervino, Burberry și multe altele. 

După asta m-am întors în România și am pus stăpânire din nou pe mașinile de cusut ale mamei si timp de 1 an și ceva am tot făcut rochițe la comandă de majorate si banchete pentru fetele din oraș. Nu a durat mult pentru că eu în tot acest timp căutam o modalitate sa mă înscriu la o facultate de design vestimentar, dar era tot amânată din cauză că aveam nevoie de muncă sa îmi strâng bani pentru asta. Câteodată doar intenția contează, intenția să ajung la studii era atât de mare încât am aflat de oportunitatea de a aplica la facultate în Londra cu un mic ajutor de la stat și asa am și facut, în mai putin de 2 luni eram cu portofoliul trimis și acceptată la West London University. Au fost 3 ani frumoși printre care am început încet sa îmi creez propria colecție de haine, pe lângă munca dintr-un magazin de ochelari - eram în perioada cand 5 ore de somn pe noapte mă duceau departe. Au trecut așa 2 ani, apoi al 3-lea an de facultate am primit oportunitatea să lucrez la o casă de producție de haine, iarăși pentru branduri foarte renumite, dar de data asta erau mai mult rochițe, Roland Mouret era unul dintre clienții noștri cei mai loiali, am cusut corsete 2 ani de zile pentru creațiile lui.

La sfârșitul facultății am primit premiul de cel mai bun designer vestimentar al anului, si cu asta am continuat și munca în producție unde mi-am îmbogățit cu mult mai mult cunoștințele în ceea ce e partea tehnică a hainelor. Cele 5 ore de somn pe noapte nu m-au dus departe ci doar la un burnout incredibil încât am decis sa iau o pauză și să călătoresc, timp de 2 ani nu am mai pus mâna pe nici un material și nici o mașină de cusut, nici măcar o schiță nu mai voiam să fac. În acesti 3 ani m-am ocupat de design grafic, ilustrații și alte tipuri de muncă freelance în timp ce călătoream. Apoi se dă să primesc de ziua mea o mașină de cusut casnică și asa am reînceput să creez, dar de data asta cu materiale reciclate din piese vechi. După puțin timp am reusit să îmi deschid atelierul/magazin în centrul Cluj-Napoca, unde și azi fac exact ce am știut de la 14 ani că vreau să fac.

Prima piesă pe care ai creat-o

Prima piesă vestimentară a fost o fustă incredibil de greșită, doar viziunea era bună. Avea un brâu lat de vreo 10cm (prin 2010 era pe post de curea gen), lungă până să atingă pământul cu drapaje pe ambele părți luată din față și prinsă în fermoarul de la spate. Am purtat-o foarte mult timp și așa cu fermoarul strâmb, construcția era ca făcută de o fată de 14 ani care nu voia sa audă de reguli. Doar cu o schiță am rămas, poze nu am.

Piesa creată de tine pe care ai purta-o oricând

O piesa care aș purta oricând sunt gecile care le fac de un an doar. Sunt fel și fel de combinații de sacouri vechi de lână și dantele, unele chiar dantele, altele luate din perdele sau fețe de masă vechi, unele cu povești cunoscute, altele din SH-uri cu povești necunoscute. Piesele astea mă încânta așa mult pentru că sunt extraordinar de versatile, au lungimea tăiată cât până sub talie care îți oferă un sentiment de siguranță (daca ești femeie înțelegi la ce mă refer), șnururile care curg lungi din față pot fi folosite în multe moduri ca să încheie sau nu geaca. Tiparul mânecilor e luat de la o geaca făcută de mine acum 10 ani care era un bomber jacket, și toate astea sunt tăiate din bucăți de sacouri de lână cărora le-am păstrat buzunarele și detaliile nasturillor de la mânecile originale. Peste toate astea mai vine o vestă foarte versatilă și asta cu atâtea snururi încât poți să o legi și să o combini în nenumărate feluri. O port oricând, pentru a merge la o nuntă, sau în parc cu fetele sau la concerte, oriunde. 

Cine ți-au fost mentori în formarea ca designer și în coagularea unui stil

Nu pot să zic că am avut un mentor care să mă inspire prin procesul și viața lor până acum, dar asta am simțit față de artiști care din pacate nu am ajuns niciodată să cunosc personal, designeri ca și Alexander McQueen, Yohji Yamamotto, artiști ca si Chiharu Shiota, Francis Bacon, Hieronymus Bosch, scriitori ca Olga Tokarczuk, Donna Tartt și multe alte genii aritstice care simt că prin creațiile lor m-au ghidat.

Cele mai importante învătățuri de până acum

Răbdare - să am încredere în proces - asta cred că mi-a fost cea mai complicată pentru că aveam (și câteodată încă se mai întâmplă) impresia că sunt în urmă, că trebuia să fac mai mult, că nu e îndeajuns, că nu am vocea destul de clară etc etc. Am reușit să trec peste asta amintindu-mi de unde vin, câte am facut, și de ce am început, plus că îmi amintesc de fiecare dată că aș face asta orice ar fii, oriunde. Observația asta mă pune din nou pe calea mea de fiecare dată. 

Balanță, încă una foarte importantă. Să știu să zic stop, să inchid la 7, merg acasă să mănânc o supă și să îmi citesc cartea.

Ce te inspiră în creație

Ce mă inspiră… mă inspiră să stau în liniște să mă ascult. Nu îmi place să știu prea mult din ce se întâmplă în lumea modei, asta îmi oferă o libertate foarte mare în procesul necontaminat de creație, mă lasă să nu caut ceva dinafară ci să iau din mine, din ce am deja. Așa și iau din haina care e în fața mea, să văd în ce forme ar vrea sa fie tăiată, ce ar putea deveni. Îmi place provocarea pe care mi-o dă o haină veche deteriorată, pe unde pot să tai să evit defectul? 

Încerc din asta să fac piese care sunt cele care îți aduc cel mai mult comfort, să fie cele după care te uiți în dulap, să fie piese atât de purtate încât îți zici “Oare e ciudat că iarăși ies cu asta?”. Și nu în sensul de simplitate, ceva ce te pierde in mulțime, ci în sensul de - cade unde și cum trebuie, materialul e calitativ, rămâne încă pentru câteva generații, și culorile sunt ale tale. 

Nu pot să zic că am un interes anume pentru inspirație, tot ce mă atrage e inspirație - călătoritul, culorile, cărțile, filmele, tot ce îmi oferă sentimentul de libertate și tot ce îmi satisface curiozitatea de a descoperi lucruri noi, astea toate se transformă în haine.

Rutina ta de creație

Nu cred că am o rutină de creație, doar încerc să am o balanță în disciplina și libertate. Am momente când totul curge mult mai lin, cu idei și inspirație care par infinite, atunci le pun pe hârtie, și le păstrez pentru momentele (eu le numesc “robot days”) când parcă orice schiță nu se leagă de ce aș vrea să spun, atunci sunt momentele când acționez pe schițele creative. Nu îmi impun colecții după colecții, lucrul acesta nu mi se pare sustanabil și normal. Dar când e să încep un drop nou încep tot timpul de la piesa mea preferată din dropul precendent si de acolo dezvolt alte și alte stiluri. 

Pauzele mă reinspiră, închid atelierul când simt că nu e o zi buna, merg în parc cu o carte și citesc până când uit și ce job am.

Ultimele tale colecții

În procesul de inspirație pentru mine orice piesă este destul de personală cu ceea ce sunt în momentul care o fac, nu pot să zic că am procesul clasic de a trage detalii din natură sau un anumit artist etc etc. Colecțiile pe care le fac (sau drops) din ce am observat de-a lungul anilor e că în perioada iernii sunt culori mai reci, gri-uri, albastru, negru și alb, și cum se apropie vara încep să devină combinații de culori mai calde. În ultimele colecții am pus accent pe straturi - cât de multe piese pot să conțină 1 piesă? În câte feluri poate fi purtată o haină?

Super puterea hainelor create de tine

Aș vrea să cred că e curajul de a-ți da o șansă să încerci ceva nou, curajul de a-ți găsi propria voce prin ce îmbraci. Aș vrea să cred că asta e super puterea hainelor pe care le fac, le oferă încredere, curaj, unicitate celor care le îmbracă.

Din ce materiale creezi și cât contează sustenabilitatea

Partea sustenabilă a devenit extrem de importantă în procesul de creație, simt că orice magazin de materiale nu s-ar putea compara cu calitatea materialelor pe care le găsesc în piesele vintage, chiar și pentru căptușeala păstrez de multe ori căptușeala de la sacourile vechi. Resturile de materiale le adun și din ele fac fotolii mari pe care am început să dau și la prieteni că sunt chiar foarte comfortabile și mult mai stabile decât cele facute din biluțele de polistiren. Nu mă văd făcând produse în serie, îmi place unicitatea pe care fiecare piesă o poartă, la fel și clienții mei sunt încântați de faptul că niciodată nu va mai exista o piesă exact ca a lor. Sustenabilitatea face tot procesul mult mai special. 

Clientele tale

Clientele mele sunt femeile care sunt atrase de artă, femeile care urmăresc mai mult designeri decât influenceri, femeile care mai repede intră într-un magazin SH decat să meargă la mall și nu pentru că e mai ieftin ci pentru că e specific. Clientele mele sunt femeile care înțeleg că haina ofera încredere, se îmbracă pentru a fi comfortabile și unice in propriul lor mod. Și prin unicitatea ficărei piese, la fiecare drop/colecție se întorc pentru că e o continuitate a sentimentului pe care acestea le oferă.

Cum își aleg femeile hainele între dorința de a se evidenția și nevoia de a ascunde imperfecțiuni

Nu pot să zic că am observat un tipar la ce aleg femeile în haine… fiecare e unic. Poate de aia sunt atrase de piesele pe care le creez pentru că reflectă unicitatea lor.

Preferintele consumatorilor în ultimii ani

Fiind focusată mai mult în afara României din cauza călătoriilor și facultății, doar recent am început să simt că sunt observată și de cumpărători din România, mai ales odată cu deschiderea magazinului în Cluj. Pot să zic că a fost o creștere lină, nu prea am termen de comparație decât în ultimii doi ani.

Cum ți se pare că s-a schimbat industria modei din România

Fiind în România de prea puțin timp, nu cred că am un răspuns foarte bun la întrebarea asta, dar pot să zic că văd o deschidere mai mare spre ceea ce înseamnă brand sustenabil și mă încânta că se intelege tot mai mult de ce se face și cât de special este tot procesul acesta. Cred că dacă o ținem tot așa prin educația consumatorilor din România în legătură cu produsele sustenabile, o să ajungă o categorie și mai populară ceea ce înseamnă mai puține mall-uri - yay! 

Partea cea mai grea din antreprenoriat în sectorul de fashion

Cred că eu am avut noroc să studiez într-o facultate unde ne-au învățat care este procesul pentru a începe și susține un brand de la 0, fără ajutor, fără mari investitii, și care este procesul de a găsi un job în industrie. Cred că tot procesul de a avea un brand e foarte greu mai ales într-o industrie unde încă trebuie educată lumea în legătură cu procesul hainelor, mulți din păcate nu înțeleg prin câte stagii trece un singur produs, și asta e din cauza fast-fashion-ului. Brandurile mici ‘concurează’ cu monstruozitatea de fast-fashion care scoate piese ‘trendy’ zilnic. Ideea aici e să nu se faca la fel, ci sa încercăm să educăm oamenii- cât de rapid e făcută haina, așa de rapid o și cumpără si atât si durează, totul e rapid in fast-fashion. În schimb un brand mic e un produs gândit cu intenție, lucrat cu grijă si finisat cu drag, si atât de iubit și îndrăgit pentru mult timp, și așa va fi și de persona care îl va lua acasa.

Planuri pentru brandul tău

Pe viitor aș vrea să continui să caut siluete noi si versatile care se ascund în piese vechi cu materiale de calitate.