[România care ne place] George Gurescu: Suntem flexibili, simt că uneori ne adaptăm mai ușor, suntem vocali, avem umor bun cât de cât, știm să facem și o mâncare decentă

De la Dorohoi, până la Saschiz sau Mediaș, sunt câțiva oameni care vor să schimbe ceva: o bucată de trotuar, un copac sau un iaz. George Gurescu, Communications & Fundraising Consultant Asociația pentru Relații Comunitare, îi cunoaște, nu vorbește din auzite. E multă forfotă în țară și nu doar în orașele mari, povestește el, o masă critică care îi dă speranță. 

România înseamnă greu și muncă pentru oamenii ei, traume colective, încăpățânare. Dar înseamnă și puterea de a face mai bine, în ciuda datelor.

"E foarte mult loc de creștere, așa mă bucură că încă putem fi mai buni decât suntem deja. Și cred nu e despre adaptare, este despre noi, să fim mai vocali, să punem osul la treabă, să votăm, să ne curățăm în fața casei și să nu aruncăm gunoiul laolaltă", spune George. 

 Povestim cu George în continuare despre convenția de a fi român, cum l-a format locul și ce a dat la schimb, despre optimism de urgență, copaci și oameni buni: 

Ce a însemnat pentru tine să te naști în România

Mai mult de muncă? Am învățat, grație anilor 90, ce înseamnă să nu ai mai nimic, să muncești pentru orice și să tragi tare. Generația mea a fost martoră la toate transformările prin care am trecut și am crescut cu niște traume colective, noi am învățat că trebuie să te muți dacă vrei o școală mai bună, că trebuie să te muți dacă vrei un loc de muncă mai bun și tot așa. Sau poate doar eu am fost mai ghinionist. :))

Scenarii alternative: Cum ar fi fost dacă

Mie-mi place că m-am născut aici; parcă ne-a dat un soi de versatilitate la cum să te uiți la lucruri. Suntem flexibili, simt că uneori ne adaptăm mai ușor, suntem vocali, avem umor bun cât de cât, știm să facem și o mâncare decentă.

Nu prea mă gândesc cum ar fi fost să mă fi născut în altă țară, dar ocazional mă gândesc la ce-ar însemna să mă mut acum în alt loc și dacă aș mai putea s-o fac la fel de ușor ca la 20 de ani.

Ce îți (mai place) în România

Îm plac oamenii care nu renunță, iar în munca mea cu organizațiile nonprofit din țară, văd asta în fiecare zi! Știi, trăim cu impresia că doar în orașele mari (alea patru-cinci la număr) există spirit civic sau inițiative locale; dar ai de la Dorohoi, până la Saschiz sau Mediaș câțiva oameni care vor să schimbe ceva: o bucată de trotuar, un copac sau un iaz.  E atât de multă forfotă. Iar oamenii ceilalți? Donează, se implică, mai află una alta. E o masă critică bună în țară. 

Ce îți place cel mai puțin

Nu știm să avem grijă de cei mai săraci dintre noi, că-s copii, adulți sau bătrâni. Încă ne gândim că dacă dăm un corn cu lapte salvăm România. Cornul a schimbat, sincer, destinul multor elevi din țară, dar asta e tot ce putem, ca stat? Din fericire, repet, sunt organizații care nu așteaptă “acel” plan și deja sunt acolo, la firul ierbii.  

Ce îți oferă România în acest moment

Mult sens în ce fac zi de zi, simt că încă e un loc care poate crește și parcă ai vrea să rămâi măcar ca martor la ce va urma.

Îmi oferă un refugiu, atunci când simt că e prea mult zgomot în jur.

Ce îți cere

Cere prea multă răbdare. Cere nervi chiar și atunci când totul este clar, cere înțelegere cănd uneori nu oferă la rândul ei.   

Ce îi dai tu

Acea speranță? Eu tot sper că va fi bine și mai bine. Și că la un moment dat, toate acele licăriri de peste tot în țară se vor uni.

Omul face locul sau locul face omul 

Eu zic că omul face locul. Dacă în anii 90 cineva ne-ar fi dat peste mână atunci când ne prelungeam balcoanele și făceam câte o cameră în plus, cred că țara ar fi arătat mai bine. 

Cum vezi România în prezent

E foarte mult loc de creștere, așa mă bucură că încă putem fi mai buni decât suntem deja. Și cred nu e despre adaptare, este despre noi, să fim mai vocali, să punem osul la treabă, să votăm, să ne curățăm în fața casei și să nu aruncăm gunoiul laolaltă. Să știm să cerem mai mult de la cei care ne conduc și să fim intrasigenți cu ei.

Cum ar arăta România ideală

Nu mai vreau să aud că cineva e mai român decât altcineva. Nu mai vreau să văd ii, folosite pe post de scut pentru politicienii noștri și rugăciuni pe post de politici. Când aceste trucuri ieftine vor dispărea, atunci o să fim bine ca țară.

Am lucrat și am vorbit cu sute de organizații în ultimii ani și vă zic că fiecare din acei oameni sunt mai  “români” decât orice politician care recită din Biblie.

Ce înseamnă pentru tine: 

Speranța în România? Ce greu. Speranța în România este să știu că toți părinții noștri, care au plecat de sărăcie, au la ce să se întoarcă: la un sistem care-I primește, care le oferă grijă și șanse, așa cum ei ne-au oferit nouă.

Libertatea. Să fii ajutat de societate să ajungi acolo unde vrei tu. Să simți că cineva îți vrea bnele și are și un sistem pus la punct ca tu să ajungi la binele tău.

Ce îți dă încredere

Oamenii care nu renunță. Nu sună a metaforă, însă sunt atât de mulți oameni care s-u întors, care s-au apucat de organizații, de afaceri și care vor, cu îndârjenie, să schimbe ceva. Ei sunt mai curajoși decât mine.

Ce te face să te îndoiești

Tot ce înseamnă știri externe. E multă ură și văd că puterea face atât de mulți oameni să nu mai aibă coloană.

Cum forțezi optimismul

În primul rând: a fost și mai rău de atât. Dar apoi, la modul serios, ai bula ta de refugiu și oamenii care-ți țin valorile la loc. Și știi că toți cei care fură și urlă vor pleca, ei își vor termina mandatele, vor rămâne goi de putere, iar noi nu mai trebuie să stăm să înghițim. Trebuie să ne reamintim mereu că lor le este mult mai frică de noi, decât nouă de ei.

Ghid personal de supraviețuire în România

Închide știrile, caută un parc, un munte și adoptă un copac. La două curți de mine este un brad uriaș care-i casă pentru nu știu câte păsări. De fiecare dată când mă uit la copac și încep să cânte păsările, totul se liniștește.

Ce te face să te simți acasă

Mirosul de fum de sobă, iarna. Când simt miroșul ăsta de lemn, într-o zi rece și umedă, mă duce cu gândul direct acasă sau la ideea de acasă.

Dacă ai fi ghid pentru străini

Le-aș da un vin bun de-al nostru, deși nu mai este așa ieftin, iar apoi i-aș plimba în diferite regiuni ale țării, să vadă cât de diversă este totuși România, la nivel de cultură și arhitectură. 

Eu merg la Iași destul de des, iar când mă întorc acasă, la Cluj, iau trenul de după-amiază (8 ore și ceva de jale și mers lent) și mi se pare foarte frumos să vezi cum se schimbă arhitectura satelor: de la casele moldovenești, la cele bucovinene, apoi intri ușor în Transilvania. Porțile devin mai mari, curțile mai ascunse, geamurile sunt mai înalte.  

De ce ți-ar fi dor, dacă ar fi să pleci

De copacul de care am vorbit mai sus. :) Sunt o persoană anxioasă și orice astfel de schimbare mă chinuie rău, mie mi-e dor și de o chirie în care stau doar două luni, de exemplu. În același timp, mă adaptez ușor și-mi găsesc astfel de ancore oriunde m-aș duce.

De oameni îți e dor mereu, însă cu ei te vezi și te auzi ușor.  

De ce rămâi

Încă-mi place aici. Și apoi, știi ce? Să plece ei mai întâi! Să plece cei care ne zic nouă să plecăm că suntem bruxeliști și globaliști. Să plece ei mai întâi, pentru că ei sunt cei care deliberat ard toate podurile de înțelege din comunitățile noastre.

Mai rămân pentru că mă regăsesc în continuare în ce fac.

Un slogan, un meme, pentru România (ta)

“Atenție la neatenție”.

Și poza aia cu câinele care a traversat vama pe 1 ianuarie, când am intrat în Schengen.