Când mi-am ales profilul pe care să merg la facultate, gândul meu a fost destul de simplu: Îmi doresc să fac ceva cu abilitățile mele creative. Nu aveam niciun fel de pregătire în acest domeniu, am terminat un liceu de arte plastice. Așa că fiecare proiect primit la facultate, era cu totul și cu totul nou pentru mine. Am înțeles și că domeniul creativ este vast și sunt nenumărate lucruri pe care le pot face. Am făcut layout de revistă, layout și ilustrații de carte, postere experimentale și totuși nimic prea aprofundat pe ce înseamnă advertisingul. Deci, cum am ajuns aici?
La final de facultate, când gândul de a începe ca freelancer fără nicio experiență în spate era terifiant pentru mine, m-am întrebat unde aș putea merge, să pot crește și învăța lucruri în timp real. Mai apoi ajungând la ”cum pot eu ajunge să lucrez în publicitate?”
Procesul în sine de job hunting a fost anevoios, multe anunțuri în care se căuta experiență minimă de 5 ani sau seniori, multe interviuri și probe date urmate de refuzuri. Până la urmă am găsit anunțul de la Dare Digital pentru junior, urmat de un interviu și o probă. Pot spune că am avut norocul să dau de un mediu care a vrut să vadă potențialul de evoluție și nu lipsa de experiență.
După această mică istorisire de cum am ajuns aici, care a fost experiența mea ca junior la început de drum?
Am început pe proiecte mici, content plans unde template-ul pentru postări exista deja, declinări din KV-uri făcute de seniori, câteva vizualuri pentru comunicări interne, mici feedbacks de implementat etc. Pentru mine, până și lucrurile astea erau mind blowing, să văd că ce lucram ajungea undeva. Și nu numai atât, oamenii interacționau în timp real cu ele.
Au fost foarte multe lucruri de învățat, încă sunt bineînțeles. Însă, pe vremea asta, acum doi ani, căutam guidelines și safe zone-urile pentru postarile de social media. Nu mai făcusem niciodată bannere pentru ad-uri online, alte guidelines și reguli de ierarhizare a informației. Pe tot ce puneam ”mâna” era nou, fiecare client era diferit, fiecare vizual avea un alt look and feel.
Un lucru foarte important a fost să iau fiecare feedback primit ca fiind constructiv. Știam deja că nu are rost sa fiu atașată de prima variantă de vizual pe care o fac (chiar dacă uneori era greu) și că în urma unui feedback primit intern, vizualul poate evolua cu mult. Am vrut să învăț cât mai multe de la seniorul meu, am încercat să fiu un burete care absoarbe fiecare informație primită.
De la graphic designer la art director junior
Am început cu gândul naiv că designerul doar execută după un brief și atât. Când am fost pentru prima dată pusă pe un proiect de creație, am fost puțin debusolată. Vin și eu cu idei de la începutul proiectului? Wow, lucrez cot la cot cu un copywriter. Ce idei mișto are copywriter-ul, trebuie să mă duc și eu out of the box acum. Brainstorming-ul e chiar fun în echipă. Cam așa au sunat primele mele gânduri.
Nu m-am considerat niciodată omul cu cuvintele, așa că să dau o idee în cuvintele mele și să văd cum copywriter-ul își face magia era uimitor, Am înțeles cât de mișto este munca asta în echipă.
În continuare mă bazam foarte mult pe seniorul meu, aveam tot felul de insecurități. Dacă nu am venit cu o idee destul de bună? Dacă ce am lucrat arată mediocru? Dacă Dacă Dacă. Tot felul de întrebări, care într-o oarecare măsură sunt constructive, dar care pot impacta procesul de muncă dacă devin prea overwhelming. Nu a fost ușor, eu aveam multe de învățat și de livrat, într-o perioadă scurtă de timp. Așa că întrebările mele către senior se dublau, poate triplau, ”aici e bine așa?”, ”e ok cum am făcut asta?”. Sigur, asta a ajutat să aflu ce era bine și ce putea fi îmbunătățit, plus adăugau o notă de siguranță procesului meu de lucru. Aici las mulțumirile mele pentru toată răbdarea pe care a avut-o echipa cu mine.
Cum este acum, după 2 ani?
Am lucrat pe tot felul de proiecte, care au ajuns să-mi fie foarte dragi. Cum ar fi Artă de bun gust și Dă gust amintirilor din farfurie pentru Olympia, ambele fiind proiecte la care s-a muncit foarte mult, era și inevitabil să nu mă atașez de ele. Am fost implicată pe ambele încă de la primul brainstorming și la ele făceam referire mai sus, când spuneam că mă uimea cum poate evolua un proiect odată ce o echipă întreagă stă pe el. Am acumulat multe din aceste două proiecte (sigur, și din celelalte, nu minimalizăm aici) și am început să înțeleg prin ele că ce fac eu nu este doar execuție, este de fapt creație.
Un alt proiect care a rămas cu mine, a fost activarea Ceva Sante Animale & Vectra la Canicross-ul din 2025. A fost un proiect mega simpatic, ideea fiind Super câini, Superpowered & Superhealthy, în care am arătat cum pufoșii au și ei superputerile lor. Aici am dat pentru prima dată un panou de făcut poze la print, cu câteva emoții de rigoare să nu cumva să iasă ceva greșit.
Tot în acești doi ani am lucrat muuuulte, multe, multe planuri de postări. Ședințele foto pe Olympia și ambiția de a depăși planul anterior pe Loncolor sunt mereu marcante. O dată fiindcă ne dorim să facem poze și filmulețe cât mai mișto, iar apoi să venim cu trenduri cât mai relevante pentru tineri, dar să păstrăm o comunicare adecvată și pentru celelalte categorii de vârstă.
Deci pot spune că am făcut un pic din toate în acești ani. Cumva m-am uimit pe mine să îmi amintesc nivelul de la care am început. Desigur, încă există întrebarea ”Este îndeajuns de bun ce am lucrat?”. Asta îmi arată că mai am foarte multe de învățat până la a ajunge să livrez fără niciun dubiu.
Țin totul aproape de colegii cu mai multă experiență decât mine și în continuare încerc să ”fur meserie”, cum s-ar spune. Am realizat cât de complexă este această industrie și că skill-urile pe care eu le pot dezvolta sunt nenumărate. Deci continui să pun întrebări și încerc să nu las gândul că ”ar fi stupid să întreb asta?” să mă împiedice prea mult.
__________________________
Bianca Bratu, Jr Art Director Dare Digital
