Pentru mulți români, experți în diverse domenii, engleza constituie un blocaj despre care preferă să nu vorbească. Problema nu ține de reguli de gramatică sau vocabular, ci de nesiguranța de a vorbi o limbă străină, frica de a nu fi în control. Dar această frică se tratează.
Negocierea într-o limbă străină
„Dacă negociam în română, până acum aș fi închis call-ul ăsta de vânzare și ai fi acceptat propunerea. În engleză însă e mult mai greu”.
Cuvintele lui M., directorul unei agenții de digital marketing din România, au rămas cu mine. Eram într-un mock sales call în engleză. Ca profa de engleză a lui M., jucam rolul unui potențial client dificil al agenției lui M.: aduceam tot felul de obiecții cu scopul de a-l challenge-ui. În acest timp, observam cum se exprimă în engleză și cu ce încărcătură emoțională vine fiecare capitol al discuției. M. încerca să-mi explice de ce agenția lui era potrivită pentru nevoia mea și cum se diferențiază ea de competitori: ceva obișnuit pentru un call de vânzare pe care îl purtase în română de nenumărate ori. Problema? Îl vedeam cum bâjbâie după cuvintele perfecte în engleză și își complica inutil frazele. Pe măsură ce avansam call-ul, îmi pierdeam focusul. Dacă situația ar fi fost reală, și un client vorbitor de engleză s-ar fi simțit pierdut. M. și-a dat seama de asta și mi-a mărturisit că „nu se simte stăpân pe situație”.
M. nu este singurul specialist care se confruntă cu frica umană de a comunica sau negocia în engleză. Mulți alți experți în advertising & marcomm se blochează sau nu-și ating adevăratul potențial în situații similare, în special când miza este mare: un pitch, un workshop cu echipa internațională sau un call cu parteneri din străinătate. Nu este rușinos să te temi de engleză. În plus, frica asta se tratează. Pentru asta este important să înțelegem de unde pleacă și cum se manifestă în viața profesională de zi cu zi. Spoiler: de vină poate fi și bullyingul din primii ani de engleză.
„Sorry for my English”: situații în care apare frica de a vorbi în engleză
Poate deja știi engleza de ani buni. O înțelegi foarte bine când o auzi la alții sau când citești un brief. Blocajul apare când trebuie să vorbești în engleză și te simți stânjenit. Atunci tendința este să te scuzi, chiar și când nu e cazul: „Sorry for my English”.
În munca mea am observat că asta se întâmplă mai ales:
- În meetingurile cu clienți internaționali. Îți cauți cuvintele (de obicei prin traduceri mintale RO-EN), faci pauze lungi, lungești explicațiile. Mai mult, ai un ton temător sau, la celălalt pol, te grăbești mult prea tare, de frică „să nu fii prins că faci greșeli”. În funcție de cultura interlocutorului tău, aceste detalii pot fi deranjante și îți pot sabota negocierea fără să vrei.
- În situații sau etape provocatoare care te-ar ajuta să crești profesional și să fii mai vizibil: interviuri, proiecte internaționale, delegații în străinătate. Creșterea aduce disconfort, iar disconfortul de a vorbi în engleză este huge pentru cineva care nu vrea să se facă de râs sau îi este frică de eșec. Așa că te ferești de joburi internaționale, de colaborări cu clienți străini sau de proiecte care implică să folosești engleza, pe lângă română. Am întâlnit creativi care refuzau din start proiectele alea mișto care se potriveau perfect cu expertiza lor. Motivul? „Alex, nu simt engleza atât de bine”. Am auzit inclusiv povești din echipe interculturale - povești din categoria: „Când intră șeful în cameră, eu am și fugit, ca să nu cumva să trebuiască să vorbesc în engleză.”
- În contexte de public speaking. Fie că vorbim despre business pitch-uri, evenimente cu audiență internațională/mixtă sau traininguri, frica de a vorbi în fața unui public – fie el și parțial cunoscut – este mult amplificată de teama de a vorbi în engleză.
În spatele fricii
M-am întrebat de ce s-ar teme de engleză specialiști, creativi, directori – chiar și cu 10-20 ani de experiență profesională. Deși frica individuală este un sentiment intim, influențat de parcursul de viață al fiecăruia dintre noi, există totuși câteva rădăcini frecvent întâlnite.
Sindromul impostorului, în cap de listă.
Cum se simte când trebuie să facă switch-ul la vorbitul în engleză un expert în advertising care, eventual, a și câștigat premii pentru campaniile sale? Paralizat. Sau pe acolo. „Dacă nu sun la fel de smart?”, „Dacă nu mențin standardul de excelență pe care îl am în limba mea nativă?”, „Dacă interlocutorul meu va crede că nu merit să fiu în acest proiect, din cauză că nu sunt perfect în engleză?” O sumedenie de gânduri rulează în background. Nu sunt rostite, dar se simt: în tonul mai umil în engleză, ca și cum fiecare enunț se încheie cu semnul întrebării. Poate nici „Sorry for my English” nu este spus explicit, dar se reflectă în privire, în limbajul corpului, în ezitări.
Comparațiile cu ceilalți au, și ele, un impact negativ.
Colegul X din departamentul de client service este fluent, colegul de echipă face glume în engleză. Mai grav, șeful este vorbitor nativ de engleză! Ne raportăm nivelul de engleză la nivelul altora, uitând că fiecare are o relație proprie cu engleza. De exemplu, poate că un coleg care creează meme-uri și gândește natural în engleză se uită de la 4-5 ani la desene și filme în engleză. Poate că altcineva a studiat la un liceu cu predare în limba engleză și vorbește limba asta, zilnic, de mai mulți ani. În cazul șefului vorbitor nativ de engleză, situația e foarte clară: s-a născut în altă țară, ăsta e contextul lui de viață! :) În schimb, dacă noi am trecut cândva prin bullying legat de engleză, pornim din alt punct și avem nevoie, mai întâi, de o schimbare de mindset înainte de a exersa vorbitul în engleză.
Speaking of bullying, frica de o figură de autoritate din trecut, dintr-un context în care am vorbit în engleză, își poate pune în continuare amprenta în viața noastră. Dacă un prof ne-a făcut să ne simțim nașpa și not good enough când am pronunțat greșit ceva în engleză, putem purta experiența respectivă mulți ani. Proful nu mai e aici, dar feelingul că ne vom face iarăși de râs, da.
Frica de engleză se ameliorează prin expunere și exprimare într-un spațiu safe
Putem lăsa teama să ne saboteze sau putem să ne împrietenim gradual cu engleza: într-o atmosferă safe, în care avem spațiu să greșim, să ne observăm greșelile fără să fim mocked și judecați și, nu în ultimul rând, să devenim conștienți de calitățile pe care le avem deja în această limbă. Mult prea des ne concentrăm pe ce ne lipsește. Așa uităm că, în comunicarea și negocierea în engleză, nu este vorba despre a demonstra că suntem imbatabili: esențială este conexiunea umană.
Cum ne împrietenim cu comunicarea în engleză? Nu prin exerciții de gramatică. Vorbitul se antrenează prin vorbit. Poți să fii perfect conștient de greșelile tale, și totuși să continui să le faci dacă nu ai exercițiu, dacă nu ești ghidat sau dacă nu primești feedback concret.
Iată două sugestii practice:
- Mock sales call, mock interviews, mock discovery calls: pe scurt, jocuri de rol unde poți testa fără să fii judecat, înainte de a „juca pe terenul adevărat”. Pentru mai multă expunere și pentru un extra challenge, poți face aceste antrenamente împreună cu alte persoane: colegi, prieteni din industrie etc. Astfel de exerciții te ajută să vezi cum te-ai descurca în real life. Dacă lucrezi cu un specialist, pleci cu un action plan concret și cu sugestii personalizate: ce să asculți ca să evoluezi, ce content să consumi ca să-ți diversifici vocabularul din nișa ta, cum să traduci mai ușor termenii specifici din industrie, cum să-ți reglezi pronunția.
- Workshopuri de echipă, la nivel de departament sau de agenție, în care exersați împreună situații reale: prezentări, statusuri, pitch-uri, Q&A sessions – toate în engleză. Dincolo de partea practică, aceste contexte vă ajută să vă conectați: probabil sunteți mai mulți cu aceleași temeri și blocaje în engleză. În astfel de contexte de învățare aplicată, primești feedback concret de la colegi, ai șansa să-ți reglezi intonația (și să scapi de semnul de întrebare resimțit la finalul fiecărei propoziții), ba chiar să-ți dai seama că nivelul tău de engleză actual is not bad at all. Problema era că nu ai avut ocazia să-ți antrenezi engleza într-un context sigur, înainte de a te expune la cel real.
Crești când alegi să vorbești, chiar dacă îți tremură vocea
Este ceva uman să eziți să vorbești într-o limbă în care nu te simți încă „tu”. Dar devii mai mult „tu” când alegi să deschizi gura: chiar dacă, inițial, vocea tremură și pauzele dintre cuvinte sunt cam lungi.
Las un reminder de final: negocierea și comunicarea în engleză nu înseamnă exclusiv vocabular, pronunție sau „perfecțiune”. Comunicarea în engleză nu este testul acela urât de tot de la școală pe care încă ți-l amintești – este podul dintre tine și omul din fața ta. Ce contează este să-ți regăsești curajul să pășești pe acest pod.
-------------
Alexandra Barbu este English trainer, marketer și fondator Alex Barbu Academy, unde ajută antreprenori, marketeri, directori de agenție și copywriters să se exprime natural în limba engleză.
