De patru ani, la Brașov are loc, în luna iunie, singurul festival de film documentar și fotografie de natură. Inițiat de realizatorii proiectului „România Sălbatică”, festivalul lansează acum „la apă” o nouă premieră, pe 5 iunie: „Delta Sălbatică”, un documentar amplu dedicat Deltei Dunării.
Matei Truța, directorul festivalului LYNX, vicepreședintele Asociației România Sălbatică, unul dintre producătorii documentarului România Sălbatică, precum și producătorul filmului „Delta Sălbatică”, povestește cum a luat contur festivalul și cum supraviețuiesc și se dezvoltă documentarele de natură în peisajul cultural românesc.
Matei a lucrat ca director la Transilvania Film, precum și pentru Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) și este unul dintre membri fondatori ai casei de distribuție de filme de artă, August Film. Anul acesta revine la TIFF în calitate de producător al filmului „Delta Sălbatică”, documentar ce va avea o unică proiecție, pe 19 iunie.
Începutul. Motivația
În 2018 am lansat filmul „România neîmblânzită”, care a rămas în continuare cel mai vizionat film documentar autohton în cinematografe din România. Eram la vremea respectivă director la Transilvania Film și aș fi zis că a fost vorba de o lansare atipică pentru un distribuitor de filme de artă și că e un capitol încheiat pentru mine. În 2020, însă, am primit un mail în care eram întrebat dacă se poate să ruleze la TIFF trailerul pentru un film intitulat „România Sălbatică”.
Bulversat, intrigat și revoltat am vrut să stau de vorbă cu autorul. Și așa am ajuns să îl cunosc pe Dan Dinu care mi-a povestit cu un optimism contagios despre proiectul „România Sălbatică” la care el lucra în mod independent de aproximativ 7 ani în momentul în care filmul anterior fusese lansat. Am înțeles că era vorba despre un proiect în desfășurare, 100% independent, 100% filmat în România, documentat atent și etic cu sprijinul comunității iubitoare de natură și experților pasionați de conservarea naturii. Se preconiza deja cel mai amplu proiect documentar dedicat naturii din România.
Mi s-a părut că există potențialul de a îl duce și mai departe împreună și de a face ceva cu adevărat unic. Trailerul filmului nu a rulat la TIFF în acel an, însă eu am devenit unul dintre producătorii acestui documentar„România sălbatică”, care în 2021 a avut premiera la TIFF, în Piața Unirii, în fața a peste 3500 de spectatori și a câștigat Premiul Publicului. M-am alăturat ulterior echipei și împreună cu Dan Dinu și Codruța Florea am înființat Asociația România Sălbatică. Apoi am început LYNX festivale And the rest is history, cum se spune.
Rezultatele
„România Sălbatică” a devenit instrument educațional în sala de clasă, fiind văzut în cadrul programului „Săptămâna Verde” de peste 425.000 de elevi și profesori. Oferim filmul profesorilor solicitanți în mod gratuit în baza înscrierilor și copiii au șansa de a învăța despre biodiversitatea României într-un mod plăcut.
Aplicația mobilă „România Sălbatică”, un ghid complet, accesibil și interactiv, are peste 10.000 de utilizatori. Este disponibilă în mod gratuit pentru oricine, te poate ține conectat la natură și te poate ajute să înțelegi mai bine importanța biodiversității din țara noastră.
LYNX festival, singurul festival din România dedicat exclusiv filmului documentar și fotografiei de natură, a ajuns anul acesta la ediția cu numărul 4 și crește frumos. Și pare că este apreciat de comunitatea internațională prin invitații pe care îi avem și iubit de publicul românesc pasionat de natură.
Apariția LYNX festival
Ideea pentru LYNX festival ne-a venit în 2022, când eram în Germania la festivalul internațional Green Screen (putem spune Green Screen este pentru nișa filmelor documentare de natură ceea ce Berlinala este pentru filmul de artă).
Dan venea din zona fotografiei de natură și a ONG-urilor de mediu, eu veneam cu experiență în zona de film. Ne-am întrebat de ce nu facem noi propriul festival de film? Ne-am entuziasmat. Proiectul se alinia cu obiectivele Asociației România Sălbatică. Ne-am zis că Brașovul, în mijlocul țării și aproape de natură, e locul perfect pentru LYNX. Înainte de a ne întoarce acasă, din aeroport, am trimis un mesaj către echipă spunându-le că avem de povestit! Mai puțin de un an mai târziu mă întrebam când au zburat cele 5 zile de la prima ediție LYNX și promiteam că acesta e doar începutul.
Cu riscul unui clișeu, s-a simțit ca „acasă” festivalul. Echipa și voluntarii s-au mișcat ca și când eram deja un festival cu tradiție, publicul ne-a primit cu entuziasm, conținutul și interacțiunea au fost a fost de calitate iar invitații au vorbit despre festival la superlativ. Merită amintit și faptul că am avut norocul de a ni se da curs invitației de către oameni deosebiți încă de la prima ediție. O dau ca exemplu aici pe Ellen Windemuth, producătorul documentarului „My Octopus Teacher”, un film care a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun documentar.
Evoluție
Conceptul LYNX este acela de festival personal și așezat în care niciun eveniment nu se suprapune cu un altul din program. Și dacă un participant este dornic și harnic, poate participa la toate evenimentele fără să trebuiască să aleagă. FOMO apare doar dacă nu participi la festival. În mare, numărul de filme, Q&A-uri, expoziții, masterclass-uri și activități pentru copii a rămas constant. Cei mai buni indicatori ai evoluției LYNX sunt vizibilitatea și calitatea conținutului și interacțiunii cu publicul.
Vizibilitatea a crescut constant cu aproximativ 30% în fiecare an, aici e simplu. Calitatea conținutului și interacțiunea cu publicul aș cuantifica-o prin numărul și inteligența întrebărilor de la Q&A-uri, prin oamenii care revin de la prima ediție alături de copiii pe care îi vedem crescând cu ochii, prin viteza crescândă cu care se epuizează biletele la filme, prin mesajele de apreciere pe care le primim de la public. Nu le-am contorizat în sensul de a face o comparație între ediții, dar creșterea este palpabilă pentru noi.
În ceea ce privește echilibrarea planurilor cu posibilitățile, din fericire, preferăm să creștem treptat și să gândim lucrurile pe termen lung. Vorbesc, de exemplu, despre proiecții de film în aer liber la LYNX de la finalul ediției I fără să fi reușit să împac asta cu bugetul. Dar încerc constant să împart planurile între „nice to have”-uri și lucruri foarte importante pentru calitatea experienței participanților. Deocamdată nu avem o listă prea lungă de „nice to have-uri” pe care ni le-am permis, dar simt că ne-am dus în direcția care trebuie din punctul de vedere al experienței participanților.
Colaborarea în echipă. Finanțările
La fel ca orice fel de proiect reușit, cu oameni faini care cred în ceea ce fac. Suntem o echipă pasionată de 12 oameni care nu reușim niciodată să avem call-uri sau ședințe mai scurte de 3 ore. Majoritatea avem și job-uri în alte domenii și desfășurăm proiecte multiple în paralel. În timpul festivalului ni se alătură aproximativ de 20 de voluntari dedicați alături de care facem ca experiența LYNX să se întâmple.
O provocare pe care pe care nu am reușit să o depășim este accesarea unei finanțări publice. LYNX este un festival care până la ediția a IV-a a fost finanțat aproape exclusiv privat. Desigur, avem parteneriate instituționale pentru locații cu Centrul Cultural Reduta, Primăria Municipiului Brașov, Consiliul Județean Brașov, Centrul Multicultural al Universității Transilvania și ne bucurăm de sprijinul sponsorilor noștri care ne este esențial. Dar fără dedicarea echipei, care știu deja că va face festivalul indiferent de bugetul disponibil, nu s-ar putea face LYNX.
Criteriile de selecție a filmelor și mesajele acestora
Procesul de curatoriere la LYNX este cât se poate de simplu. Căutăm filme de calitate, educaționale, care pot trezi curiozitatea oamenilor pentru natură și pentru protejarea ei. Urmărim marile festivaluri cu tradiție ale nișei noastre (Green Screen, Widescreen, Jackson Wild) pentru a fi la curent cu cele mai noi producții, dar nu noutatea este principalul criteriu. Tradiția festivalului este încă în formare, așa că în ceea ce privește selecția oficială îmi face plăcere să punctez cum unii realizatori ca Vincent Munier, Martin Dohrn, Ben Masters sau Lianne și Will Steenkamp sunt pentru a doua oară la LYNX cu unul dintre filmele lor.
Rolul atelierelor educative în ecosistemul festivalului
Educația este unul dintre pilonii LYNX. Dacă ne dorim schimbări care să facă lumea un loc mai bun nu avem cum să nu ne adresăm tinerelor generații. Atelierele propuse sunt o invitație de a învăța despre lumea naturală și de a înțelege că noi cu toții suntem parte din natură și că protejarea ei ne impactează direct.
Concret, „Exploratorii regatului de stuf” - susținut de Rewilding România este o introducere în curiozitățile lumii sălbatice din Delta Dunării, „Secretele plantelor sălbatice” - susținut de EcoEdu Natura ne învață despre utilizarea plantelor în viața de zi cu zi, „Cum se descurcă animalele fără hartă?"- susținut de Grupul Milvus stimulează curiozitatea științifică și gândirea critică în timp ce "Atelierul de robotică despre meseriile verzi din arii protejate" - susținut de Asociația Krontechies oferă copiilor ocazia să învețe mai multe despre ce fac rangerii, pădurarii, biologii sau ghizii turistici. Și pentru pentru că educația nu se poate face fără profesori avem și un atelier dedicat lor, „Profesorul 2.0: catalizator pentru protecția naturii" oferă acestora idei și resurse pentru a îmbina educația digitală cu protecția naturii în propria sală de clasă.
Publicul
Odată cu filmul „România Sălbatică” am descoperit că există un interes mare pentru conținutul dedicat naturii. Ulterior, ne-a confirmat și ne confirmă acest fapt publicul de la LYNX care a epuizează biletele din ce în ce mai repede de la an la an. Misiunea noastră nu este neapărat dificilă, în sensul că pare că nu trebuie să convingem publicul dacă venim cu conținut de calitate, dar depinde mult de abilitățile noastre de a crea un cadru potrivit pentru acest tip de conținut. Din fericire toate proiectele noastre au același obiectiv, sunt interconectate și comunitatea continuă să crească. LYNX continuă să meargă în direcția de festival anual cu tradiție pe care căutăm să-l dezvoltăm și prin proiecte conexe.
Anul acesta, de exemplu, vom inaugura două extensii ale proiectului:
1. Un programul Educațional LYNX în parteneriat cu Cinema City România prin care grupurile de elevi cu profesori vor putea viziona conținut dedicat naturii în rețeaua Cinema City, în cadrul programului Săptămâna Altfel.
2. O retrospectivă LYNX la București, în parteneriat cu Cinema Muzeul Țăranului, dând astfel șansa bucureștenilor care nu au ajuns la Brașov să vadă câteva filme din selecția oficială de anul asta.
Condiții necesare pentru ca filmul documentar să ajungă în cinema la cât mai mult public
Așa cum spuneam anterior, e nevoie de conținut de calitate, de un cadru potrivit și e nevoie ca publicul care și-ar dori să vadă mai des/mult din acest tip de conținut în cinematografe să înțeleagă importanța susținerii acestor proiecte prin achizitie de bilet în momentul premierei. Responsabilitatea calității revine realizatorilor, responsabilitatea cadrului revine festivalurilor, distribuitorilor și cinematografelor, dar puterea de a dicta ce filme au succes și de a influența ce fel de conținut va continua să fie difuzat și chiar produs în viitor stă în mâinile publicului.
As fi bucuros dacă publicul ar concluziona după ediția IV LYNX că natura este mai interesantă, mai accesibilă, mai benefică oamenilor și mai ușor de protejat decât am crede!
Parcursul unui lungmetraj documentar de natură vs cel al unui lungmetraj de ficțiune
Diferențele sunt multe, dar voi enumera trei idei amuzante în spiritul contrastului.
La documentarul de natură clasic “actorii” animale sunt într-atât de imprevizibili încât nu te poți încadra cu filmările în câteva săptămâni ca la ficțiune. Echipa de filmare ajunge să petreacă sute de zile pe teren pentru a construi poveștile, sperând că „actorii” animale își vor face apariția.
La ficțiune filmările încep în momentul în care scenariul e gata la virgulă, echipa și actorii sunt pregătiți, programul este bătut în cuie. La documentarul de natură scenariul este o idee generală care evoluează și se adaptează constant realității de pe teren.
La documentarul de natură clasic nu poți face deal-uri de product placement cu branduri pentru a întregi bugetul de producție, dar faci economie de cost renunțând la întregi departmente ca Machiaj, Păr sau Scenografie.
Supraviețuirea și dezvoltarea documentarelor de natură
E un subiect delicat. Nu cred că documentarul de natură este o prioritate strategică acum. Ne-am dorit ca „România Sălbatică”, cel mai amplu proiect dedicat naturii din România, să se bucure de sprijin din partea aparatului de stat și poate chiar să contribuie în mod formal la susținerea brandului de țară. Deocamdată ne bucurăm că am primit solicitări de proiecții din partea unor ambasade și institute culturale care au considerat că filmul nostru face cinste imaginii României într-un cadru diplomatic.
Ce pot spune, însă, e că România este țara cu cea mai mare biodiversitate din Europa și că unul dintre elementele de patrimoniu natural care îi conferă Românei acest statut este Delta Dunării. Aceasta este recunoscută ca una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate din lume, comparativ cu suprafața sa. Deci filmul „România Sălbatică” și continuarea acestuia, „Delta Sălbatică”, ar fi cu siguranță niște oportunități strategice de a pune în valoare frumusețea României. Suntem foarte deschisi la discuții și parteneriate cu Ministerele de Educație, Mediu, Afaceri Externe și poate că pe viitor ele se vor concretiza.
