[Out of office] Mihnea Gheorghiță: Am nevoie de locuri și situații în care cea mai mare distragere să fie o veveriță surescitată sau un scârțâit de bancă

A venit vacanțaaaa cu trenu’ de Franțaaaaa! Dar poate chiar a venit. Cu vreun TGV pierdut pe continent, că așa s-ar explica și gradele astea multe care s-au mutat cu mare viteză din Franța la noi. Oricare ar fi explicația, cert e că a venit vremea să vorbim despre concedii, timp liber, vară, soare, mâncare, concerte, liniște și orice pune mulți km între noi și notificările de Outlook.

Mihnea Gheorghiță, Group Creative Director Publicis, nu-și ia mai mult de 7 zile libere deodată sau, altfel spus, 5 zile lucrătoare + un weekend (în care putea fi programată vreo zi de filmare, dar aia e). Nu se încumetă la mai mult, dar, când e în concediu, singurele urgențe pentru el ar putea fi familia, vreo problemă de sănătate și cel mult factura de net neplătită. Notificările de la mail? Oprite. Obiceiuri de planificare? Spontane. Destinații? Doar câteva, Franța, Sinaia și în alte câteva locuri unde a mers, știe unde-i place să se plimbe, unde să mănânce și ce-l face să se simtă ca acasă. Itinerare preferate? Niciunul; cel mult un concert sau un meci de fotbal. Altfel, dacă e să fugă după ceva în concediu, fuge după liniștea deplină.

Când decide Mihnea că e timpul să ia o pauză, cum, unde și-n ce fel, cu poze din arhivă, mai jos:

Ce înseamnă timpul liber pentru tine și cum îl contorizezi

N-am un sistem anume, să știi. Nu cred că mi-am luat vreodată mai mult de 7 zile consecutive (șoc și groază, I know), încerc mai degrabă să țin totul într-un regim cât de cât dinamic. Când creierul se pregătește să zică “nu mai pune, nașule”, deja mă uit după bilete. Uneori e suficient un weekend acasă, la Sinaia, alteori e nevoie de ceva mai drastic, cu aeroport.

Vacanța: detașare completă sau niște vinovăție

Continuând cumva răspunsul anterior, e mai degrabă spre natural. Însă am câteva non-negociabile cu mine însumi pe an, în care știu că trebuie să trag frâna de mână indiferent care e situația. Sweet spot-ul meu pentru detașare e undeva pe la 95% - trebuie să dispară toți și toate, mai puțin un gând sau o idee care mă va ajuta să scap de post-vacation slump un pic mai ușor. Momente de vinovăție? Ce-s alea? :)

Ce cauți, de obicei, de la pauzele tale? 

Colegii care citesc asta acum cred că zic în cor “liniște”, pentru că e răspunsul meu la majoritatea întrebărilor de genul ăsta. Am nevoie de locuri și situații în care cea mai mare distragere să fie o veveriță surescitată sau un scârțâit de bancă. Nu-mi trebuie foarte mult: un colț de munte, mâncare bună și un telefon cu notificările complet dezactivate.

Cum ai gândit vacanța de anul ăsta

N-am gândit-o încă :) cum ziceam și mai sus, e o chestie cât de cât spontană. Scriu răspunsurile astea abia întors dintr-un mini break la Brașov care a inclus cea mai călduroasă zi de iunie din istoria României. E suficient cât să mai topească din noi perspective. Am decis să-nchid ochii sub aerul condiționat și să-mi imaginez că e octombrie, oricât de nasol sună.

Cum îți alegi destinațiile

All together now: “linișteaaa”. Cred în puterea rutinei, chiar și în vacanță. Am o rotație de 4-5 locuri în care îmi place să merg. Pe lângă liniște, acolo știu că pot să am senzația aia mișto de localnic. Să mă simt 100% ca acasă, dar fără să fiu acasă. Să am străduțele mele preferate, locuri în care mănânc mereu, etc.

Cel mai important lucru în vacanță

De cele mai multe ori, să-mi dau o șansă bună să respir înainte să îmi dau seama că am uitat cum s-o fac. Să mă relaxez, ca să nu sune așa fatalist. Iar asta vine făcând lucruri pe care acasă nu le pot trăi la fel: un fel de mâncare care-i doar acolo, o piesă de teatru în altă limbă, văzut vreo trupă care n-a ajuns la noi, o echipă de fotbal care n-are treabă cu România. Încerc să n-am o listă prea lungă, că apoi devine și vacanța un alt gen de job și nu vrem asta.

Primul lucru pe care îl faci în vacanță

Duș, când ajung la cazare.

Cea mai legendară vacanță de-ale tale

Legendară e foarte mult spus, dar îți dau două la poluri opuse. Una legendar de spontană a fost pe 13-14 noiembrie 2022, când m-au trimis colegii la Torino, de ziua mea, să-i văd pe Juventus zdrobindu-i pe Lazio 3-0 acasă. A fost o surpriză totală, cu zbor, trenuri, cu o cazare incertă (îmi pare rău, Răzvane, dar am văzut noi mai rău), dar cu inima plină și energia unui om care și-a văzut pentru prima oară echipa de suflet în carne și oase. A făcut cât 3 săptămâni de concediu, lejer.

La fel de legendar a fost ce se întâmplase cu fix câteva zile înainte de surpriza de mai sus – am revăzut Parisul pentru prima oară în 15+ ani. Doar eu, rucsacul meu, și o pereche de Air Force 1 în care s-a sângerat de la 25+ km făcuți pe zi. Primul solo travel în foarte mult timp, cu tone de plimbări, mâncare grozavă și ieșit din zona de confort cum numai în preajma francezilor o poți face.

Cel mai banal lucru care poate să-ți strice vacanța

Microsoft Outlook sau orice mesaj care începe cu “Băi, sorry, știu că ești în concediu, dar…”. În concediu, telefonul e exclusiv pentru făcut/postat poze și pentru răspuns dacă mă sună maică-mea.

Linia care delimitează jobul de viața personală

Ceasul și calendarul, sincer. Vechiul eu avea mari, mari probleme cu noțiunile astea, trăiam un “hai că rezolvăm și asta și ne potolim” perpetuu. Ca și pentru alți câțiva, sper eu, pandemia a venit cu adevărata cale: pe timpul meu, no means no. Momentul în care nu te mai simți prost că n-ai răspuns la ceva în timpul care, atât legal cât și moral, e al tău? Mi-e greu să descriu cât de pozitiv poate fi. Nu-ți face nimeni statuie pentru rezolvări din concediu, iar singurele lucruri care merită cu adevărat eticheta de “urgent”, cel puțin in my book, au rămas exclusiv cele de familie, de sănătate sau de factură neplătită la net.

De ce ajunge să-ți fie dor când ești în concediu 

De nimic, sincer. Poate sună ciudat, dar e cum ziceam mai devreme: concediul, pentru mine, e varianta Super Giga Premium 2.0 a vieții de zi cu zi. Sentimentul de acasă, rutinele pozitive le iau la purtător. Dacă reușesc vreodată să-mi iau o lună întreagă de vacanță, poate am discuta puțin altfel. Nu pare likely, însă :)

O vacanță nu e niciodată completă fără ... ?

O masă pe care s-o ții minte luni de zile, indiferent dacă e un sandviș luat dintr-o gheretă de piață sau fine dining cu zece texturi de cartof.

Cât timp petreci la job în concediu?

De vreo doi ani încoace, zero absolut. Notificări off complet. Ziceam și mai sus de urgentul ăsta și cum a devenit ceva aproape pavlovian, capabil să lase urme pe orice vacanță. Nu există urgent, există doar lucruri gestionate inoportun. În vacanță stau cu telefonul în brațe doar ca să-mi fac plinul ca fotograf amator (să mă căutați pe Instagram pls.).

[Ed. Note: Am căutat Instagramul lui Mihnea, dar trebuie să-i dați follow request. Altfel, e la liber contul lui de om care merge mult pe jos.]

Conturile tale de social media atunci când ești în vacanță

Ca ale unui influencer de food sau ale unui individ care ar fi avut Photography lângă nume pe Facebook (milenialii mei vor înțelege).

O carte și un loc speciale pentru tine

“Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung” a lui Backman. Poate cel mai puternic nivel de emoție per număr de pagini peste care am dat în ultima vreme (ceva ce ai putea spune despre oricare din cărțile lui, dar pe mine asta m-a lovit unde trebuie). Iar locul aș zice că Sinaia, safe space-ul meu absolut încă din copilărie. Altfel te lovește serenitatea momentului când știi că ești la două tomberoane distanță de un urs.

Din concediu, direct la job?

O zi de buffer, întotdeauna. Pentru binele meu, dar și al celorlalți.

Primul lucru, după ce te întorci la job

Open mail, select all unread, mark as read. Apoi zâmbesc sfidător spre univers, știind că o să regret că am făcut asta în vreo oră, două.