[În 2036] Roxana Niță: Realitatea a depășit imaginația. Atât de mult, încât imaginația a luat o pauză, e acum undeva pe o insulă, de unde va reveni în forță

Experiența nu te transformă în Yoda, răspunsuri parcurs adunat oricâte ai, a înțeles Roxana Niță, Executive Creative Director at DDB Romania. Întrebările rămân mereu importante, mai ales în era algoritmilor atot-știutori. Și forța rămâne cu noi, dacă știm unde merită să o folosim. 

"Șocul nu e tehnologia în sine, ci faptul că valoarea s-a mutat de la accesul la informație către discernământ. Informația a devenit aproape gratuită. Să știi ce întrebare să pui și ce merită păstrat din răspuns a devenit partea grea", spune Roxana.

Vorbim cu Roxana în continuare despre viitorul promis și cel care a venit în schimb, valoarea predicțiilor din prezent, ce va dispărea în 10 ani, ca va fi de nerecunoscut, unde vom căuta sensul, de ce e bine să îi avem pe Grogu și Mando aproape, să ne inspire în călătoriile următoare. 

Prezentul din 2026 față de viitorul pe care ți-l imaginai 

Dacă ar fi să-i explic versiunii mele de atunci cum arată 2026, cred că primul lucru care ar șoca-o ar fi cât de ieftine au devenit răspunsurile și cât de valoroase au rămas întrebările. Acum 15 ani eram junior și umpleam foi întregi din agende (exact: „ce mai sunt și alea?”) încercând să rezolv briefuri cât de bine puteam. Uneori mai bine, probabil că de multe ori mai rău. Petreceam zile întregi căutând informații, referințe și argumente. Astăzi le primesc în câteva secunde.

Cred că asta mă face să râd când mă gândesc la viitorul pe care mi-l imaginam atunci. Eram convinsă că experiența înseamnă să acumulezi răspunsuri și că, după suficienți ani, devii automat un soi de Yoda publicitar. În realitate, experiența nu te transformă în Yoda. Te învață să faci ping-pong constant între Grogu și Mando: între copilul curios care pune întrebările potrivite și adultul responsabil care alege ce merită făcut cu răspunsurile.

Îmi imaginam că până azi voi fi descifrat industria, oamenii, serverele din agenții și, ideal, cum să scot idei brici cu minim efort. N-am reușit să fac niciuna dintre ele complet.

Cum s-a schimbat felul în care privești viitorul

Am renunțat la predicții, nu mai zic "în 5 ani mă aștept să fie X", mai degrabă "în 5 ani o să fiu surprinsă de ceva ce azi nici măcar nu am auzit."

Surprize

Surpriza e că cel mai revoluționar lucru care s-a întâmplat în ultimii ani în viețile noastre e o căsuță de text în care unii tastează cu încredere "rescrie asta să sune mai profesional".

Șocul nu e însă tehnologia în sine, ci faptul că valoarea s-a mutat de la accesul la informație către discernământ. AI a democratizat accesul la cunoaștere într-un mod pe care nu l-am mai văzut până acum. Informația a devenit aproape gratuită. Să știi ce întrebare să pui și ce merită păstrat din răspuns a devenit partea grea.

A depășit realitatea imaginația?

Am trecut de la a ne conecta la net prin dial-up (cu sunetul aferent) și de la telefonul fix cu cuplaj, la a primi pe mail rezumate ale unor call-uri în care n-am apucat să intrăm.

Așa că da, cred că realitatea a depășit imaginația. Atât de mult, încât imaginația a luat o pauză, e acum undeva pe o insulă, de unde va reveni în forță.

Ce a devenit normal fără să ne dăm seama

Impulsul de a cere un second opinion de la AI pentru aproape orice: „oare ce ar crede Claude despre ce am scris pentru IQads, oare cum l-ar îmbunătăți? Mi l-ar putea face la fel de cool precum al lui Laur Răboj?”. (click here) Probabil că nu.

Ce factor a influențat industria mai mult decât tehnologia

FOMO-ul tehnologic: frica companiilor de a nu ține pasul, de a părea perimate dacă nu sar imediat în trenul AI. De fapt, nu AI-ul a schimbat industria atât de repede, cât reacția noastră la AI. "Toată lumea îl folosește deja" a declanșat o isterie globală și un val de concedieri, iar în unele companii oameni cu 10 ani de experiență au fost înlocuiți peste noapte de un abonament de 20 de dolari pe lună.

Acum însă vine și “boomerangul AI”, la fel de frenetic: aceleași companii care au concediat masiv oameni caută din nou să angajeze, pentru că au descoperit că rapiditatea și competența nu sunt chiar același lucru. 

Cu gândul în 2036: Ce nu se va schimba. Ce va dispărea

Nu se va schimba nevoia pentru gândire critică.

Probabil că va mai dispărea chiar parte din gândirea critică.

Există o grabă și o presiune de a termina gânduri, fraze, începuturi de idei, orice. Nu mai avem timp să ajungem la coerență și adâncime. Am inceput să devenim leneși și superficiali, să gândim în keywords pe care le promptăm și să primim fraze coerente pe care le preluăm, simțindu-ne deștepți.

Industria peste 10 ani

Jumătate automatizată, jumătate în panică pentru că e pasibilă de automatizare. La fel ca azi, dar cu abonamente mult mai scumpe și cu bătălii aprige pe token-uri de AI. Trocuri pe la colțuri între creativi, în care ”dă-mi și mie un credit de Nanobanana” va deveni noul “dă-mi și mie o țigară”. Negocieri la sânge pe deadline-uri cu CS-ul: "mai fă-mi si mie rost de 15 credite că altfel nu termin campania până vineri.

O să avem junior prompters, al căror job va fi să știe exact cum sa formuleze cererile către AI, nu să vină cu idei. Or să apară consultanți de creație care o să țină workshop-uri despre cum trebuie să folosești AI-ul, dar și despre cum în rezultatul final nu trebuie “să se simtă” că ai folosit AI-ul.

Si vom avea probabil un clash of the titans, faza pe LLM-uri: agențiile vor trimite prezentări făcute cu AI, clientul va răspunde cu feedback făcut cu AI. Agențiile vor integra feedback-ul cu un alt prompt către AI. Clientul va evalua rezultatul cu încă un AI și va trimite o nouă rundă de feedback. Care ajunge la un nou AI de agenție, care generează o nouă prezentare_v12. Final_final.

Undeva la început, probabil a existat o idee și niște oameni de creație. Până la publicare, nimeni nu va mai ști precis care era ideea, sau dacă oamenii de creație vor mai fi editat slide-urile din deck.

Ce va fi de nerecunoscut

Modul în care gândim sau modul în care nu vom mai putea gândi pe cont propriu.

Dacă în 2026, marea obsesie este AI, care va fi cea din 2036?

Umanul. O să vrem să plătim extra să lucram și să vorbim cu cineva care nu e optimizat de un algoritm. Cum am citit mai devreme într-o plângere-postare care mi-a apărut pe feed: “Maria de la brandul X, esti praf, dă-mi un operator uman.”

Ce parte din munca oamenilor rămâne interzisă pentru algoritmi

Intuitia - care iti permite să recunoști o idee bună și, mai ales, responsabilitatea finală. Algoritmii sunt grozavi până vine vorba de "cine își asumă". Brusc, toată lumea vrea un om care să dea cu subsemnatul.

Ce va deveni lux in 2036

Atenția. O discuție cap-coadă fără telefoane va fi considerată extrem de prețioasă.

Ce putem pierde în goana după eficiență

Capacitatea de a sta suficient de mult cu o idee încât să o facem mai bună.

Eficiența comprimă timpul dintre întrebare și răspuns, dar creativitatea încă are nevoie de timp între întrebare și idee. Dacă nu suntem atenți, vom pierde exact spațiul în care apar conexiunile neașteptate.

Și da, probabil vom pierde și foaia și pixul. Dar mai ales plimbările în care păreai că nu faci nimic și, de fapt, lucrai la cea mai bună idee a ta.

Cel mai utopic și cel mai distopic scenariu pentru 2036

Utopic: AI preia tot ce e plictisitor, oamenii creează, nimeni nu mai completează vreodată rapoarte și timesheet-uri.

Distopic: Același lucru, dar invers: AI creează, oamenii completează rapoarte și timesheet-uri despre ce a creat AI-ul.

Mesaj pentru tine în 2036

Să “rescrie articolul asta să sune mai profesional” și să intre mai selectiv în call-uri. (deși îmi imaginez că voi avea un mini-me virtual în 2036, care oricum va intra în toate call-urile în care nu pot să fiu).