![[PRofil cultural] Anca Spiridon: Cred că suntem la începutul unei implozii și aștept cu mare curiozitate să văd cum se va desfășura](https://media.iqads.ro/2026/09/cover-anca-spiridon-1-cover-850.jpg?v=202609180538)
În Drawn Together, o animație-parodie din 2004, e un personaj care trăiește cu un singur scop: "I'm on a never-ending quest to save my girlfriend!". Cam așa se simt și românii, deopotrivă creatori, finanțatori, promotori și consumatori, în relația cu arta și cultura de pe plan local. O comunitate întreagă, niciodată suficient de mare, adusă împreună de o misiune care nu pare să fie îndeplinită niciodată până la capăt.
Dar Anca Spiridon, Specialist în PR cultural și gazda proiectului offline Aici e Conacul, spune că, dincolo de imploziile pe care o să le sufere sectorul cultural din România, cel mai important lucru pe care îl avem și care sperăm să ne rămână este sentimentul de comunitate; și nu doar sentimentul, ci obiceiurile și acțiunile concrete care unesc oamenii. Altfel, banii tot prea puțini sunt, tot prea împrăștiați și tot cu prea multă putere de decizie vizavi de un lucru vital unei societăți care speră să se dezvolte (și) cultural.
Cu toatea astea, lucrurile nu stau chiar în loc, ba chiar, spune Anca, am reușit, cumva, să avem atât de multe evenimente, spectacole, festivaluri, expoziții și instituții de profil, încât nu avem public suficient pentru toate. Să fie incertitudinea cu care trăim zi de zi de vină? Cu siguranță. Să fie nevoia de a ne drămui banii, timpul și energia? 100%. Dar asta nu ar trebui să ne facă să capitulăm. Până când ne vom atinge misiunea eternă de a salva cultura sau până când cultura va refuza să mai fie salvată, povestim cu Anca. Despre cultură, resurse, elitism și extenuare:
