Povestea Unika incepe in 2007. De la productia de agende si alte materiale tipografice, activitatea s-a extins spre zona de manufactura, marochinarie si legatorie de arta. Astazi, portofoliul agentiei cuprinde atat produse destinate B2B, dar si B2C, iar business-ul tocmai a trecut la inceputul anului printr-un proces de rebranding. Nina Tudor, cea care a pus bazele afacerii alaturi de sotul ei, a ales sa foloseasca de la bun inceput materiale rezistente, de calitate, astfel incat sa nu se puna problema sa fie refuzate de piata. Calitatea vine insa cu un pret ridicat, iar depasirea acestui obstacol a fost o provocare pentru Unika.
Desi prima data cand auzi de piele nu o asociezi neaparat cu publicitatea, legatura exista, si Unika a colaborat in numeroase randuri cu agentii de creatie, mai mici sau mai mari. Despre cum se vede publicitatea din curtea producatorilor, despre problemele in colaborarea cu agentiile mari, dar si despre cum poate aduce pielea un plus de valoare produselor am discutat cu Nina Tudor (Managing Partner) si Anca Cojocaru (Senior Marketing Consultant).
IQads: Cat stiu oamenii din agentii/clientii despre piele si despre cum poate ea fi prelucrata?
Anca Cojocaru: E o mare problema a agentiilor mari faptul ca nu sunt informatii si nu cauta furnizori. Oamenii lor de productie nu sunt bine pregatiti si prefera sa faca o chestie comoda, de tipul copy-paste, decat sa caute solutii pentru realizarea unor proiecte mai complexe, dar si mai creative. Multe proiecte mor tocmai pentru ca agentia nu vrea sa discute cu un producator cu care nu a mai lucrat si sa gaseasca solutii. Ma leg de agentiile mari pentru ca agentiile mici sunt mai deschise sa invete lucruri noi. Din pacate insa, conturile mari, unde chiar este potential sa realizezi ceva frumos si care ar aduce un profit semnificativ de ambele parti, sunt la agentiile mari.
Nina Tudor: Ne doare ca nu putem comunica cu agentiile mari. De multe ori ei vin cu propuneri care, tehnic, costa foarte mult. De exemplu, am avut o propunere pentru un ambalaj, care nu era de lux, si pentru care voiau sa foloseasca mult carton de legatorie, care este un material costisitor. La asta se adauga si manopera, si rezulta un pret exorbitant. Le-am spus asta si raspunsul agentiei a fost: „asa vrea clientul”. Le-am dat o alta solutie, care scotea un cost mai redus pentru executie. Nu au dat mai departe propunerea la client pentru ca, din nou, nu era ce dorea clientul. Si bineinteles ca proiectul a murit. Acesti oameni trebuie sa iasa din birou si sa invete, sa inceapa sa cunoasca materialele, tehnologiile, producatorii. Agentiile se duc la clienti cu temele nefacute si de multe ori nu reusesc sa le dea o solutie accesibila si care sa arate bine. Am avut un client care a primit de la agentie ca solutie de cadou pentru angajati cumpararea unor agende ieftine si banale, cu coperta de balacron. Clientul a preferat sa cumpere caiete simple cu spira, care sunt macar un instrument util angajatilor. Iar in anul urmator, a venit direct la Unika pentru solutii.
