Pe la inceputul lui martie remarcam cum la Universitate rasare o luna mare, gonflabila, care anunta lansarea celui mai recent film al lui Nae Caranfil: “Closer to the MOON”. In timp ce ii povesteam unui prieten despre descoperirea mea, ma trezesc cu o bancnota varata subtil in palma. Nu era mita, era tot o modalitate de promovare pentru acelasi film, aveam sa descopar odata ce mi-a trecut euforia starnita de gandul ca as putea sa primesc niste bani asa, din senin si degeaba. Daca unu si cu unu fac doi, si o luna gonflabila plus o bancnota cu chipul lui Nae Caranfil fac parte din promovarea noului sau film, care ar putea fi ideea generala din spatele campaniei de promovare pentru “Closer to the MOON”? Ecuatia ar putea fi rezolvata si prin cateva reduceri la absurd si cateva presupuneri, dar cum eu cautam un raspuns fara “aproximativ”, am rugat-o pe Gilda Conon (Managing Director, Mandragora Movies) sa-mi spuna ce si cum se promoveaza filmul. Inainte de toate, sa vedem trailerul, ca sa ne punem pe aceeasi lungime de unda:
Conceptul – primele schite
Initial am vrut sa comunicam filmul la modul idealist, motivational. Campania presupunea sa dialogam cu spectatorii (si sa cuprindem o categorie foarte larga – 15-70 ani) pe tema celui mai mare vis al lor si a lucrurilor pe care ar fi dispusi sa le faca pentru a-l atinge. Urma sa o implementam pe radio, TV si prin intermediul unei firme de curierat. Mai exact, oamenii ori trebuiau sa sune la radio si sa spuna care e visul lor (evident, in contextul filmului), ori sa completeze un formular care raspundea la aceeasi intrebare, livrat de curieri odata cu pachetele pe care ei (persoane fizice, juridice, manageri, achizitori, gestionari, etc) le asteptau. Gandisem apoi si un flash mob in mai multe puncte din Bucuresti, la finalul caruia lansam niste baloane cu heliu pe care erau inscriptionate visele oamenilor. La finalul campaniei urma sa premiem cel mai indraznet,argumentat sau interesant vis cu stele de pe cer, in cadrul unei emisiuni TV unde urma sa oferim castigatorilor niste cutii frumoase dar goale, in care sa-si puna steaua cand si-o vor lua. Stelele chiar se pot achizitiona de pe un site si primesti un certificat de proprietate inscris in registrul stelar. Ideea a placut foarte mult, insa lucrurile s-au legat greu, am picat pe campaniile de promovare ale grilelor de primavara ale statiilor si nu am reusit sa ne incadram in timp. De la asta am plecat.
