István Téglás e unul dintre actorii aia pe care vineri ii vezi pe scena mare de la TNB, in Shakespeare, si sambata intr-o sala mica de la Centrul National al Dansului, intr-un spectacol mut despre corp, miscare si acceptare. Teglas alearga intre stat si piesele independente, intre dans si teatru, intre Romania si strainatate. A lucrat in Sfantu Gheorghe, in Zurich sau New York, iar in perioada asta joaca cam in 10 spectacole din Bucuresti. Unele sunt la National si la Odeon, unele la Godot Cafe din Centrul Vechi, unde ne-am si intalnit ca sa-i pun cateva intrebari despre actorie, succes si lipsurile lumii artistice in care se invarte. Mi-a raspuns la toate, molcom, cu accent ardelenesc, dar destul de hotarat. Asta cand nu s-a razgandit imediat dupa.
IQads: Dansezi, joci teatru, faci acrobatii. Mai e suficient pentru un artist sa faca doar una dintre acestea sau trebui sa stie cate un pic din toate?
István Téglás: Daca poti sa le imbini pe toate, e foarte bine. Daca nu ai chemare spre zonele astea, nu prea ai ce sa faci. Daca nu ai simtul miscarii, degeaba incerci sa dansezi. E adevarat, iti e de folos daca poti sa acoperi mai multe zone, dar eu stiu multi artisti care nu sunt buni in toate si le merge foarte bine. Deci nu cred ca e necesar sa le ai pe toate, dar e folositor.
