Cat de devoratori de publicitate mai suntem azi? Foamea a mai scazut din vremurile lui 1995, dar interesul nu s-a pierdut. Nu prea ne mai e foame, acum suntem mai degraba curiosi de directiile in care aluneca publicitatea de la an la an. Acum parca "devoram" cu niste filtre mai bine formate. Si o s-avem inca o ocazie sa ne rafinam gustul de advertising - a 19-a editie a Noptii Devoratorilor de Publicitate, desfasurata timp de 7 ore, pe 7 noiembrie anul curent, la Sala Polivalenta.
Nu suntem doar spectatori, o sa ne si bage in seama. L-am oprit pe Dan Chisu in mijlocul maratonului organizarilor si am pus de-o discutie.
In 1990, romanii erau fascinati de reclame. Dupa 45 de ani de comunism si de televiziune socialista multi-lateral dezvoltata, romanul a descoperit, dintr-o data, o lume fascinanta. De ce era fascinat romanul consumator de telejurnal si piese de teatru televizate? Pai, in primul rand, incepea sa descopere ca pasta de dinti Colgate nu este o legenda, iar Gregorio Rizzo nu este personaj de film.
Si, pentru ca piata de consum autohtona trebuia sa inceapa sa evolueze, au aparut reclamele romanesti. Sigur, de la "V-am prins, vrajitoarelor!" si Titan Ice – "Alta viata" pana la reclamele la banci care-l au ca personaj pe Brancusi este distanta ca de la pamant la luna. Da! Dar si distanta de la Brancusi la spotul Jeep produs in 2013 pentru Grand Cherokee este echivalenta cu cea de la luna la soare.
