La inceputul acestei serii editoriale, ma intrebam peste cati freelanceri care n-au cunoscut traiul de angajat voi da. Doamne si domni, l-am gasit pe primul. E Matei Mocanu, regizor, care spune raspicat ca n-a fost copilul niciunei case de productie; de la bun inceput, a fost pe cont propriu, fara superiori, fara program, fara carte de munca sau asigurari de sanatate.
Suna romantic portretul copilului astuia rebel care a lucrat la definirea unui stil regizoral propriu, pe care sa-l transpuna ca lumea in reel, ca pe baza acestuia din urma sa-l solicite apoi clientii. Si, pare-se, din ce auzim, ca romantismul a devenit realitate.
Jobul cel mai recent - care i s-a oferit din senin - a fost de regizor 2nd unit la spotul unui brand din UK: " In 2 ore de munca relaxata acolo, cu thank yous si welcome si limonada, am castigat cat nu castig muncind stresat la o reclama romaneasca".
Ce-i drept, daca depasesti imaginea romantica si mergi tot inainte, o sa-ti dai seama ca viata cotidiana a unui artist rebel poate fi grea si secetoasa. Dar, zice Matei, merita si asa.
Am fost mereu pe cont propriu. E mai bine asa: fara superiori, fara program, fara carte de munca si asigurari de sanatate. No strings attached, no hidden catch.






















