Pe Mona Nicoara am intalnit-o prima data in 2013, cand a fost unul dintre speakerii conferintei The Power of Storytelling. Imi amintesc ca inainte sa ajung la eveniment nu stiam prea multe despre ea. Stiam doar ca studiase la Columbia University, ca e regizor de filme documentare si ca locuieste la New York. Dar mi-a placut din prima clipa.
Mona a vorbit atunci cu o convingere greu de reprodus despre ce a insemnat lucrul la proiectul Scoala Noastra (Our School). Ne-a povestit despre realizari, despre greutati si ne-a aratat ce inseamna „bucataria” din spatele crearii unui film documentar. De atunci, am urmarit-o constant.
Mai tarziu, am aflat ca, pe langa faptul ca e om de film, Mona Nicoara a fost si una dintre primele voci din Romania care a luptat pentru drepturile omului din anii '90. A lucrat cu organizatii importante ca APADOR-CH sau Amnesty International si a fost printre cei care s-au implicat in crearea unor ONG-uri locale cum e ACCEPT.
Munca din spatele filmelor documentare, dedicatia, dar si obstacolele cu care un regizor se confrunta atunci cand lucreaza ani in sir sunt, poate, lucruri mai putin stiute de publicul larg. Vizibil este, insa, ca la noi documentarul e un gen slab reprezentat.
