O masa care parca te ia si te scufunda in ocean sau o lampa in care se joaca lumina si umbra. Ambele creatii ii apartin designerului Eduard Locota, care lucreaza combinand sticla acrilica cu tot felul de materiale care, la prima vedere, nu s-ar intelege bine intre ele.
Dar, pana la urma, ce mai e designul daca nu un experiment permanent? Evident, nu toate incercarile ies, dar Eduard se impaca cu ideea de hazard:
Uneori imi vine sa dau cu ea de pamant, pentru cat de nestavilita e, dar, am ajuns sa imbratisez imprevizibilitatea ei ca pe o surpriza. Si eu ma minunez dupa absolut fiecare turnare. Pur si simplu, am acceptat ca a nu detin controlul, ci ofer doar o linie directoare pentru sticla acrilica.
Iar cand sticla acrilica se lasa imblanzita, iata cum se intalnesc texturile contrastante in colectii de obiecte ca Lumiere sau DelMare.
Tin minte ca primul meu contact cu arta a fost de la o varsta frageda, pe la 5-6 ani. Am primele amintiri vii, cand tatal meu, artist pasionat, pictor si sculptor; venea de la Academia de Arte Frumoase din Belgia cu tot felul de proiecte personale. Fie ca era vorba de pictura, de vitralii sau de sculptura, eram mereu fascinat de procesul de creatie.
