Îl știți pe Dragoș Mihăilă. Ruga frumos necunoscuții să nu îl mai ia cu dragă, la început de mail. În ciuda petiției lui, intimitatea nechemată continuă să îi îmbrățișeze inboxul în fiecare zi.
Copywriterul are și preocupări mai serioase. Ele vizează igiena românilor. Campania Sfântulduș (varianta Facebook) se află în al doilea an de existență și se vrea un contor al igienei, locul unde se numără duşurile româneşti şi unde, prin joacă, se promovează apa şi minunile ei.
Dragoș ne povestește mai jos de ce. Și invită oamenii să intre, zilnic, până pe 15 septembrie, pe site și să spună dacă au făcut sau nu Sfântul Duş.
De ce
Mărturisesc faptul că Sfântul Duş a pornit dintr-o frustrare legată de igiena coporală a oamenilor pe care îi întâlneam, zilnic, în drum spre serviciu.
Nu e permis ca în anul Domnului 2015 (anul ediţiei I a campaniei Sfântului Duş), dar şi în 2016, în România, o ţară cu aspiraţii europene, apa şi săpunul să fie un lucru de care cetăţenii săi se ferească ca de Dracu'.
Conform ultimelor studii, românii folosesc cel mult 4 calupuri de săpun pe an. Pe an!? Îţi dai seama? De patru ori mai puţin decât media europeană.
Vrem o ţară ca afară? Ce-ar fi să începem prin a ne spăla? Ce-ar fi să începem prin a ne respecta aproapele? Şi prin respect mă refer la duşul zilnic obligatoriu, adică la cei 7 ani de acasă şi nimic mai mult.
Un alt aspect este conotaţia religioasă. Mi-am auzit multe insulte şi mi s-a zis în multe feluri, dar hei, cui îi pasă? Dacă trebuie să ridic duşul la grad de sfânt, then so be it.
Crede-mă, dacă fanaticii credincioşi ar face duş la fel de des cum bat cruci, am trăi cu toţii într-o lume mai bună. Bine, poate nu mai bună, dar mai parfumată. Ce-ar fi să ne iubim aproapele şi să începem să facem asta cu un duş?
Îţi dai seama, nu pot plasa în timp momentul T0 în care am zis: "gata, frate, o fac, chiar de îmi pun în cap mulţi credincioşi!".
Ştiu că era prin iulie 2015 şi eram foarte pornit şi povesteam tuturor despre asta. Şi vorbeam şi iar vorbeam. Reacţiile, multe dintre ele, se terminau în "meh", "nu ştiu ce să zic", "da, poate, dar cui îi pasă?", adică nu foarte încurajatoare, că-i cu sfinţi, că câr, că mâr. Am vorbit până m-am enervat.
Atunci am pus mâna pe telefon, am sunat-o pe Ioana (artul), am vorbit Ionut, un prieten IT-ist, şi aia a fost. O săptămână şi 300 de lei mai târziu www.sfantuldus.com era deja funcţional.
Menirea Sfântului Duș
Menirea? Hai să te întreb ceva: ţi s-a întâmplat vreodată să urci în liftul de la muncă şi să simţi mirosul ăla înţepător de bărbat vrednic lăsat în urmă de colegul tău de muncă? Şi tu ştii cine e! Îl ştii. Toată lumea îl ştie, dar nimeni nu-i zice nimic, nici măcar în glumă?
Menirea campaniei Sfântul Duş, scopul ei, este de a propăvădui, prin joacă, duşul. Până la urmă ce e?
E un loc unde vii şi spui dacă ai făcut, sau nu, duş în ziua respectivă. E locul care adună laolaltă oameni care au acelaşi ideal: o ţară mai curată, la propriu şi la figurat. E o joacă menită să îl facă pe cel de lângă tine să facă duş mai des.
Şi până la a ajunge la masa mare de oameni, hai să începem cu cei de lângă noi, cei din birouri, cei de la cantină, cei de la terasă. De ce să ne ascundem peste deget?
Sunt oameni care nu se spală, pentru că sunt leneşi. Punct. Tu îi ştii, eu îi ştiu, cu toţii îi ştim. Nu trebuie să strigi prin birou: "Băi, necuratule!" Îi poţi arăta campania Sfântul Duş. Dă-i un cot prietenesc. Măcar atât.
Sfântul Duş lucrează prin noi toţi, dar, în primă instanţă, se adresează tinerilor şi oamenilor de vârstă mijlocie mai aerisiţi la creier. De acolo începem. Dacă-mi doresc să ajungă la toată lumea? Da. O să? Habar n-am.
Obiectivele
Deocamdată, obiectivul campaniei e de a obişnui lumea cu importanţa igienei corporale şi că an de an, un nebun din online porneşte o campanie de promovare a curăţeniei trupului pe timp de vară.
Măcar pe timp de vară. Îmi reproşez faptul că în acest al doilea an de Sfântul Duş nu am adus o componentă socială în toată treaba asta, adică un buton de paypal prin care să se poată face donaţii către o casă de copii din Sectorul 1, aici, unde locuiesc.
Să pot contribui activ la achiziţia de prosoape, geluri de duş, şampoane şi alte lucruri de care ar avea nevoie copiii ăia. Ceva acolo, orice. Chiar regret, dar promit că la anul va exista.
Din punctul meu de vedere, dacă o campanie pornită din suflet, pentru oameni, reuşeşte să strângă măcar 10 lei pentru nişte omuleţi care chiar au nevoie de banii ăia, abia atunci poţi spune că ai făcut într-adevăr o campanie reuşită. Să bagi milioane de lei în Facebook poate oricine.
Rezultate
Anul trecut, la prima ediţie, care a durat toată luna august, siteul a fost vizitat de aproximativ 7200 de oameni (am ataşat vizual cu rezulatele de anul trecut).
În principiu, a fost peste aşteptări, în condiţiile în care s-au băgat 0 lei în promovare. Eu doar am povestit contactelor din lista de Facebook despre campanie. Atât.
Am avut susţinere din partea prietenilor, care şi-au schimbat coverurile de Facebook cu cel al campaniei (mă-nclin, oameni buni), dar şi share-uri din partea unor influenceri (am auzit că aşa le spune acum) care au gustat ideea, cum ar fi: Lucian Mîndruţă şi George Buhnici, ceea ce mă bucură nespus. Dacă am uitat pe cineva, să fie cu iertare.
Bloggerilor obişnuiţi nu le-am scris, pentru că n-am bani de pişcoturi. Nu sunt un tip bogat, ba din contră. Le mulţumesc tuturor pentru implicare şi sper să fie alături de Sfântul Duş în fiecare an. Mai mult decât un sincer mulţumesc nu am.
Reacții
Reacţii? Hehehe. Reacţiile au fost diverse, de la "ce rahat e ăsta?" la "Era şi timpul!" sau "Îmi place. Share direct!".
Bine, era de aşteptat să nu placă tuturor. Nimic nou aici. În schimb, cele mai frumoase reacţii le-am primit anul acesta, chiar cu câteva zile înainte de a porni din nou campania, de la oameni care întrebau când începe Sfântul Duş, dorind să ponteze şi să împărtășească experienţa.
Numele
Despre nume pot să spun că am oscilat cel puţin două zile între Duşul Sfânt şi Sfântul Duş. "Da' parcă ăsta sună mai bine. Ba nu, ăsta sună mai bine."
O adevărată luptă. A trebui să îmi aduc aminte telefonul iniţial, de la care a pornit namingul. Tocmai ieşisem din duş când un prieten m-a sunat şi m-a întrebat ce fac. Am răspuns cu "Ce să fac, mă? Uite, tocmai am făcut Sfântul Duş! Sunt alt om. Altă viaţă!"
Aşa s-a născut Sfântul Duş, o campanie de interes naţional făcută din suflet, pentru un neam cam sărac cu duşul.
M-am gândit mult şi la asocierea cu un brand, dar văzând cât de "safe" sunt toate, am renunţat. Nu cred că, cel puţin în acest moment, există vreun brand în România care să vrea să se asocieze cu Sfântul Duş, deşi, din punctul meu de vedere, e foarte ofertant.
Lasă. Noi să fim sănătoşi şi curaţi.
