Cezar Popescu e cel care stă în spatele proiectului de digitizare a imaginilor semnate Costică Acsinte, dar și a altor proiecte care au la bază componente vizuale. „Dacă e cu poze, mă interesează”, spune el. Pe acelasi principiu a înfiintat Asociația Culturala Atelierele Albe (ACAA), alături de Florin Floreanu (fotograf, om de radio), Vlad Fera (experiență cu managementul de proiecte) și Nicolaie Constantinescu (fondator kosson.ro și membru al Biroului Executiv al ANBPR). Declicul: când, în 2013, la începerea demersurilor legate de arhiva Costică Acsinte, Cezar nu a primit finanțare. Motivul neoficial: propunerea era făcută pe persoană fizică.
Despre cum arată începutul unui ONG, Cezar spune: "Nu poți face mare lucru în afară de a realiza conexiuni: am participat la aproape toate seminariile organizate de Techsoup România, am intrat în programul Google for non-profits, am ținut o prezentare la o conferință privind digitizarea patrimoniului, am trimis sute de emailuri, chestii de genul ăsta".
În definitiv, ce ne-ar putea aștepta în viitor din partea ACAA? Un muzeu al fotografiei românești.
Povestea în detaliu, mai jos.
Fișa postului
Liceul la profil real, Facultatea de Drept, jurist la Romsilva, fotograf pe vase de croazieră, tratamente termice în țară, liber-profesionist în ultimii mulți ani.
Ideea. Asociația Culturală Atelierele Albe (ACAA)
Cînd am început proiectul de digitizare a arhivei Costică Acsinte, în 2013, am depus o propunere de proiect și la Consiliul Județean Ialomița care finanța diverse inițiative ale cetățenilor. Proiectul meu nu a primit finanțare; motivul oficial nu îl cunosc, însă, din ce am aflat, a fost doar pentru că nu eram persoană juridică.
Aceeași problemă am avut-o și cînd am încercat să ader la diverse organisme internaționale ce aveau o serioasă experință în digitizarea arhivelor (mă interesa strict documentația pe care o puneau la dispoziția membrilor).
Rezumînd: motivul principal pentru care am decis infințarea asociației este discriminarea la care sînt supuși cetățenii pe motiv că nu au CUI (desigur că viața mi-a servit imediat una peste nas, cu premiul Galei Societății Civile pe care l-am primit ca personă fizică și nu pe asociație).
Membrii fondatori sînt oameni pe care îi cunoșteam deja și cu care cred că am cîteva puncte comune: Florin Floreanu (background de zeci de ani în radio și fotograf), Vlad Fera (proiecte) și Nicolaie Constantinescu (fondator kosson.ro și membru al Biroului Executiv al ANBPR). Asociația mai are un membru onorific, pe care însă nu o să-l nominalizez încă deoarece nu a avut încă loc ceremonia de numire :D
La nume, „meritul“ este în întregime al meu. Atelierele Albe trebuia să fie acum 10 ani o tipografie axată pe printuri fotografice high-end - ceva de genul ăsta. Oricum, atunci cînd a trebuit să rezerv numele asociației nu am avut nici o ezitare.
Primele luni de activitate
Ca ONG nou nu poți face mare lucru în afară de a realiza conexiuni: am participat la aproape toate seminariile organizate de Techsoup România, am intrat în programul Google for non-profits, am ținut o prezentare la o conferință privind digitizarea patrimoniului, am trimis sute de emailuri, chestii de genul ăsta (raportul de activitate pe 2015 este online).
Cea mai mare problemă a fost, și încă este, contabilitatea. Nici eu, nici colegii de asociație nu ne pricepem la așa ceva. În primul an am avut noroc completînd un formular pentru lipsă de activitate financiară însă anul acesta nu știu cum o să ne descurcăm.
Proiecte
Proiectele din acest moment sînt în mare parte fluturașii mei pe care i-am predat asociației. Singurul proiect 100% ACAA este cel de digitizare a Fototecii Muzeului Național Tehnic Dimitrie Leonida – momentam căutăm activ surse de finanțare.
Toate proiectele pe care le-am avut au fost proiecte la care mi-a făcut plăcere să lucrez, poate de aceea și percepția că ne-am axat pe proiecte vizuale (mai am încă pe anumite rețele de socializare trecut ca motto „Dacă e cu poze, mă interesează“).
Avem două proiecte care o să continuie ad-infinitum: Biblioteca ACAA și BW Formula. Primul constă în realizarea unei biblioteci digitale pentru membrii asociației (momentan avem aproape 200 de titluri, majoritatea cărților provenind din donații — index-ul poate fi consultat online), iar cel de-al doilea are ca obiect indexarea formulelor fotografice – un proiect de nișă, cu foarte puțini beneficiari direcți :)
Principalul proiect preluat de asociație este însă Colecția Costică Acsinte, proiect inițiat în 2013 în colaborare cu Muzeul Județean Ialomița ce are ca obiect digitizarea și diseminarea operei fotografului Costică Acsinte.
Dacă partea de digitizare este aproape terminată, în ceea ce privește „diseminarea“ avem încă mult de lucru: la sfîrșitul lunii septembrie a.c. trebuie să apară volumul al II-lea din seria Foto-Splendid, denumit Doamne și Domnițe — în album sînt împletite fotografiile lui Acsinte cu textele Anei Barton în caligrafia Ancăi Ciuciulin (Grafemeride), triplet familiar celor ce au văzut primul volum — și (sper să ne ajungă banii) re-editatea primului volum, Viața socială. Fotografiile lui Acsinte sînt expuse momentan în București, Parcul Herăstrău, la Roaba de cultură. Cît de curînd alte 50 de fotografii vor ajunge la Giurgiu.
Tot în această toamnă o să fie publicat și documentarul lui Radu Jude care are o relație strînsă cu pozele lui Acsinte. Îmi permit să-l citez:
Filmul cu fotografiile lui Costică Acsinte nu este un documentar propriu-zis, ci mai mult un «found-footage film», în cazul ăsta mai degrabă un «found-photos film». Vreau să pun în relație fotografiile lui Acsinte cu contextul — politic, în primul rând — în care ele au fost făcute. Să caut «ce e în afara cadrului».
Un alt proiect, aflat încă în stare incipientă este cel al monumentelor istorice din județul Ialomița: ideea proiectului s-a născut din frustrarea mea de a umbla pe teren cu lista monumentelor în mînă (republicată recent de Ministerul Culturii) și de a nu fi în stare să găsesc ce căutam. Pe lîngă localizarea exactă, vrem să le facem și fotografii de prezentare mai bune, acolo unde este cazul chiar filmări aeriene și reconstrucții 3D. Am depus o propunerea de colaborare pe acest proiect la Primăria Slobozia, sperăm să se concretizeze într-un parteneriat.
Singurul proiect inițiat direct de către ACAA este digitizarea Fototecii Muzeului Național Tehnic Dimitrie Leonida. A fost încheiat deja contractul de colaborare, momentan căutăm surse de finanțare.
Promovare
Pe cît posibil încercă să băgăm în față nu asociația, ci proiectele asociației. Din gură în gură. Reclamă plătită pe Google. Website și rețelele de socializare. Și, în principal, din gură în gură :)
Surse de finanțare
Faimosul 2%. Nu știu exact cît înseamnă asta pentru că nu am apucat încă să vedem un leu în contul asociației din această sursă dar cu siguranță o să primim pentru că au fost depuse formularele anul acesta.
Cînd avem nevoie de finanțare punctuală ne adresăm cunoscuților: de exemplu în primăvara lui 2016 am avut nevoie să asigurăm cofinanțarea pentru un proiect depus la AFCN – banii pentru cofinanțare i-am primit direct de la SC Orion SRL Slobozia și de la asociația E pluribus unum, tot Slobozia (cărora le mulțumim încă o dată și pe această cale). Și să nu uit contribuțiile membrilor.
Sprijin de la companii
Companiile nu pot ajuta asociația decît în măsura în care și oamenii vor. Anterior v-am spus cum am obținut ajutor de la două entități: o societate comercială și o altă asociație. Dar, de fapt, am primit ajutor doar pentru că două persoane au dorit să ne ajute: Tatiana Pop și Aurelia Ciupercă.
ACAA pe mai departe
Despre proiecte am vorbit: o să continuăm să-i facem cunoscută opera lui Costică Acsinte prin orice modalitate vom avea posibilitatea. Anul care vine o să fie în mare parte dedicat proiectului fototecii muzeului tehnic pentru că sînt imagini fabuloase acolo și merită să fie aduse la lumină.
Un proiect aflat încă în stadiul de „ce-ar fi să…“ este cel pe care l-am denumit ad-hoc Oameni și pozele lor. Pînă acum am tot scanat și pus pe net multe „mini-arhive de familie“, în principal ale rudelor și cunoscuților.
De cele mai multe ori aceste mini-arhive sînt albume cu poze, care au valoare strict sentimentală. La prima vedere ați putea spune că nu sînt deloc importante pentru publicul general și ați avea perfectă dreptate. Dar, uneori, o poză banală precum cea următoare se dovedește a avea o importanță deosebită pentru cineva anume.
Militar
ID: aa534_opl_201600911_004
Fotograf: M. Vesa
Titlu: Militar
Transcriere: Foto M. Vesa A.N.E.F. / Str. Maior Ene Stadion Telefon 4.45.58 / Amintire dela tanti Stela de cînd s-a refugiat la noi Costeloiu G.
Furnizor: Florentina Loredana Dalian, Slobozia, Ialomița, România
Locație: Asociația de educație fizică, Strada Maior Ene, lîngă Stadion, București, România
Obiect: pozitiv pe hîrtie tonată sepia, margine zimțată.
Mărime: 6×8 cm
Nu numai uniforma trezește interesul, ci și fotograful în sine: „Brezutzu Giurgevo: a fost un vesa si in giurgiu!“ sau adresa studio-ului foto: „Costin Gheorghe: Da! str. Maior Ene era chiar lângă stadionul Republicii, între cartierele Izvor-Uranus. Brezutzu Giurgevo: În 1970, încă apare la adresa Maior Ene nr. 2 un anume Vesa Mihai, dar şi un Vesa Mihail“ (Notă: pe Facebook este un grup de interese ce studiază exclusiv fostul cartier Uranus, actualmente dispărut).
OK, ce vriam să demonstrez este că nu putem ști ce importanță poate obține în viitor un document cum este o banală poză de familie. Cred că Oameni și pozele lor o să fie un proiect interesant.
Revenind: pe termen lung avem în vedere un depozit de stocare a materialelor fotografice, realizat la standarde ISO. După ce infrastructura este gata, ne gîndim și la un Muzeu al Fotografiei Române.
